Oraşul care sufocă Biserica, pentru că Biserica devine tot mai neimportantă pentru o societate ipseistă
[Aici exista o fotografie sugestivă. De la ea am pornit discuția.]
Ortodocşii români trăiesc încă în irealitate, într-o lume confecţionată ca să sune frumos şi cred despre ei cum că Biserica noastră e importantă, că e vizibilă, că e tare. Însă raportul e acesta din imagine, din imaginea aceasta simbolică: noi ne vedem doar la vârfuri, doar la margine. În centru sunt banii, politica, mârşăvia, incultura, intoleranţa, satanismul, ipocrizia, lenea…şi toată liota aferentă.
Suntem tot mai puţini, necredibili şi neinteresanţi. Părem învechiţi pentru că nu ştim să vorbim, nu ştim să fim ortodocşii lumii noastre, ci ne credem ortodocşi de secol 1, 4, 14…
Vom pierde pas cu pas. Noi înşine dăm altora motive de discreditare. Suntem din ce în ce mai reci, corupţi şi egoişti şi asta ne costă. Cu cât încurajăm prostia, nepotismul, slugărnicia, incompetenţa…cu atât Biserica noastră nu va mai fi pe nicăieri.
Biserica Ortodoxă Română nu vrea să fie Biserica secolului al XXI-lea decât foarte puţin. De aceea va rămâne la margine şi nu va fi în centru. Observ pas cu pas cum nu are cine să vorbească credibil, cine să poarte Biserica în lumea noastră, în Biserica de astăzi, pentru că nu suntem pregătiţi cu toţii.
La ce folos că o mână de oameni vor, când cei foarte mulţi aşteaptă sfârşitul lumii cu o suficienţă incredibilă sau nu aşteaptă nimic. Triumfalismul nostru nu are în spate mai nimic. Noi suntem ortodocşii care nu ne cunoaştem Scriptura, nu ne ştim Sfinţii, habar nu avem ce înseamnă Tradiţia.
Noi suntem cei care zâmbim frumos doar la televizor. Însă imaginea e inconsistentă.
Reţineţi raportul!
Noi suntem cei de la periferie…pentru că nu ştim cine suntem!
Our prayers for Romania, so that the faithful will really live in faith and preserved from any deviations of this world. Lord, have mercy and Bless Thy beloved ones in Romania! 🙂
Parinte, de cand am plecat in strainatate am inceput sa iubesc Biserica Ortodoxa Romana.
Eu nu stiu daca am dreptate, dar poate ca ceea ce va intristeaza este exact ceea ce nu mai vad acuma, si anume nu mai vad biserica peste „oamenii ei” de „afara”. Avand in vedere ca in strainatate biserica este mai „mica”, am intrat inauntru si am gasit ce mi-a trebuit mie.
Incercati sa nu mai priviti peste oameni, ca nu stiu daca va face bine. Ajungeti prin intristare sa va departati de oameni si asta nu cred este bine.
… ceea ce este lumesc va ramane afara si va acoperii multe (ca praful in ochi), dar ceea ce este Dumnezeiesc va intra inauntru (in Biserica) si va iesii din lume.
Dragă domnule inginer (sper să nu vă încurc profesia),
eu privesc interiorul oamenilor, privesc pe sub ei, pe lângă ei, pe deasupra lor…încerc să mă privesc prin ochii multora şi să îi privesc şi pe alţii prin ochii multora.
Dacă priveam numai pe deasupra oamenilor – adică, dacă aş fi fost arogant – nu aţi fi avut astăzi cu cine discuta, pentru că nu mai scriam nimănui, nu mai exista platforma de faţă…şi ţineam totul pentru mine.
Eu nu privesc pe deasupra oamenilor, ci prin oameni, ca să văd dacă vor să fie cu adevărat oameni. Apelez la umanitatea lor, încă vie, pentru ca să facă ceva pentru ei şi nu pentru mine.
Eu cred cu toată tăria în reconvertirea oamenilor, în sfinţirea lor, dacă vor, dacă acceptă să fie frumoşi.
Nu sunt pesimist la nivelul ontologiei umane, pentru că, pentru mine ontologia e reconfigurabilă în relaţie cu Dumnezeu.
Însă, în acelaşi timp, nu îmi permit să fiu orb şi nici fudul, când observ gradul de religiozitate al românilor ortodocşi şi manifestările lor cotidiene.
Adică, dacă merg pe stradă, într-un oraş ca Bucureştiul, abia dacă pot intui, din sute de oameni, câţiva care să semene…a ortodocşi.
