Dorin Streinu, Inimă extatică (vol. 7 de versuri, 1997) [2]

un pustiu cu oameni e lumea

***
Prima parte

*

Caz unic

Mă plimb gol
de ochi.
Mi-a furat ochii copacul
din pădure.
Dă-mi ochiul înapoi,
întomnatule!
N-ai ce să faci
cu un ochi orb.

Dacă mi-l dai înapoi
am să-l scutur
şi are să curgă din el
lacrimile pădurii.

*

La oglindă

Amărui îmi e gustul
meu de a fi.
Sunt tulbure şi
îmbujorat în obraji.

Daţi-mi părul într-o parte!
Daţi-mi inima într-o parte!

Priviţi caldul omăt
ce transpiră!

Numele meu este,
ca să cuprindă tot
ce nu are un nume.

*

Dora gândului meu

Tu te-ai făcut
mai frumoasă
pentru ca să speri.

Ţi-ai făcut părul mai negru,
pentru că ştiai că am să te văd.

Eu te-am iubit
îndeajuns ca să te
iubesc.

Eu ţi-am pus un nume,
pe care nu ştiai că-l ai.

Da, tu eşti Dora,
ţi-am spus
şi întunericul a devenit roşu.

Tu eşti Dora,
ţi-am spus.

Şi tu te-ai făcut mai senină
şi mai încăpătoare
ca nicio altă femeie.

*

Rugă

Mi-e adânc de înalt
şi mi-e dulce
de primăvară cu păsări
înverzite.

Mă rog pentru acest sentiment,
sentiment
cu gând nou.

Mă rog pentru el.

Aliluia!

Doamne, fă să se vadă
şi lacrima noastră!

*

Improvizaţie de secundă

Dacă tu vrei să-mi tot ştii,
cântă-mi, cântă-mi!

Îmi este fugară noaptea ca visul.

O secundă este
o dulce durere.

Cântă-mi, te rog, cântă-mi,
să mi se facă de veşnicie!

*

Dorinţă sufletului

Ce nu aş da
pentru tot ce se dă.

Ce nu aş da pentru tot
ce se ascultă
cu inimă îndrăgostită.

Ce nu aş da
pentru tot ce se ascunde
în piatră.

Dar eu,
dar eu,
am numai un suflet,
Sfinte Doamne!

*

Dorei

Păstrează tăcerea
din ou nepătrunsă
de raza luminii.

Cu ferestrele închise
să adormi.

Să nu le închizi
peste noapte, iubito!

Căci
noaptea e o înviere
a morţilor.
*
Haiku

Numai cuvintele întineresc.
Să fie oare
de o seamă cu cerul?

*
Cheie

Fluturele alb
trebuie pus în mâna albă.
Fluturele negru trebuie
pus în mâna albă.
Fluturele trebuie pus în mâna
albă.
Ce se vede
este numai pentru
pus în mâna albă.

*

Iubito, tăcere…

Cuprinde-mă în braţe,
tu, iubito, tu, tăcere,
durerea după mine
mi te cere, mi te cere…

Gustă-mi tu azi
gura de-albatros,
să vezi că sunt,
să vezi că sunt frumos.

Patul pregăteşte-l
ca să ne naştem amândoi,
în ziua asta de miercuri,
în ziua asta de joi.

*

Frumoasei clipe

Ah, bate clipa,
visul să-mi adune,
tu, stea de foc,
a mea înţelepciune!…

Mă du,
lângă margine de codru des,
unde păsările ies,
unde păsări vin mai des,
unde eu n-am de ales.

*

Doină

Nu fi înnorată,
fii parfumată,
în aur de-antregul spălată,
cu ciocârlii înfrumuseţată!

Şi inima
să o ai bogată,
cu cai despletiţi în soare,
să treci prin iarbă mare.

Şi copilul
să-ţi fie o stea strălucitoare
şi voinic cum n-a mai fos,
gând semeţ,
român voios.

*

De când…

De când nu erai tu
mai curată ca apa?
De când nu puneam eu capul
în poala ta odihnitoare?

De când nu mai era frumuseţe
în palmele tale?
De când nu mai era?

De când, câine, lătrând, ai să-mi trezeşti
Îngerul meu?

*

Gând

Dacă aş vrea să plâng
şi nu aş mai avea lacrimi,
mi-ai da tu, iubito?

*
Poem înverzit

Când e verde
inima mea e cerul înstelat.
Când e verde
şi tu mă dobori în săruturi,
în suspine.

Când e verde
cuvintele sunt fragede.

Când e verde
avem doar trei ani,
avem doar trei stele.

Când e verde,
frunză verde, frunză verde,
dorul meu
ce nu l-aş pierde.

Când e verde
am ochiul lacrimei
mai tânăr.

*

Despre tine, durere

Rănirea
e un plâns.

Rănirea te duce
şi te lasă.

Pe brazda câmpului
rănită stă.

Tu, pasăre, cântătoare
ce eşti!

Rană dulce este
şi lacrima udă.

*

Imn

Mă bucur pentru că
eşti alb ca zăpada.

Mă bucur pentru că
eşti înalt
ca zâmbetul.

Mă bucur pentru că exişti,
pentru acestea toate,
pentru că exişti
şi pentru că mă bucur să Te văd.

O, Tu, Cel care exişti!

Vreau să Te văd!

Doamne,
vreau să Te tot văd!

*

Haiku reînvăţat

Sunt puţin:
cât un sărut
şi cât o lacrimă.

*

Fericirea şi o vorbă aşteptând

Trenurile sunt
păsări de tablă.

Tu vii şi eu
te aştept.

Ce mirare că
pot să aştept,
cum vin fericirile!

*

Vedere îndrăgostitului

Cum de n-am ştiut
că te faci aşa frumoasă?!

Te-aş fi făcut fereastra mea
la casă.

Şi cerul
ar fi fost senin.

*

Dans al ploilor

Cu lacrimi umezi
ai lăcrimat cerul
la mine-n suflet.

*

Omul şi plopul

Plopul s-a făcut mai adânc.
S-a umplut
cu sine
până la refuz.

L-am privit cerc şi
nu s-a făcut.

L-am privit arhicerc
şi nu s-a-nceput.

Măi plopule, măi,
nu-ţi ajunge atâta
tăcere?

*

Cu ţinere de mână

Să ai focul arzând
şi să nu ţi se ude inima.

Tu, draga mea,
să arzi, trandafirul meu,
să arzi în cuvinte mereu!

Nu te întreba nimic,
decât să arzi îţi zic,
în piatra vieţii,
în cântecul dimineţii,
în stelele făclii
şi să-mi tot vii,
să-mi tot vii.

*

Adormitoarea

Mi s-a născut altă iarbă, mai verde şi mai dulce. Înaltă cât tine, cerule, înaltă cât tine, inimă. Mi se coboară în gând ca o batere de vânt. Ce lină îmi este această linişte! Ca o melodie de adormit lângă tâmplă.

*

Dorinţă

Te-aş picta în lacrimi
ca să nu treci ca o lacrimă.
Te-aş picta în inima mea
ca să nu treci ca o inimă.
Da! Te-aş picta într-un cuvânt
şi nu va fi nici gând,
nici pământ.

*

Finalul volumului. Poeme alese. Nu a fost redat integral.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *