13 comentarii la „Christina & Andra: Every Day Is So Wonderful”

  1. Ce fireasca este Aguilera si ce chinuita e saraca Andra.E rau cand nu-ti cunosti limitele. Aici inca s-a mai descurcat, dar am auzit-o cantand o piesa a Madonnei, unde a fost de-a dreptul penibila.

    Sarut mana, Parinte.

  2. Buna ziua.

    E laudabil demersul Andrei de a arata ca „avem si noi in Romania”. Vazand ambele performante imi repun intrebarea: daca executi o copie fidela a unei opere (iar in cazul de fata cred ca asta s-a vrut, nicidecum o interpretare autohtona originala) devii egal cu autorul originalului?

    Si ma mai intreb, tot retoric, daca Aguilera s-ar fi nascut in Romania ar fi ajuns Andra si daca Andra s-ar fi nascut in SUA ar fi ajuns Aguilera…

    Numai bine!

  3. Buna ziua, domnule Ovidiu şi vă mulţumesc pentru adresa saitului dv.

    Are un design foarte interesant.

    În ceea ce priveşte articolul de faţă…eu văd în ambele cântăreţe aceiaşi vigoare muzicală.

    Nu cred că Andra e mai prejos decât Christina, ci, dimpotrivă, repertoriul cântăreţe românce e mult mai variat iar, în timbrul ei melodic, mă regăsesc mult mai bine.

    Nu le-am pus împreună ca să le compar, ci pentru ca să ilustez completarea reciprocă, la nivelul piesei de faţă.

    Vă mulţumesc frumos încă odată pentru indicarea saitului dv. şi vă doresc numai bine!

  4. Buna seara Parinte,

    am fost, se pare, inteles gresit.

    Nu contest calitatile de interpret ale Andrei (si am avut ocazia sa le admir live).

    Tocmai, la valoarea ei consider ca ar fi fost normal sa aiba o interpretare proprie a melodiei.

    Am ascultat-o interpretand o melodie a Laurei Stoica si mi-a placut mult mai mult decat „originalul”; acolo a dovedit ca poate canta in stilul ei mult mai intens.

    Faptul ca a cantat melodia Aguilerai ca Aguilera o transforma dintr-un artist cu personalitate intr-un talentat concurent la Megastar.

    Imi pare rau ca alaturarea celor doua videoclipuri m-a determinat sa le compar, dar daca tot am facut-o, vreau sa nu las „critica” neargumentata.

    Numai bine si o seara placuta.

  5. Vă respectăm opinia, domnule Ovidiu şi vă mulţumim frumos!

    Nu am auzit-o pe Andra live…însă eu admir la ea şi la alţi mulţi artişti, care cântă live, personalitatea, dăruirea, caracterul lor.

    Dv. creaţi live caricaturile şi ştiţi ce înseamnă impactul persoanei, care îl are ca model, în viaţa artistului.

    Ne puteţi vorbi despre acest lucru…despre modul cum percepeţi pe cel din faţa dv. şi cum se transformă o persoană…în câteva linii, tuşe…

    Mult succes în proiectele dv. şi numai bine!

  6. Va multumesc pentru urari,

    Mi-e o teama teribila de cei la care ma uit cand ii caricaturizez; mi-e frica sa nu vad nevazute, sa nu descopar detalii tainuite, iar liniile ramase la final sunt o sinteza a masurarii fiecarui centimetru patrat al fizionomiei.

    Pentru mine modelul dinaintea ochilor e dual: pe de-o parte e obiect de studiu amanuntit si la rece, pe alta parte e insusi creatorul caricaturii; datorita formelor lui iese ceea iese din creionul meu.

    Pobabil de aceea consider ca sunt un bun observator, nu neaparat un artist.

    Nu am suficienta aroganta, incat sa cred ca pot transforma o persoana in cateva linii, oricat de maiastre ar fi ele.

    Mi-ar fi placut sa stiu canta, motiv care m-a facut sa ascult foarte multa muzica; reusesc sa recunosc valori si in genuri care nu-mi sunt pe plac.

    Asta m-a trufit sa-mi spun parerea vis-a-vis de Andra. Recunosc din nou valoarea Andrei si ii admir talentul, insa sunt atat de convins ca „imitatia” nu o ajuta incat i-as spune-o personal daca as avea ocazia.

    Si ca sa nu par o baba barfitoare o sa ma rezum pe viitor la a-mi spune parerea, doar despre propria-mi persoana.

  7. O, nu, trebuie să vă spuneţi opiniile, pentru că dv. ştiţi să vi le argumentaţi!

    Asta am înţeles astăzi, din cuvintele pe care ni le-aţi scris.

    V-am întrebat într-adins despre cum vă raportaţi la modelul uman din faţă…pentru că ştiu cum e. Ca şi dv., pot să văd persoana şi să o tuşez…şi, în acelaşi timp, să exprim lucruri deranjante.

    Din punctul de vedere al adevărului pur…toate caricaturile pe care le-aţi făcut vedetelor (mă refer la calupul pus la vedere aici) sunt…caracteriologice.

    Iar adevărurile sunt crude şi de aceea enervante.

    Caricatura e o lecţie de morală şfichiuitoare. Ca să îi faci faţă, trebuie să accepţi modul cum te vede un altul…

    Însă, recunosc, că există şi oameni care pot să-ţi facă complimente când îi caricaturizezi, pentru că cred că le-ai făcut…un compliment.

    Însă nu e niciun compliment, ci mai degrabă, un advertisment. Pictorul, desenatorul, sculptorul, scriitorul…sunt nişte oglinzi care reflectă murdăria sau frumuseţea lumii.

    Dacă lumea aşa e…şi artistul va privi cu ochi critic lucrurile…

    Vă mulţumesc frumos…şi, vă rog: nu vă repliaţi în muţenie! Dialogul nu naşte monştri…ci ne exorcizează de ei!

  8. Buna dimineata, Parinte.

    Vreau sa va spun ispita prin care am trecut aseara si cat de usor putem fi inselati,mai ales noi, astia, care suntem la inceput de drum duhovnicesc.

    „Ne puteti vorbi despre acest lucru…despre modul cum percepeti pe cel din fata dv.si cum se transforma o persoana…in cateva linii, tuse” le-am inteles amandoi ceva de genul: ia mai veziti de-ale tale si lasa-i pe altii!

    Ovidiu a fost surprins, dar eu am avut un soc…Eu va urmaresc mai mult,de mai de mult si am ivatat foarte multe lucruri de la Sfintia voastra…Ma chinuiam sa inteleg de ce atat de dur ati reactionat la o simpla parere.

    Raspunsul la al doilea comentariu m-a mai linistit dar inima mea tot grea a ramas.

    Asa m-am bagat in pat, rugaciunile mi le-am spus cu gandul numai la ce s-a intamplat,nu puteam sa ma detasez…pana cand am rugat-O pe Fecioara Maria:”Maicuta spune-mi Tu ce a vrut sa spuna Parintele”si atunci parca v-am auzit in mintea si inima mea spunand fraza aceea pe tonul ei adevarat,adica acela pe care l-ati folosit Sfintia voastra si nu cel pe care ni la soptit noua diavolul.

    Atunci s-a luat bolovanul din inima mea si pacea m-a invaluit.I-am spus lui Ovidiu, care urmarea un film si care era tot nedumerit.A recapitulat in minte dialogul si mi-a spus:”da,asa este, asta a spus Parintele”.

    Cat de diferit poate fi inteleasa o fraza doar schimbandu-i putin tonul…

    Dar a fost si un lucru bun in asta,am vazut cat de mult tin la dialogul cu Sfintia voastra.

    Sarut mana,Parinte si binecuvantati-ne va rog!

  9. Îmi cer scuze că nu am părut explicit, doamnă Brânduşa!

    Cererea mea era foarte pozitivă: să ne explice soţul dv. cum face, din câteva linii şi culori să apară chipul unui om, pe foaie, în interpretarea sa.

    Orice desen e o mostră de vedere şi de înţelegere în acelaşi timp…

    Însă caricatura, prin definiţie, este o lecţie de morală, pentru că indică un defect, un viciu al omului…şi cel care e pozat se simte cu musca pe căciulă…dacă e intuit la sigur.

    Cum analizez eu caricaturile domnului Ovidiu, din trei cuvinte.

    Spre exemplu, caricatura primarului face din el un ciopârţitor de femei, pentru ca să le scoată formele perfecte.

    Răduleasca se crede regină în mintea ei, Xena cea războinică…dar e doar acolo.

    Când apare cineva cu nasul mare sau cu capul deformat…ori e nătâng, ori e prost, ori e molcom… la minte, ceea ce e tot una.

    Nistorescu este un efeminat cu aere de inteligent, în ochiul lui Ovidiu Stanciu.

    Dan Negru are mutră de om prost. Draga Olteanu e o încrezută provincială. Gheorghe Dinică are faţă de infractor respectabil etc.

    Fiecare caricatură are o cheie, pe care autorul ne-o deconspiră tacit, pentru noi, pentru vizualizatorii inteligenţi.

  10. Buna ziua Parinte,

    Ma surprind interpretarile dumneavoastra la caricaturi, dar in acelasi timp nu ma mira; de foarte multe ori o interpretare da nastere mai multor pareri, toate la fel de adevarate.

    Caricaturile cu pricina nu au avut ca scop ironizarea caracterului persoanelor: Raduleasca e incoronata tribal fiindca tocmai facuse o campanie umanitara intr-o zona din Africa; Dinica a fost ales in ipostaza de Lascarica din filmele lui Nicolaescu; Draga Oltaenu e o ‘coana Chirita; iar la Oprescu s-a facut o gluma mai personala cum ca la el vin sa se opereze numai femeile frumoase.

    Majoritattea imaginilor alese sunt niste clisee: Chirita – o increzuta provinciala, Lascarica – un mafiot, Oprescu – un medic afemeiat samd.

    Toate aceste caricaturi au fost comandate si daruite subiectilor ca premii alaturi de diplome pentru diverse realizari: zi de nastere – Oprescu, intreaga cariera artistica – actorii si sportivii etc.

    O zi buna va doresc. Doamne ajuta!

  11. Domnule Ovidiu,

    eu am vrut să fiu cinstit cu dv., pentru că un caricaturist nu e o fată mare…ci un om care le spune verde în faţă celor pe care îi pictează, anumite lucruri…da, cam dure.

    Ştiam şi eu să dau un răspuns…curat, fără profunzimi, însă acesta e mesajul…şi el e real.

    Din păcate nu cred că le-aţi greşit faţa…şi nici caracterul.

    Ceea ce înţeleg eu din lucrările dv. înţelegeţi şi dv., însă, aşa este, trebuie să mai daţi şi o umbră de pozitivitate omului ca atare.

    Când spui caricatură, caricatural…spui: îngroş până la rizibil anumite trăsături de caracter sau bat şaua ca să priceapă iapa.

    Însă râsul din faţa caricaturii e al altora…şi nu al celui vizat. Cel vizat se indignează, nu se simte bine, se simte ultragiat.

    Dv. ce credeţi: eu scriu sau editez lucruri pe care nu le înţeleg? Sau scriu răspunsuri la comentarii…cărora nu le înţeleg conţinutul?

    Prin definiţie, un comic sau un caricaturist sunt nişte farsori, care iau bani de la proştii de care râd. Adevărul e dureros dar e real.

    Însă, fără comici şi caricaturişti…nu avem igienă socială. Preotul, la amvon, face acelaşi lucru, dar la cote mai înalte: trage semnale de alarmă despre tot felul de patimi.

    Pentru că dv., sau Popa Popas sau Doru Octavian Dumitru, ce faceţi de fapt, decât să atrageţi atenţia asupra faptului, că omul are multe rele, multe urâciuni, dar şi lucruri bune?

    Eu v-am înţeles, nu trebuie să vă scuzaţi, ci să mergem mai departe…spre alt subiect. Şi cred că sunt destule…

  12. Am ascultat ambele variante ale piesei Beautiful… Îmi plac,deopotrivă! Nu consider interpretarea Andrei o imitaţie, ci o abordare personalizată a piesei Christinei! Dar, este o opinie personală.

    Dincolo de acest aspect, Andra este un artist foarte valoros, cu o flexibilitate a vocii extraordinară, care îi permite să abordeze foarte bine mai multe genuri muzicale…

    Transmite multă emoţie, sensibilitate, energie pozitivă, care îţi induc o stare de bine, de linişte sufletească, de optimism…

    Live-ul ei este mai bun decât playback-ul. Sunt multe înregistrări ale apariţiilor ei pe youtube,care pot servi ca argument în acest sens!

    Numai bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *