Lipsa figurilor de stil

e vulpe dar seamana cu pisica

„Domnilor şi doamnelor, ambasadelor străine şi ambasadelor nestrăine, tânăra absolventă, tânăra cercetătoare, tânăra femeie de mare nobleţe a avut un contact brutal cu realitatea. În loc de ovaţii a primit un şut în…speranţă şi un pumn, sănătos şi invidios, în…credinţa că vom scăpa, mama lui!, de nepotism provincial şi de lipsa brutală de profesionalism, dacă tot suntem în Europa patriilor, în Europa naţiunilor.

Dar nu numai ea, ci şi tânărul, da, şi tânărul ei soţ, cu ample potenţe vizibile şi invizibile, a primit…ce nu i-a trebuit şi ce nu a cerut, deşi nu cerea prea mult, pentru că a îndrăznit (cum de a putut să muncească atât pe degeaba?!) să fie el însuşi şi să nu şteargă podelele cu pupături îngâlate.

Doi tineri, sărmani, fără viitor, fără speranţă, într-o lume cucernică, într-o lume amabilă, într-o lume transparentă, într-o lume legală, într-o lume ilegală, într-o lume corectă, într-o lume infectă, într-o lume colorată, într-o lume sigilată, într-o lume amprentată de tot felul de interese meschine.

El şi ea. Noi şi voi. Ei şi ele”…

Atât îşi mai aduse aminte (ce vis ciudat?!) pisicul Scumpi, când se trezi din pătuţul lui neted, creionat la colţul infamiei. De pe timpul tătarilor,  de când se purtau blugii rupţi în genunchi şi de când belciugul în nas era o modă evazivă şi putredă, pisicul dormea noaptea în acelaşi loc.

Tanti Elvira venea adesea şi îl mângâia. Noi o lăsam, că nu doream să îi stricăm cheful femeii, deşi ea venea ca să stea şi să se joace cu pisicul şi când noi nu aveam chef de nimeni. De fapt tanti Elvira, o tânără doamnă trecută de 60 de ani, se gândea, că viaţa e scurtă şi că trebuie să vorbeşti şi să mângâi pe cineva. Da, fie el chiar şi orătania de Scumpi.

Pentru că un bărbat avea o vorbă: „dacă nu ştii să iubeşti un om, iubirea pentru un câine sau pentru o pisică este un egoism în doi”. Şi avea dreptate. Mă uitam la un pas., care a început şi el să mânuie laptopul. Şi mă gândeam: dacă ar vorbi laptopul ar dori să fie exorcizat, la contactul brutal cu acest zemzec de pas.

Pisicul Scumpi s-a învăţat cu îmbolnăvirea parfumului de femeie. Când îi simte parfumul strident şi greoi tantii Elvirei, el sare din pătuţul lui şi, cu un botic enervant şi obraznic, se pisiceşte în limba lui, se miorlăieşte pe nervii noşti, se bălăngăneşte ba pe lustră, ba pe computer…deşi noi nu avem pisic.

Figurile de stil lipsesc. Dacă odată lipsea pâinea şi o luai pe cartelă, acum lipseşte, din ce în ce mai agonic, omenia. Praful nesimţirii te înjectează în nări. Goana după bani te indispune la tot pasul. Semnele de întrebare apar pe televizor, apar pe online…şi urmăresc, ba când un preşedinte, ba când un demnitar, ba când un slujbaş, ba când un tartore, ba câte un peşte mic, ba câte o solniţă, ba câte o oglindă…

Astăzi, spre exemplu, atât somnul, cât şi tanti Nela ( o altă vecină imaginară) au plecat în vacanţă. Se spune că: la mare. Da, la mare distanţă de casă, pentru ca să îşi facă de cap. Acum, ce poate să însemne pentru tanti Nela, o puştoaică de 18 spre 19 ani…făcutul de cap? Adică ce poate să facă ea, sărmana, dacă nici nu o duce mintea?!!!

Ca să faci rele trebuie să ai şcoala vieţii, să ştii să faci…fără urme, să nu se vadă pe niciunde. Dar Nela, Nelişoara…Neluţa…cum o mângâiem noi sau tanti Nela, abia nu şi-a dat BAC-ul, că l-a picat…şi acum, de nervi, e plecată puţin la mare, ca să se relaxeze.

Dar nu ştie sărmana, e copilă, e mică, cum să se distreze. Mi-a lăsat numărul de telefon, pentru ca să mă uit eu pe net…şi să găsesc ceva distracţii, pentru ca să le experimenteze şi ea la mare, că nu are experienţă.

V-am spus: nu are şcoala vieţii! Nu are nici măcar BAC-ul luat…dar se simte bine. Dv. ce sugestii mi-aţi da, ca eu să o sun pe Neluţa, ca să îi spun ce să facă, în lipsa şcolii vieţii? Aşteptăm răspunsuri chiar şi din străinătate, numai bune să fie.

9 comentarii la „Lipsa figurilor de stil”

  1. Despre Neli:
    Parinte eu cred ca gresiti. Nu gresiti din punct de vedere „tehnic”, dar gresiti poate in incercarea de a rezolva totul.

    La ce foloseste „Dumnezeu” cand omul poate rezolva totul? Tocmai aici cred ca greseste omul cand nu intelege ca anumite lucruri trebuie sa ramana in „plata” Domnului. Nu vorbesc din nepasare dar nu stiu cat este de bine sa ne incarcam sufletele noastre, mai ales cand sunt ele slabe (vorbesc strict despre mine), sa se incarce si cu problemele altora.

    Parinte sa stiti ca gresiti si cu BAC-ul. Exista multi tineri care actioneaza nechibzuit, nu din nestiinta si cred ca nici din lipsa de experienta, ci mai degraba dintr-o razvratire tipica tinereasca, tinerete, care, daca nu a fost „cultivata” in ascultare, chinuie trupul cu o „maturitate” oarba.

    <<>> Astfel de suflete se pot trezii mai tarziu si de acea NU e bine sa le criticati prea tare !!! <<<

    Cel mai bun si mai frumos lucru pe care il puteti face este o vorba si un gand bun (sa credeti ca va fii bine) si o rugaciune "mica" (si deasa) de binecuvantare.

    ————————————————

    Si mai e ceva legat de "visele naruite" (asa am inteles eu; acolo la rugrica: "el si ea").

    Multi oameni gresesc, cand cred ca munca lor trebuie sa le fie imediat resplatita. Nu e chiar asa, ba mai mult ne smintim cand ne apucam sa facem lucruri mari si apoi nu iasa ca la noi in "calcule".

    Asta nu este neaparat o dezamagire ci poate o evaluare gresita a realitatii, evaluare pe care o platim cand dam piept direct cu realitatea !!!.

    Sa stiti ca si eu am criticat lumea, lumea asta rece si "egoista", si de foarte multe ori mi-am dat seama ca am gresit, pentru ca lumea asta ascunde in calculele ei reci, un echilibru rece cu insasi realitatea (sa te abtii ca sa nu te intinzi mai mult decat ti-e plapuma, sa te abtii de la supararea pe unii de dragul altora, sa te abtii, sa te abtii…).

    Dar sa stiti ca "realitatea" asta rece nu este un lucru rau, si problemele cauzate de ea se pot compensa relativ usor (cred eu), cand omul are o legatura buna cu familia (unde in familie integrez si credinta).

    ————————————————

    In general omul trebuie sa inteleaga ca este in majoritatea cazurilor un slujitor si cu adevarat mananca ceea ce cade de la masa stapanilor. Singura intrebare care eu personal mi-o pun este daca mi-am ales in final "stapanul" care trebuie !!!

    cu stima …

  2. Pentru einStein.

    Ma bucur ca ai revenit,mi-a fost teama ca te-am suparat si ne-ai lasat in „plata Domnului”:)))

    Cat despre comentariul tau,mi-a prins bine.Nu stiam cum sa iau articolul Parintelui…cateodata(si destul de des)nu-mi functioneaza deloc „rotitele”iar tu ai reusit sa le pui in miscare.

    Te intreb:daca sfintii Apostoli ne-ar fi lasat in „plata Domnului”crezi ca ar mai fi fost martirizati?Sau sfantul Ioan Gura de Aur de ce a fost exilat?Ca a fost numai lapte si miere,sau ca critica tot ce nu era in acord cu credinta crestina?

    Astea sunt cateva exemple,dar sunt multi martiri care au spus lucrurilor pe nume si nu au folosit „figuri de stil”.

    Ca oamenii nu mai vor sa-si asume responsabilitati si cresc pisici si caini este o problema foarte grava.Avem si cabinete de masaj pentru ele si cabinete de cuafura…

    Tinerii mor pe capete in accidente de masina,tocmai ca nu au „scoala vietii” dar vor sa se distreze,sa se distreze cat mai mult si cat mai bine…si cum se mai pot intoarce dupa ce au murit?

    Sa tragi semnale de alarma,sa le spui oamenilor adevarul nu inseamna sa faci lucrurile in locul lui Dumnezeu.

    Asa cred eu.Fara resentimente,da?

    Domnul in mijlocul nostru!

  3. Buna seara!

    Nela e un personaj de cand lumea si va fi mereu.

    Cand lucrurile se amesteca si nu-si pastreaza ordinea fireasca, anormalul devine normal. Daca intai implineste 19 ani si dupa pica bac-ul (daca era bacalaureat il dadea la timp si poate-l lua), daca o calificare devine o corvoada, e normal ca Nela sa se streseze.

    Si la fel de normal e sa se distreze ca sa uite. Si tot pe dos e si asta, fiindca orice distractie „la mare distanta de casa” va durea mai incolo (cam cand viata o sa se sature de copilarit tarziu).

    Si tot datorita alandalei firesti din ziua de azi se intampla ca unii sa munceasca si altii sa nu plateasca; daca le ceri banii inainte se supara ca-i consideri curve, daca le ceri banii dupa risti ca „numarul solicitat sa fie nealocat”…Bine , mai e si situatia tot romaneasca in care „noi ne facem ca muncim, iar ei se fac ca ne platesc”.

    Revenind la Nela: intr-o lume in care dicteaza prezumptia de vinovatie, unde performanta are valoare doar daca se refera la caii-putere si educatia se face in tabloide, Nelei i-as zice sa faca ce vrea si unde vrea, dar sa foloseasca prezervativ (spre binele tuturora); bac-ul la scoala vietii nu se ia nici pe spate nici pe spaga.

    Doamne ajuta, Parinte!

  4. pt Brandusa,

    Nu cred ca este potrivita comparatia. Sfinti Apostoli, Sfantul Ioan Botezatorul si Sfantul Ioan Gura de Aur au luptat cu altfel de probleme. Problemele majore de atuncia au fost cu oamenii pusi la conducere, care au avut un mod de viatza deviat si care au influentat in mod direct lumea.

    Cat despre Neli nu este o anumita peroana. Poate sa fie „eu”, „tu”, un strain sau cineva drag noua. Ea ne este straina noua pentru ca altfel nu ar fi plecat in lume. Poate rataceste ca fiul ratacitor si are sa se intoarca inapoi cu bine (cine stie, Doamne ajuta). Si asta nu neaparat in sensul ca are in ea ceva rau, ci poate pentru ca nu a gasit intre noi mangaiere pentru al ei suflet (cata lume plange pentru o astfel de persoana?; ca saritori la criticat sunt cam multi pe lume).

    Cine stie cum se intoarce (schimbata poate in bine) si intereb public pe toata lumea:
    – cum o sa privim mai tarziu o asftel de persoana? … Tot asa ca si atunci la plecare?