Şi asta nu după haine, ci după zâmbet, după ochi, după cumsecădenie, după pozitivitatea pe care ar trebui să o emane.
Deşi, în aparenţă, stăm bine la religiozitate în comparaţie cu occidentul, stăm foarte prost, în comparaţie cu noi înşine, cu autenticitatea credinţei ortodoxe.
Suntem moştenitorii Împărăţiei…dar confundăm Împărăţia cu bodega sau cu plimbarea prin parc.
Mă bucur că vă simţiţi tot mai aproape de identitatea dv. religioasă, numai că una e să vă simţiţi şi alta e să fiţi mai aproape, cu argumente vizibile.
Spre exemplu, ce aţi făcut ca ortodox român, în mod concret, în ţara unde sunteţi, ca să vorbiţi despre etosul dv. religios şi naţional?
Domnule EinStein,adica dumneta ii spui Parintelui sa intre in biserica si sa nu mai stea pe-afara daca vrea sa vada ce este Dumnezeiesc,un sfat prietenesc dat de cineva care vorbeste din experienta…asta am inteles eu.
Ai gandit cand ai scris?Ai urmarit macar cateva articole de pe bllogul asta?Si daca da,cum ai putut sa scrii un asemenea comentariu?Iar daca nu,si nu stii unde te afli cum iti permiti sa comentezi?
Ierta-ma,dar nu m-am putut abtine.
Daca credeti ca nu trebuie postat,sa nu-l postati Parinte.
Citind scrierile Sf. Ignatie Briancianinov, scrieri grupate in volumul Experiente ascetice, tiparit de catre editura Sophia, în trad. lui Adrian Tănăsescu, la pag.437-438, am gasit cateva cuvinte de invatatura, care spun asa:
„Nu judeca pe om dupa cele din afara ale sale;nu-ti da cu parerea despre el ca este trufas ori ca este smerit”.
“Nu judecati dupa infatisare,ci dupa roadele lor ii veti cunoaste”(In.VII,24;Mt.VII,16).
Domnul a poruncit sa-i cunoastem pe oameni dupa faptele lor,dupa purtarea lor,dupa urmarile faptelor lor”.
“Stiu eu trufia ta si rautatea inimii tale(1Imp.XVII,28),i-a zis lui David aproapele sau,dar Dumnezeu a dat marturie pentru David:
“Aflat-am pe David,robul Meu;cu untdelemnul cel sfant al Meu l-am uns pe el(Ps.LXXXVIII,21).Nu cum va cauta omul va vedea Domnul:caci omul va cauta la fata,iar Dumnezeu va cauta la inima (1Imp.XVI,7)””.
Doamne, ajuta!
Nu am vrut sa supar pe nimeni. Imi cer scuze daca asta s-a inteles din comentariul meu.
Am vrut doar sa spun ca Biserica are multe lucruri frumoase de oferit chiar daca nu are atata „succes” la lume.
E adevarat ca eu personal nu mai sufar asa de tare pentru rautatile acestei lumi dar ma intristeaza sa vad preoti care se intristeaza (poate) cu lucrurile rele din lume. Cand am spus sa priviti peste lume nu am spus in sens de mandrie, ci exact in sensul pozei publicata de dumneavoastra, adica a privii peste oameni si peste lucrurile lumesti ca sa se vada Biserica undeva „sus”, in „spate”.
Cat despre mine nu am experiente Duhovnicesti ci doar o dragoste si respect pentru credinta Ortodoxa Romana.
Pentru EinStein
Un preot adevarat se va intrista intotdeauna de
lucrurile din lume, datoria lui este sa-i calauzeasca pe oameni la Dumnezeu.
Si cand vede ca lumea este surda la strigatul lui aproape disperat „TREZITI-VA OAMENI BUNI CA AJUNGETI IN IAD!”si nu cum spunea d-l. Calin intr-un comentariu:”sa ma auda si pe mine cineva,exist si eu”,este normal sa-l doara si sa se intristeze, dar nu cu o tristete bolnava provocata de pacat. Aceasta este o alta tristete pe care noi inca nu o cunoastem.
Si daca nu noi traducem Scriptura, nu noi explicam ce scrie in Scripura pentru ca oameniii sa inteleaga si sa se foloseasca, nu noi spovedim, nu noi ascultam zeci,sute poate chiar mii de oameni cu o droaie de probleme,deci daca nu noi facem asta cum putem sa le dam sfaturi celor care le fac.
Doamne ajuta!