Zi: 1 iulie 2009

[Aici exista o fotografie sugestivă. De la ea am pornit discuția.]

Ortodocşii români trăiesc încă în irealitate, într-o lume confecţionată ca să sune frumos şi cred despre ei cum că Biserica noastră e importantă, că e vizibilă, că e tare. Însă raportul e acesta din imagine, din imaginea aceasta simbolică: noi ne vedem doar la vârfuri, doar la margine. În centru sunt banii, politica, mârşăvia, incultura, intoleranţa, satanismul, ipocrizia, lenea…şi toată liota aferentă.

Suntem tot mai puţini, necredibili şi neinteresanţi. Părem învechiţi pentru că nu ştim să vorbim, nu ştim să fim ortodocşii lumii noastre, ci ne credem ortodocşi de secol 1, 4, 14…

Vom pierde pas cu pas. Noi înşine dăm altora motive de discreditare. Suntem din ce în ce mai reci, corupţi şi egoişti şi asta ne costă. Cu cât încurajăm prostia, nepotismul, slugărnicia, incompetenţa…cu atât Biserica noastră nu va mai fi pe nicăieri.

Biserica Ortodoxă Română nu vrea să fie Biserica secolului al XXI-lea decât foarte puţin. De aceea va rămâne la margine şi nu va fi în centru. Observ pas cu pas cum nu are cine să vorbească credibil, cine să poarte Biserica în lumea noastră, în Biserica de astăzi, pentru că nu suntem pregătiţi cu toţii.

La ce folos că o mână de oameni vor, când cei foarte mulţi aşteaptă sfârşitul lumii cu o suficienţă incredibilă sau nu aşteaptă nimic. Triumfalismul nostru nu are în spate mai nimic. Noi suntem ortodocşii care nu ne cunoaştem Scriptura, nu ne ştim Sfinţii, habar nu avem ce înseamnă Tradiţia.

Noi suntem cei care zâmbim frumos doar la televizor. Însă imaginea e inconsistentă.

Reţineţi raportul!

Noi suntem cei de la periferie…pentru că nu ştim cine suntem!