    Eu nu m-as grabi sa critic (chiar daca m-as pazi de ea). Ii doresc tot binele din lume si i-as oferii o rugaciune care sa o incalzeasca cand a ramas singura in lume !!!

  5. Pentru einStein,

    Inteleg perfect ce spui,si eu sunt o Nela care m-am intors Acasa.Dar daca nu as fi intalnit pe nimeni care sa-mi spuna unde este Acasa nu cred ca m-as fi intors nici pana acum.

    Nu cred ca Parintele critica,ci incearca sa ne gaseasca,sa vada pe unde suntem si sa ne arate drumul spre casa.Iar daca face si asta,o face pentru ca avem nevoie,altfel am trai intr-o nesimtire totala.Si el si noi ii dorim Nelei tot binele din lume.Pentru asta munceste Parintele,ca sa ne fie bine nu sa ne raneasca.

    Rugaciunile sunt foarte bune dar nu sunt suficiente,trebuie si sa avem de unde invata pentru ca putem sa fim foarte usor inselati.Si cine sa ne invete daca nu Preotii,Ierarhii Bisericii.

    Comparatia este foarte potrivita.Sfintii pe care i-am enumerat nu luptau doar cu oamenii pusi la conducere.Invatatura lor a fost pentru toata lumea si despre tot felul de patimi din timpul respectiv.

    Asta a fost atunci,acum avem „Teologie pentru azi”.
    Nela este un prototip,Parintele n-a jignit pe nimeni.Dar daca ne regasim in el nu e vina lui,ba din potriva,cinste lui ca vede cum stau lucrurile si stie ce trebuie sa faca.

    Cum ar fi fost daca toti sfintii ar fi stat numai in biserica si s-ar fi rugat?Si cum ar fi daca toti preotii de acum ar sta numai in biserica sa se roage si sa nu spuna nimic?

    Sau poate stilul Parintelui in unele articole este prea modern? Asta este pentru alta categorie de oameni.Incearca sa vorbeasca pe limba tuturor.Pe limba fanilor lui Mircea Badea spre exemplu:)))

    Scuza-mi incoerenta,scriu pe fuga…sper sa ma fi facut inteleasa…Si spune-mi numele tau mic:)))

    Domnul in mijlocul nostru!

  6. „Cine stie cum se intoarce (schimbata poate in bine) si intereb public pe toata lumea:
    – cum o sa privim mai tarziu o asftel de persoana? … Tot asa ca si atunci la plecare?”

    Buna seara!

    Eu as completa intrebarile:

    Cine vom fi noi cand ea se va intoarce?

    Cine va fi Nela cand ea se va intoarce?

    Unde vom fi noi: vom fi tot aici, vom fi la randul nostru plecati sau vom fi pe drumul de intoarcere?
    ………………….

    R: Aş prefera, domnule Ovidiu, ca Nela să fie reală şi nu o ficţiune ca acum şi ea, cea reală, să ne găsească şi pe noi altfel.

    Pentru că – e adevărat – există pericolul ca ceilalţi, care nu-L ştiau pe Domnul să vină la credinţă, să se schimbe foarte repede şi bine…iar noi să rămânem aceiaşi.

    Aceasta e drama: ca noi să fim mai grei de minte, decât cei care, până mai ieri, erau în afara Bisericii.

    E o problemă de viteză interioară…şi câştigă cine e mai rapid în a se alipi de Domnul.

    Vă mulţumesc foarte mult pentru nadele pe care ni le-aţi întins!

  7. Buna ziua,

    doresc doar sa mai adaug o idee. Nu sunt de acord cu Brindusa. Ea crede ca este bine sa le spunem lucrurilor pe nume. Nu cred ca e asa.

    Daca noi vorbim putin (mai) de rau (chiar negativ) despre cineva nu este (poate) chiar rau cand citeste a treia persoana. Cand insa cineva se identifica cu persoana despre care e vorba si se „smimteste” se creaza o distanta care nu este buna pentru nimeni.

    Nu cred ca e bine ca in numele „dreptatii” sa spunem lucrurilor prea tare pe nume (cel putin nu in public). Eu mai stiu pe cineva care spunea ca iubeste si de fapt faptele ei inpingeau persoana iubita pas cu pas mai departe.

    Eu cred ca trebuie sa existe o masura a intelegerii nu fatza de altii ci exact fatza de persoana despre care se vorbeste.

    Sa nu uitam ca si parintele Dorin, care (cred eu) ca este o persoana echilibrata, vorbeste (poate) putin prea liber pentru anumite persoane.

    Nu cred ca este bine (vedeti acel articol cu explicatiile la anumite filme). Nu toti oamenii pot intelege o astfel de libertate. Asta pentru ca (poate) ei se confrunta cu o slabiciune si cea mai buna solutie pentru ei este „fuga”; atunci libertatea unei a 3-a persoane referitor la acea problema se transforma in „sminteala” (cred eu) pentru persoana cu slabiciunea in cauza (nu ma refer la persoanele care au raspuns la acel subiect).

    P.S.: Oricum, recomand parintelui sa mai „critice” si alte filme. Recomand: 1, din seria mai istorica, filmul „The Kingdom of Heaven”, si 2 din seria SF, filmul „Equilibrium”.

    ………….

    R: Dacă le-aţi văzut…puteţi să faceţi dv. o recenzie… Însă, dv. sunteţi persoana aceasta?

    Psa. Gianina.

  8. „Dumnezeu sa-i binecuvanteze pe toti preotii din lume(fie ei cum or fi),caci fara ei nu am mai putea primi Euharistia si in loc sa-i hulim,sa-i judecam si sa-i denigram mai bine ne rugam lui Dumnezeu sa-i ierte,sa-i ridice si sa-i sfinteasca.”…spune cineva pe sitteul Maicii Siluana Vlad.

    „…Putini dintre noi meritam sa fim dezlegati de parintii nostri duhovnici,dar ei isi asuma in Duhul sfant,indrazneala sfanta a lui Moise care alegea sa moara cu poporul sau daca nu obtinea iertarea.”…spune Maica Siluana Vlad.

    …si daca isi asuma o atat de mare responsabilitate pentru noi in fata lui Dumnezeu,oare nu au drepul sa ne mai certe din cand in cand sau sa ne mai critice?

  9. Domnule Marian P. alias EinStein, părintele Dorin are o libertate interioară pe care şi-o asumă, pentru că e o libertate câştigată prin multă asceză şi studiu.

    Dv. nici nu vă asumaţi numele…dar vreţi să îi daţi sfaturi, ceea ce nu se face. Ca să fiţi credibil sau ca să puteţi da altuia sfaturi, cu autoritate, trebuie să spuneţi cine sunteţi şi ce aţi făcut cu dv., să arătaţi probe, pentru ca vorbele dv. să aibă greutate.

    Iar dacă articolele sale şi producţia sa online, în totalitate, nu e înţeleasă sau sminteşte…atunci înseamnă că cel care a accesat spaţiul nostru online e prea mic pentru ea şi trebuie să meargă în altă parte.

    Cărţile teologice patristice şi, în primul rând Scriptura, sunt foarte „smintitoare” pentru oameni prostuţi…tocmai de aceea nici nu le citesc. Nu doresc să se smintească…de aceea nu le citesc.

    Acum nu trebuie să ne cereţi nouă să fim atenţi la toată lumea, atâta timp cât suntem cei mai echilibraţi dintre oamenii care scriem teologie şi literatură la nivel online.

    În jurul nostru sunt o groază de extremişti. Aşa că nu ne cereţi să nu smintim pe nimeni, atâta timp cât Domnul şi Sfinţii au smintit pe cei bolnavi de invidie, de prostie sau de somnolenţă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *