Predică la duminica a 8-a după Rusalii [2009]

***

Mt. 14, 14-22, cf. GNT

14. Şi ieşind, [Iisus] a văzut mulţime multă şi S-a umplut de milă pentru ei şi a vindecat pe bolnavii lor.

15. Şi, [când] s-a făcut seară, a venit la El ucenicii, zicând: „Locul este pustiu şi ceasul e deja trecut! Slobozeşte mulţimile, pentru ca să meargă în sate şi să-şi cumpere mâncăruri”.

16. Dar [Iisus] le-a zis lor: „Nu au nevoie ca să se ducă. Daţi-le voi să mănânce!”.

17. Şi ei i-au zis Lui: „Aici nu avem, decât numai cinci pâini şi doi peşti”.

18. Şi [Iisus] a zis lor: „Aduceţi-Mi-le aici pe acelea!”.

19. Şi poruncind [ca] să se aşeze mulţimile pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit în / către cer, a binecuvântat şi a frânt [şi] a dat ucenicilor pâinile şi ucenicii mulţimilor.

20. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat. Şi au strâns, din belşug, 12 coşuri pline cu resturi / firimituri.

21. Şi cei care mâncaseră erau bărbaţi, ca la cinci mii, fără [să îi punem la număr] pe femei şi copii.

22. Şi, imediat, [Iisus] şi-a forţat ucenicii ca să se îmbarce în corabie şi să treacă în cealaltă parte înaintea Lui, până va slobozi mulţimile.

Dorin Streinu, Cântece pentru râs şi plâns (vol. 10 de poeme, 1997) [2]

un tarm de mare

*****

Aici…pentru primul fragment.

*

Lacrimilor virginale

Mai rănesc în mine
doar continentul virgin
al stiloului,
ce-şi termină cina.

*

Aruncat peste zimţi

Răsare soarele în bărci
şi peste tot e
numai apă,
încât dau drumul
unui dig
şi strig: pantera este
descălţată!

M-aude vântul din urechi
şi îmi întinde o
umbrelă,
peste al veacului clăbuc,
să trec încet,
ca o cibelă.

Mă-ncerc în ceas
şi mi se fac nepoţii,
mă tot gândeam şi eu
de ce sunt acrii morţii.

*

Umanism

Daţi un fel de apă
pământului,
un fel de nămol,
o limbă deschisă tăcerii!

Rămâneţi în cot,
în cotul genelor,
cu iepurii întorşi ai oglinzilor,
cu mâinile împănate
de frunze.

Faceţi ceva cu peştii!
Înotaţi-vă în botul lor,
în apa clocită a lui tu,
fără sare în bucate.

Tu,
dă ceva gândului
şi mătură umbrele
din maxilarele noastre!

*

Manifest pentru balerini

Fiţi liniştiţi!

Ochiul vă vede pe toţi
şi nu sare pe nimeni.

El inspectează
urma furnicilor, a dinozaurilor,
a mierlelor.

Gândurile voastre sunt
recuzitele, decorul,
actorii mei.

Fiţi liniştiţi
şi un pic dramatici,
elegiaci mai mult.

El va ridica cortina
şi voi îl veţi aplauda.

Voi veţi fluiera golul
din spatele spectatorilor
în voie.

*
Pentru cititori

Dacă se rup de mine călăii,
iubiţi-i,
când trag din mine soarele
cu dinţii!

*

Epitaf

El a vorbit despre
curgerea izvorului
din Soare.

*

Străzi plictisite

Şi aripi plutind
prin cartoane,
al meu suflet zâmbind
feţele triste.

*
Complementul de argou

În bucurie trebuie să ai
două mâini:
cu una să cuprinzi
şi cu alta să stăpâneşti.

Când vei stăpâni, vei fi fericit.

Altfel, oglinzi sparte
se găsesc
la tot pasul.

*

Fericirea cuvântului

Mai am gustul tău
în gingii,
tăiat în pătrate
şi-n rapsodii.

Iar pasul tău
îl mai am înţelept,
visând în taină
drumul cel mai drept.

Până la umăr
mă dor în genunchi,
de parcă timpul
ar avea cinci, zece unchi.

Şi minunată
e numai ideea,
că, Doamne, mi-ai arătat în
palme, femeia!

*

Compoziţie

Să nu zici nimic!

Să te laşi prinsă şi băgată
în plic.

Nu e voie.

E bine să nu ai loc.

Însă găseşte unul,
unul cu răzmătoare
şi cu linişte.

*

Fotografie făcută în dimineaţa aceea

Sunt parfumat
cu cafea şi cu o idee,
de-mi spăl transpiraţia
cântând.

*

Timp cu prescurtări

În rând cu tine,
în rând cu tine aştept
autobuzul secundelor.

În rândul tău,
în rândul tău aştept
paginile ninsorii.

Şi vine atent
acel polonic cu viaţă,
acel singur polonic,
încât zilele se succed nopţilor
iar nopţile
stelelor cerului.

*

Din ciclul celor 1001 nopţi de şcoală

Să fii raţional!

Să ştii câte pietre sunt pe drum,
câte s-au dus
şi câte mai rămân de dus.

