Volumul are 30 de foi manuscriptice şi a fost finalizat pe data de 27. 10. 1997.
*
Motoul volumului:
„Sunt totdeauna prost dispus”
(Charles Baudelaire)
*
Nu mi-e teamă să aleg. Mi-e teamă să aleg, atunci când nu ştiu că fac acest lucru.
*
Pe mine aparenţele nu mă înşeală, ci mă fac optimist.
*
O discuţie, cel mai adesea, e o ceartă mascată.
*
Când ajungi să te doară orice nu mai poţi să afirmi nimic pe gratis. Totul te costă viaţa.
*
Trebuie să fii respectat numai şi numai pentru prezent. Trecutul e un lucru trecut.
*
Oamenii bolnavi cred că cei sănătoşi au nevoie de doctor.
*
Poţi să ierţi pe oricine dacă te ierţi pe tine.
*
Mi-a fost teamă întotdeauna de adevărul care devine o exagerare.
*
De multe ori mi-e teamă să fiu ceea ce sunt. Nu credeam să ajung la această performanţă.
*
Boala nu te face sensibil. Ea te ajută să înţelegi cum ar trebui să fie un om sensibil.
*
Când ajungi la concluzia, că nu a ştii e lucrul important, ajungi să nu mai pui întrebări deranjante.
*
E foarte mult diletantism în întrebări.
*
Când vreau să fiu un farsor îmi dau seama că sunt un om care îşi plânge de milă degeaba.
*
Când nu mai vrei nimic, de ce eşti atât de fericit?
*
Când încep o carte nu ştiu dacă am s-o mai termin. Însă ştiu că am început ceva. Este extraordinar! Înseamnă că nu am terminat, că mai am ceva de spus.
*
Cuvântul adevărat e cel care spune lucruri infinite fără spaţii infinite.
*
Artiştii nu ştiu nimic. Ei doar ştiu să înveţe. Când nu mai vor să ştie să înveţe despre oameni şi viaţă se ratează.
*
Poţi să îl minţi numai pe altul, dar niciodată pe tine.
*
Dacă o carte nu e o necesitate e o sinucidere.
*
Eu ştiu ce e aceea o idee pentru că trăiesc cu ea.
*
Indiferenţa este un motiv de suspans. Indiferenţii sunt pentru mine nişte momente melodramatice.
*
Adevăraţii mei profesori au fost oameni cu posteritate.
*
Când retorica tinde să devină adevăr, adevărul se numeşte minciună.
*
A sări peste tipare înseamnă a fi, în sfârşit, un om cu cap, adică un om şi nimic mai mult.
*
Ceea ce interesează cu adevărat sunt lucrurile pe care nu le ştim.
*
Fiecare geniu a fost un esenţialist. A fost ceva care nu a mai fost şi nu va mai fi. Eu sunt un esenţialist, care nu nasc esenţialişti (pentru că naşterea e o alegere), ci moduri de prezentare ale esenţelor.
*
Oamenii care ştiu să facă complimente acide nu sunt omorâţi cu ranga (cel mai adesea), ci sunt sfâşiaţi cu colţi sensibili.Rezultatul e acelaşi, din păcate.
*
Adevăraţii mimi sunt oamenii civilizaţi. Cei care par civilizaţi sunt adevăraţii impostori sau adevăraţii aspiranţi la această nobilă calitate de farsor.
*
Cel mai rafinat blestem e cel spus în glumă, cu ochi veseli. Dar el doare cel mai rău.
*
Poezia e un fulger. Romanul e ceva neaşteptat. Teatrul e o enervare cel mai adesea, chiar şi când se râde. Aforistica e o bătaie de joc inteligentă. Eseistica e o părută chibzuinţă. Nuvela e ceva care vrem să ni se întâmple. Jurnalul e o minciună curativă, când nu e sfinţenie. Iar scrisul, în general, e o interpretare particulară a ceea ce s-ar fi dorit să fie scrisul.
*
Dacă nu aş crede în curăţie m-aş plictisi la culme în această lume, plină de exemple de murdărie terifiantă.
*
A cugeta înseamnă, în cele din urmă, doar a-ţi da seama.
*
Un artist trebuie să nu-şi uite rolul pe care l-a învăţat.
Un mare artist trebuie să impresioneze aşa cum a fost învăţat.
Un artist de geniu trebuie să nu ştie ce înseamnă a impresiona, dar să obţină acest lucru de fiecare dată când şi-o doreşte.
*
Măreţia e ceva accesibil. Cine vorbeşte de lucruri inaccesibile nu ştie ce rost au cuvintele în limba română.
*
A simţi e tot una cu a fi zdrobit, de fiecare dată zdrobit.
*
Tristeţea unui om de geniu nu e formată din ceea ce el n-a avut, ci din ceea ce putea să aibă şi nu i s-a oferit. Tristeţea lui dureroasă e formată din prostia, răutatea şi indelicateţea nerecunoscătoare a celor din jurul lui.
*
O capodoperă şi-a atins scopul odată cu terminarea ei.
*