te descopar

Volumul are 30 de foi manuscriptice şi a fost finalizat pe data de 27. 10. 1997.

*

Motoul volumului:

„Sunt totdeauna prost dispus”
(Charles Baudelaire)

*

Nu mi-e teamă să aleg. Mi-e teamă să aleg, atunci când nu ştiu că fac acest lucru.

*

Pe mine aparenţele nu mă înşeală, ci mă fac optimist.

*

O discuţie, cel mai adesea, e o ceartă mascată.

*

Când ajungi să te doară orice nu mai poţi să afirmi nimic pe gratis. Totul te costă viaţa.

*

Trebuie să fii respectat numai şi numai pentru prezent. Trecutul e un lucru trecut.

*

Oamenii bolnavi cred că cei sănătoşi au nevoie de doctor.

*

Poţi să ierţi pe oricine dacă te ierţi pe tine.

*

Mi-a fost teamă întotdeauna de adevărul care devine o exagerare.

*

De multe ori mi-e teamă să fiu ceea ce sunt. Nu credeam să ajung la această performanţă.

*

Boala nu te face sensibil. Ea te ajută să înţelegi cum ar trebui să fie un om sensibil.

*

Când ajungi la concluzia, că nu a ştii e lucrul important, ajungi să nu mai pui întrebări deranjante.

*

E foarte mult diletantism în întrebări.

*

Când vreau să fiu un farsor îmi dau seama că sunt un om care îşi plânge de milă degeaba.

*

Când nu mai vrei nimic, de ce eşti atât de fericit?

*

Când încep o carte nu ştiu dacă am s-o  mai termin. Însă ştiu că am început ceva. Este extraordinar! Înseamnă că nu am terminat, că mai am ceva de spus.

*

Cuvântul adevărat e cel care spune lucruri infinite fără spaţii infinite.

*

Artiştii nu ştiu nimic. Ei doar ştiu să înveţe. Când nu mai vor să ştie să înveţe despre oameni şi viaţă se ratează.

*

Poţi să îl minţi numai pe altul, dar niciodată pe tine.

*

Dacă o carte nu e o necesitate e o sinucidere.

*

Eu ştiu ce e aceea o idee pentru că trăiesc cu ea.

*

Indiferenţa este un motiv de suspans. Indiferenţii sunt pentru mine nişte momente melodramatice.

*

Adevăraţii mei profesori au fost oameni cu posteritate.

*

Când retorica tinde să devină adevăr, adevărul se numeşte minciună.

*

A sări peste tipare înseamnă a fi, în sfârşit, un om cu cap, adică un om şi nimic mai mult.

*

Ceea ce interesează cu adevărat sunt lucrurile pe care nu le ştim.

*

Fiecare geniu a fost un esenţialist. A fost ceva care nu a mai fost şi nu va mai fi. Eu sunt un esenţialist, care nu nasc esenţialişti (pentru că naşterea e o alegere), ci moduri de prezentare ale esenţelor.

*

Oamenii care ştiu să facă complimente acide nu sunt omorâţi cu ranga (cel mai adesea), ci sunt sfâşiaţi cu colţi sensibili.Rezultatul e acelaşi, din păcate.

*

Adevăraţii mimi sunt oamenii civilizaţi. Cei care par civilizaţi sunt adevăraţii impostori sau adevăraţii aspiranţi la această nobilă calitate de farsor.

*

Cel mai rafinat blestem e cel spus în glumă, cu ochi veseli. Dar el doare cel mai rău.

*

Poezia e un fulger. Romanul e ceva neaşteptat. Teatrul e o enervare cel mai adesea, chiar şi când se râde. Aforistica e o bătaie de joc inteligentă. Eseistica e o părută chibzuinţă. Nuvela e ceva care vrem să ni se întâmple. Jurnalul e o minciună curativă, când nu e sfinţenie. Iar scrisul, în general, e o interpretare particulară a ceea ce s-ar fi dorit să fie scrisul.

*

Dacă nu aş crede în curăţie m-aş plictisi la culme în această lume, plină de exemple de murdărie terifiantă.

*

A cugeta înseamnă, în cele din urmă, doar a-ţi da seama.

*

Un artist trebuie să nu-şi uite rolul pe care l-a învăţat.

Un mare artist trebuie să impresioneze aşa cum a fost învăţat.

Un artist de geniu trebuie să nu ştie ce înseamnă a impresiona, dar să obţină acest lucru de fiecare dată când şi-o doreşte.

*

Măreţia e ceva accesibil. Cine vorbeşte de lucruri inaccesibile nu ştie ce rost au cuvintele în limba română.

*

A simţi e tot una cu a fi zdrobit, de fiecare dată zdrobit.

*

Tristeţea unui om de geniu nu e formată din ceea ce el n-a avut, ci din ceea ce putea să aibă şi nu i s-a oferit. Tristeţea lui dureroasă e formată din prostia, răutatea şi indelicateţea nerecunoscătoare a celor din jurul lui.

*

O capodoperă şi-a atins scopul odată cu terminarea ei.

*