Să nu uiţi
niciuna!

Nici piatra pe care stai acum,
nici pe cea care va să vină.

Dacă se cere tuturora,
ţi se va cere şi ţie.

*

Declaraţie de dragoste

Iubesc umbra piciorului tău gol
în apusuri.

*

Poem pentru rimă şi vers

În rimă
piatra stă să joace
şi nopţii iarba îi mai place,
căci astfel mă-ntâlnesc cu mine
şi dau cu trenul peste şine.

De-aceea este-n noi idee
şi vântul bate-nnebunit,
e ca un uliu după păsări:
te uiţi la el
şi pari smintit.

În banul rece
stai cu silă
şi un miros de abator
te trece peste naftalină
şi-ai început să uiţi cu dor.

Dar nu huli,
căci în cuvinte
o hulă e o blasfemie
şi chiar acum, de nu-s semantic,
se pare, deci, c-aşa îmi place mie.

Să nu priveşti în patru vânturi, ceaţa
se risipeşte ca un carnaval
şi plasa,
dacă vor şi peştii,
o voi trânti, aici,
în, peste mal.

Şi nasul, drept, să-l ţii peste
burlane,
să pari frumoasă
ca un coş cu pene,
când treci prin apeducte
şi prin stridii,
să te privesc,
să mi se facă lene.

Să porţi dar rochii lungi
şi gânduri scurte,
de-aici
sau pân-aici, la mine;
te văd cum farmeci furculiţa,
mi-e tare dor,
mi-e tare dor de tine.

Să umbli cocoşat,
să cauţi stele,
prin iarba noastră nepătată,
cum caut eu, printre cercei, inele,
să îţi găsesc numele
de fată.

Ca un hoinar
prin cimitir alunec,
ca să-mi sărut crucea cu amor
şi în mormântul meu
cu ambalaje,
la cifra…să mor.

Căci rima-i săltăreaţă
şi ştie dar că bluesul,
se face doar în doi
şi nu de azi,
căci poţi să râzi,
să mesteci fân şi norul
şi-n fundul amintirii
să recazi.

*

Poeme alese. Am terminat volumul de faţă pe data de 1. 05. 1997.

Dorin Streinu, Cântece pentru râs şi plâns (vol. 10 de poeme, 1997) [1]

copacul unei nopti de-o viata

Elocinţă

Ascunde-mă!
Fă-mă un obiect valoros
şi ascunde-mă
în tenu-ţi mult
prea lucios!

Am să dorm ghemuit,
dar n-are să mi se
facă dor.

Dacă tot treci,
atunci, ascunde-mă,
ascunde-mă
cu iscusinţă!

*

Tăcerea Legiunii a V-a, Macedonica

Mi s-a abolit în urechi
tăcerea.

Mi s-a făcut romb,
zig-zag, smag,
de aur sfoiag.

Şi eu m-am uitat cam
trăznit,
căci statuia m-a plictisit,
of, m-a plictisit!…

Înaltă şi rece
cu ochii să-nece.

*

Paşi cu umărul

Apăsam pe bec
şi era să mă înec.

Apăsam pe rană
şi mă-ntorceam o mană.

Apăsam pe scânteie
şi mă iubea o femeie.

Apăsam tare, apăsam încet,
tot apăsam,
stelele nu se stingeau,
vacile adânc mugeau,
clipele erau,
clipele se năşteau.

Doamne,
cum se năşteau!…

*

Concertul tuşit

E prima vioară;
tăcută şi gravă.

A doua răsună
ca un pui răguşit.

Mă trece trenul.

Ce mult m-am simţit,
ca o strigare!…

Nu îndrăzni, vioară,
să cânţi!

Te va durea burta
şi vei cădea
pe brânci.

*

Starea sentimentului

Nu-ţi mai deschide
pleoapele stufoase
peste mare,
m-ai întunericit
ca în născare!

Fii mai atentă,
mai reţinută,
nu fi prea gravă
şi nu fi tăcută.

Fii circulară
şi taie salcâmul,
spală bine roata
şi prinde morunul.

Ai să-mi placi roşie
şi strivită,
de două umbre
să-mi fii tu
răpită.

*

Iertare pentru Dali

Iartă-mă,
pentru că înfloresc călătorii
şi mă dor
sateliţii născării.

Că-mi mor morţii
şi-mi învie naufragiaţii,
sar din apă, trăzniţi,
înecaţii.

E floare goală
şi multă durere,
da-i cu inima-n gard
şi te paşte-o plăcere.

E vina tancului
c-a sărit pe fereastră
şi c-avem o tăcere
prea pământească.

În unghii tăindu-mi
o singurătate,
ce n-are furnici
şi ape-mbătate.

*

Acorduri de orgă

Zburau cu cerul meu liliecii,
rotindu-se
în cercuri, mereu, mereu…
şi ciorile îmi cântau desuete
capul meu,
nesimţitor de greu.

Fumul ieşea, grav, din case
unduind lăcrimarea,
pe coridor
se-ntinsese o noapte
pustie ca marea.

Am crezut atunci,
că Dumnezeu S-a mâniat!…

Însă în viforul copacilor
cădea o ploaie de păsări
ce nu erau de mâncat.

*

Care îţi este numele?

pusa la vedere

În Tradiţia ortodoxă numele copilului i se pune, în mod eclesial, la 8 zile după naştere, fapt pentru care, în Molitfelnic, în cartea de slujbe a preotului există rugăciunea intitulată: Rugăciunea la însemnarea pruncului [cu semnul Sfintei Cruci n.n.], când i se pune numele.

Problema e că prea puţini credincioşi ştiu de ea şi prea puţin fac acest lucru, prin aducerea pruncului, în pronaosul Bisericii, la preot, ca să facă această mică slujbă: de însemnare a mădularelor pruncului, cu semnul Sfintei Cruci şi pentru ca să-i rostească, pentru prima dată în viaţa, numele, la uşa Bisericii.

În rugăciunea de rostire a numelui, copilul e numit robul lui Dumnezeu şi numele lui, care va fi numele de Botez, i se rosteşte acum. Iar numele de Botez e numele copilului, numele din certificatul de naştere şi nu numele familiei. De aceea, pe pomelnice, nu trebuie să apară: Ion Popescu, Maria Vasilache, Codruţa Titu, ci numai: Ion, Maria, Codruţa etc., pentru că acestea sunt numele de Botez ale oamenilor.

Problema problemelor e că numele de Botez, adică numele pe care părinţii le pun în certificatul de naştere, trebuie alese cu grijă, din timp, şi, cel mai bine ar fi să se consulte şi preotul care va boteza pe copil. De ce? Pentru ca numele copilului să se lege de numele Sfinţilor din ziua în care s-a născut sau de vreun Sfânt foarte cinstit de familie şi să nu apară, nume hilare, desuete sau păgâne, drept nume de Botez ale creştinilor.

Şi numele trebuie să fie creştine sau teofore, care să facă referire la Dumnezeu şi la Sfinţii Săi. Cel mai bine se vede alegerea bună a numelui, când copilul ajunge să împlinească, în viaţa lui, numele pe care îl poartă. Şi numele creştine sau teofore, care fac referire la Dumnezeu au semnificaţii profunde.

A apărut acum ceva vreme, nu cred că mai mult de 5 ani în urmă, o carte, în limba română, cu explicaţia numelor. Există dicţionare speciale, teologice, care explică numele Sfinţilor Scripturii dar şi numele a diverşi Sfinţi ortodocşi. Ştiţi că Vieţile Sfinţilor dar şi Sinaxarele au obiceiul frumos şi profund de a tâlcui numele Sfinţilor la care se face referire.

Aşa că numele tău contează şi te reprezintă, pentru că te pune în relaţie cu Dumnezeu. De aceea eu insist pe ideea ca fiecare să ne spunem numele la nivel online, când comentăm ceva unii la alţii, pentru că la fel facem şi când  intrăm într-o relaţie reală cu cineva, în viaţa de zi cu zi. La nivel online tot noi suntem şi tot la fel trebuie să ne comportăm, pentru că trebuie să fim aceeaşi oricând.

Efeseni 3, 8-21, cf. GNT

[Inițial, textul tradus de mine, a fost însoțit și de un comentariu al meu audio]

8. Mie, celui mai mic [dintre] toţi Sfinţii, [Dumnezeu] mi-a dat darul acesta, ca să evanghelizez/ să bine vestesc neamurilor bogăţia de nepătruns /incomprehensibilă a lui Hristos

9. şi să luminez [pe toţi], care este iconomia tainei celei ascunse din veacuri în Dumnezeu, [Cel care] le-a creat pe toate.

10. Ca acum să cunoască Începătoriile şi Stăpânirile din ceruri, prin Biserică, înţelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu,

11. după scopul din veci, pe care El l-a făcut întru Hristos Iisus, Domnul nostru,

12. întru Care avem îndrăzneală şi intrare [la Dumnezeu], întru încredere, prin credinţa în El.

13. De aceea vă cer, să nu vă pierdeţi întru asupririle/ prigoanele mele pentru voi, căci ele sunt slava voastră.

14.  Pentru aceasta îmi îndoi genunchii mei către Tatăl,

15. dintru Care, orice neam este numit în cer şi pe pământ,

16. pentru ca să vă dea vouă putere, după bogăţia slavei Lui, de a vă întări, prin Duhul Lui, în omul din înăuntru,

17. [pentru ca] Hristos, Să se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, [fiind] înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire.

18. Pentru ca să fiţi în stare să înţelegeţi, împreună cu toţi Sfinţii, ce este lăţimea, şi lungimea, şi înălţimea şi adâncimea,

19. cunoscând [astfel] şi iubirea lui Hristos, [care este] mai presus de cunoaştere, pentru ca să vă umpleţi întru toată plinătatea lui Dumnezeu.

20. Iar Celui în stare să facă, prin puterea [care] lucrează în noi, cu mult mai presus decât cele pe care le cerem şi le înţelegem noi,

21. a Lui este slava în Biserică şi întru Hristos Iisus, în toate neamurile din veacul veacurilor, amin!

1 2 3 14