Dorin Streinu, Redescoperirea universului (vol. 6 de poezie, 1997) [6]

crepusculul marii

Primele 5 fragmente

***

Carenţă

Sufăr
pentru grâul răsărit
de sub zăpadă.

Lumina soarelui este
roşie
şi nu mai e mult
până la amorţirea sărutului.

Transpir
în fiecare sentiment
şi parcă perfecţiunea
mă minte,
chiar şi în umbra geniului.

Eu ating sânul nopţii
şi picături
de lapte sunt supte
de amintire.

*

Neurastenie

Mă recunosc
mai puţin.

Calde îm sunt numai
visele dorite
şi moarte pe jumătate.

În rest,
fulgii sunt negrii
şi roşul cuvintelor
se înnoadă în
coama cailor.

Tresar…

Dar cald
este numai
lângă ceasul speranţei.

*

Sisif răstălmăcit

Nu te lăsa
dus de aparenţe!

Ceea ce este lângă noi
nu este diferit
de ceea ce ne dorim.

Căutăm adesea totul
acolo unde nu este nimic.

Pentru el
rupem aripa,
smulgem mâna aripii,
ochiul inimii.

Dar tu
caută în tine o cale.

Mergi pe ea
până la floarea de cais.

*

Înţelepciune pentru Esop

Cine este înţelept
nu rupe nimic.

Sărută fiecare înţeles
şi îl păstrează pentru sine.

De este frumos
gândul zboară înalt
şi întâlneşte
cârduri cu păsări
cu acelaşi cântec.

Cine uită
nu ţine minte nimic.

El se preface că
este atent…

Dar maşina a trecut
şi a lăsat fum
în urmă.

*

Scopul sentimentului

Să doreşti înălţimea
e ca şi cum ai fi
fără coajă
şi fără a fi înăuntru.

Eşti un simplu
mers,
unul care se uită,
dacă nu doreşti Soarele.

Peste tine trec
copitele şi cuţitele gerului.

Cine doreşte…
şi-a câştigat
dreptul
de-a fi
rege peste sine.

*

Coagulare

Nu-mi mai cunosc
limita
de somn a sufletului.

Sunt mai aproape
de mine
pleoapele.

Când le închid
apar marginile
cu formele lor
dizolvate
în culoare.

Pe toate le amestec
şi pe toate le încerc
în saliva mea.

Mă rog împreună
cu ele Cerului.

Visul se aprinde
numai în focul cenuşii.

*

Faust

Vreau să limpezesc
apele.

Dedesubt vegetează
ideile.

Cămaşa este făcută
ca să le acopere corpul.

Nu se vede,
decât ce este în lumina
zilei.

Noaptea
poate ascunde
orice,
inclusiv
cămaşa care se vede.

*

Piatra filosofală

Am cunoscut
mai înainte ca să se întâmple.

Îmi este clară litera
şi versul acela
de echilibru.

E o greşeală tot ceea ce
se face împotriva mugurelui.

E o ruptură orice încercare
de a-ţi surâde
cu poftă.

Numai tu
să alergi,
unde nu aleargă
turma de oi.

*

Lupta cu Îngerul

Eu caut
ce nu se poate găsi.

Întind palmele şi
mi le îndoiesc
în rădăcinile copacilor.

Stelele
îmi zboară prin creier
şi cerurile mi se fac transparente.

Văd ce nu se poate vedea
şi totuşi
nu toţi le ating.

Dar numai eu
caut ce nu se poate
înţelege.

*

Sensul întors

Orice mi s-ar da
este mic.

Chiar şi micul
mi se pare
mai mic.

Iar înaltul
mi se pare
mai puţin înalt.

Ce se înveleşte
inima mea
doreşte
zi
şi noapte.

Însă clopotul
sună în depărtare
ca visul,
ca gândul,
ca nemurirea…

*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *