Dorin Streinu, Ca într-o casă de nebuni (aforisme, vol. 4, 1997) [2]

o casa intre mult verde

*

Prima parte…aici.

***

Cea mai mare teamă e autodescurajarea.

*

Un om de geniu nu-şi poate idealiza viaţa.

*

Un om face cât un cuvânt. Depinde care e cuvântul care-l reprezintă.

*

Miturile apar când se vorbeşte prea mult despre ele.

*

Sunt sigur de faptul, că Eminescu n-ar fi fost nimic pentru intelectualii noştri, dacă se explica sau îşi explica opera.

*

O speculaţie bună, uneori, face mai mult decât adevărul, dar nu poate să-l înlocuiască niciodată. Iar, fără adevăr, nicio minte speculativă nu are să ne spună nimic.

*

Opera stearpă e o operă culeasă şi, mai ales, imaginată.

*

Nebunia e forma de-a fi insuportabil: o lume aşezată cu susul în jos.

*

Dacă ne vom da seama, într-un viitor, nu prea îndepărtat, că nebunia e o stare de conştienţă intensivă?

*

A fi singur pentru mine e sinonim cu a fi singular.

*

Marii comici sunt marile noastre plânsuri.

*

Marile romane sunt propria noastră copilărie.

*

Cuvintele limbii române îmi spun, din ce în ce mai mult, amintirile naţiunii mele.

*

Ca român sunt un sfâşiat de vioara dorului.

*

Numai laşii aplaudă pe cei care au învins.

*

Geniul lui Goya aduce lumii urâtul ca expresie estetică. El pictează pe oameni în schelete, le arată viciile şi păcatele pe faţă. Feţele oamenilor lui Goya sunt extraordinar de sinistre. El pune oamenilor carnea şi aceasta, pe scheletele lui, arată mai rău ca dracu sau ca moartea.

El prezintă o lume urâtă, care, privită, devine şi mai urâtă. De aceea cred că e singurul geniu, care te face să-ţi fie frică de tine însuţi.

*

Goya e geniul care a învins mai târziu.

*

Picturile lui Vincent van Gogh mă entuziasmează foarte mult şi le consider unele dintre cele mai dramatice picturi ale umanităţii.

*

Culoarea lui van Gogh exprimă putere, viaţă, iubire şi le exprimă la un nivel foarte înalt.

*

Sufletul lui van Gogh se traduce printr-o culoare dramatică: culoarea care se roteşte.

*

De van Gogh să te apropii numai dacă nu ai simţit nebunia culorii.

*

Regăsesc la Pοë singurătatea şi tristeţea romanticilor, scârba lor profundă faţă de realitatea crudă şi meschină.

*

Romantismul a spus ceva şi a spus-o cu putere.

*

Poezia mea e un fapt de a fi al omului pus faţă în faţă cu universul. Atunci când am ceva de spus, spun. Acesta este, cred eu, destinul poeziei viitorului. Poezia trebuie să tindă spre a spune toate sentimentele şi sforţările umane, rămânând, totuşi, poezie.

*

Romanul e o tehnică, care cere voinţă, contemplaţie şi precizie.

*

Frica e numai pentru oameni naivi.

*

Charles Baudelaire e geniul care şi-a răzvrătit inima peste urâţenia interioară a omului, devenind el însuşi un om urât şi care a simţit, din plin, veninul sinucigaş al iubirii perverse. A murit mut şi paralitic. Însă simt că prin inima lui a trecut fiorul nemuririi, dar pe care nu l-a acceptat din prea multă durere devenită blasfemie.

*

Epopeele lui Kālidāsa se deosebesc de toate celelalte de mai târziu prin simplitatea limbii şi prin evitarea artificiilor prea subtile.

*

Ceea ce în gura duşmanului e un reproş, în gura prietenului este o glumă, una delicată.

*

Când vor să fie îndrăgite femeile sunt imposibile sau inaccesibile.

*

Cei mai mulţi oameni nu mor din cauza morţii ci a vieţii.

*

Marii cugetători se impun cu voia şi fără voia noastră.

*

Nietzsche e cel mai hazliu filosof pentru că e cel mai hazliu dintre cugetători. Apropo: nu îmi place cuvântul hazliu.

*

Poemele lui Byron sunt lungi şi ritmate cum n-am mai întâlnit la niciun alt romantic. Pentru el lungimea poeziilor e literă de lege. E un mare satir social, un satir de geniu, de la care poţi învăţa cum se mânuie cuvântul  „ca să râdă şi să-njure”.

*

Byron are un umor cerebral.

*

Byron are poeme lungi pentru că are dureri interminabile.

*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *