Şpaga: primul pas spre obiectualizarea omului

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=cbuixgNkF3k]

G. a muncit toată viaţa şi acum s-a îmbolnăvit şi are nevoie de tratament. A. trebuie să nască. C. trebuie să intre la facultate. F. îşi caută un loc de muncă. R. vrea ca să se proţească. M. vrea să intre în barou. B. vrea să ia o bursă în America.

Dacă intră în malaxorul corupţilor…li se cer bani. Omul e pus pe picior de egalitate cu obiectele. Oamenii ăştia au conştiinţă? Îi mai mustră conştiinţa?! Nu se tem de Dumnezeu?!!! Acestea sunt întrebări legitime, dar dureroase…şi neinteresante. Depinde de ce parte a baricadei eşti.

Puterea îţi ia minţiile numai dacă eşti un bădăran, numai dacă toată viaţa ta ai vrut să parvii. Morala e bună când vrei să pari un om serios…nu şi când ajungi în frunte. Când eşti în frunte nu ai nici mamă şi nici tată…Atunci eşti un zeu…de care dracii se bucură cu mare aplomb.

O, oamenii, de vreo câteva mii de ani…nu au înţeles nimic din penibilul celor din faţa lor! Am fost înfiorat de schimbarea de caracter, bruscă, a celor care au parvenit iar, pe de altă parte, de cum au decăzut, brusc, deodată, cei care şi-au pierdut funcţiile şi n-au putut să mai reziste fără ele.

Un om costă câteva mii de lei, o maşină sau…la urma urmei…o pereche de ciorapi. Asta ne spune şpaga! Pentru că tot ea ne spune că totul poate fi cumpărat, pentru că omul e o sumă.

Nu se întâmplă nimic bun pentru că mai toţi sunt mânjiţi cu acelaşi rahat şi se învaţă cu mirosul lui. Mirosul crud al prostituării, al jegului, al morţii spirituale. Tocmai de aceea e numai poză…

Numai că teatrul vieţii – vorba lui Shakespeare – îşi lasă cortina prea repede, pentru ca – vorba Sfântului (asta pentru teologii care ştiu doar versete, dar nu mai au prea multă conştiinţă!) – răutatea să nu fie fără de margini. Dumnezeu taie coada răutăţii foarte drept. Ne coboară la firul ierbii. Lopata trierii stă la porţi…şi se adună pleava de grâu şi, în Împărăţia lui Dumnezeu, nu intră nicio poză. Nici măcar posterele gigant sau microfoanele…

5 comentarii la „Şpaga: primul pas spre obiectualizarea omului”

  1. Parinte, cate dreptate aveti.

    De curand am intrat in „sistem” parinte, si am vazut cate mizerie este… nici nu gandeam, nici in cele mai rele visuri nu-mi imaginam asa ceva.

    Care sistem? Sistemul in care suntem colegi.

  2. Nu sfinti dar macar in aparenta sa faca un efor sa arate ca sunt cumsecade.

    Parinte dupa ce vad ca se intampla in biserica, vine sfarsitul… Prea multe…

  3. Dragă Claudiu,

    sfârşitul nu vine…dar îţi pierzi credinţa, îţi dai seama că ai făcut facultatea de Teologie degeaba şi rămâi şi muritor de foame.

    Nu cred că ai văzut destul de multe… şi asta înseamnă că te-a scăpat Dumnezeu.

    Iar, dacă mai rezişti totuşi, şi nu te-au smintit cu totul oamenii Bisericii, mai de jos sau mai de sus, înţelegi de ce Biserica una, sfântă, sobornicească şi apostolică, care e plină de corupţi şi de netrebnici…totuşi, e plină de har, pentru că Dumnezeu ne rabdă şi harul vine de la El.

    Dacă harul lui Dumnezeu ar veni de la oamenii Bisericii…Biserica ar fi fost cea mai sălbatică instituţie a pământului, cea mai inumană, pentru că unii membri ai Bisericii se cred în locul lui Dumnezeu pe pământ şi nu ţi-ar mai fi dat vreun gram de har nici dacă le-ai fi făcut statui de aur şi de raze de soare.

    Numai că, Dumnezeu lucrează prin preoţii săi, mai mult sau mai puţin corupţi şi păcătoşi şi te poţi mântui.

    Debandada asta interioară, pe care tu o constaţi, e o racilă veche în Biserică…tocmai de aceea nu toţi membrii Bisericii au fost şi sunt Sfinţi.

    Pe scurt: mâhnirea ta e durerea pe care trebuie s-o arunci, prin rugăciune, în marea milă a lui Dumnezeu şi să îi ierţi pe cei care te-au smintit cerându-ţi, mai mult ca sigur […]

    N-ai ce să faci!

  4. Buna ziua, Parinte.

    Dialogul asta imi aminteste de o intamplare pe care,sincer, nu mai stiu unde am citit-o: la un pusnic venea regulat un preot din cel mai apropiat sat sa-i aduca Sfintele Daruri, dar niste oameni din satul acela care tocmai veneau la el pentru cuvat de folos au vazut cine ii aduce Sfanta Impartasanie si l-au intrebat cum poate sa se impartaseasca de la preotul acela ca e desfranat si multe altele.

    Atunci pusnicul a refuzat Impartasania, insa noaptea a visat ca ii era foarte sete si ca era langa o fantana cu apa curata si proaspata iar langa fantana era un bubos care arata ingrozitor la vedere dar care scotea apa din fantana.

    Nu conteaza cum arata cel care iti da „apa vietii”, ci daca iti este sete, sa bei si sa-ti potolesti setea.

    Pentru Claudiu,
    cred ca stii si tu asta, si esti si unul dintre cei care scot apa din fantana…Sunt multi bubosi, e adevarat dar sunt si ingeri in trup de oameni. Sa-i vedem doar pe astia iar pe ceilalti sa-i lasam sa-i judece Dumnezeu.

    Trebuie sa fii puternic pentru noi astia care avem nevoie de cei care ne scot apa din fantana.

    Sarut mana,Parinte.Doamne ajuta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *