sangeriu

***

Jelanie

Am învăţat să beau:
şi-acesta e un cântec.
Te beam din priviri:
şi-acesta e un cântec.
Ochii tăi îmi erau pat:
şi-acesta e un cântec.

Ah, am învăţat să beau
şi m-am băut
cu cântec!

Şi-acesta e un dor.
Şi-acesta: n-am să mor.

*


Cântec

Tu erai mai înaltă
şi mai iubită,
de mult prea iubită.

Şi numele tău
îmi era cântecul meu.

Tu îmi erai
stea
în care înnopta pasărea mea.

Şi nimeni nu ştia
că eşti mireasa mea
ruptă
din coasta sa,
a sa,
a sa…

*

Făgăduinţă

N-am să te învăţ
despre cuvânt.

Să-l tai şi să-l mănânci!

N-am să te ştiu
decât pentru floare,
decât pentru sânul tău.

N-am să te ştiu
decât ca bobul de grâu
încolţit în privirea-mi
de împărat al cuvântului.

*

Poem

Dă-mi ca să beau,
şi să mă-mbăt de aştrii,
de-aceia ai tu ochi albaştri.

Dă-mi să beau
să  se-nroşească cerul,
de aceea ai tu,
de aceea ai tu.

Cine mai este să nu bea
dragoste,
când e vorba de suflet?

*

Cadenţă

Mă simt coloană
care se zbate-n secundă.
Mă simt ploaie
care se răstoarnă în odaie.
Mă simt inimă
care se taie
şi inimă care se-ndoaie.

Şi mă simt
fără de vis,
doar într-o ţară
a lui Paris,
a lui Paris…

*

Solfegiu

De ce n-aş da pe iepure
să te întorci?
De ce n-aş zbura
ca să te vrei?
De ce nu s-ar trece,
ce nu se trece,
să te pot iubi?

De ce cuvânt,
care se zboară
numai în creier?

Of, dorule, dragule!…

*

Cântec pentru zori de zi

Numai din cauza ta
zbiară pasărea
a încolţire.

Numai din cauza ta
vânez lăcustele-n
privire.

E vina ta, nepriceputo,
of, nepricepută
mai eşti!

Îmi prind inima la fereastră
ca tu să te trezeşti.

*

Armonie românească

N-aş mai duce şi m-aş duce,
codrii verzi, florile-s dalbe…

M-aş iubi cu mândra-n zori,
codrii verzi, florile-s dlabe;
să miroşi a tămâiori,
codrii verzi, florile-s dalbe;
fără vârstă ca să mori,
codrii verzi, florile-s dalbe.

*

Clipă

Cum îmi vine
să zbor neterminat,
să dor neapucat,
să strâng
un adânc
şi să privesc…
până când ştii,
că înapoi să te întorci,
să vii.

*

Pecete

Eu am să plec în zori…

Tu, care-ai să rămâi,
să fii atent,
să nu mai moară frunza
verde!

*

Sfat pentru tine, prieten infidel

Priveşte-mă, tu,
prietene drag,
cel care ştii să mă vinzi
fără să clipeşti!

Poetul este al nimănui
doar în aparenţă.

Cântă un cântec
de bucurie
şi tu îl admiri
şi,
când pare trist,
tu îl ignori,
pentru că eşti o canalie…

Nu…

Nu înţelegi nimic, prietene
drag!…

Eşti un ignorant,
dacă crezi că el, poetul, vorbeşte
şi nu plânge…
sau că nu plânge,
când vorbeşte!

Adevărurile mele nu sunt
pentru lighioane ca tine,
prietene drag!

Ele sunt pentru inimi fierbinţi
şi sfinte,
pentru obraji pudici,
pentru cearcănele frumoase
ale unor ochi frumoşi.

Da, tu ascultă în continuare…
până te îngheţi de tot,
idiotule!

Până te îngheţi,
ca piatra pe care nu o poţi folosi la nimic,
pentru că nu are nici pic
de fineţe.

*

Did you like this? Share it: