Dorin Streinu, Ca într-o casă de nebuni (aforisme, vol. 4, 1997) [3]

*

Aici, pentru primele două părţi.

*

Leonardo da Vinci e întruparea sublimă a păsării albastre.

*

Claude Monet e unul dintre marii contemplativi ai picturii. El mă lasă orb.

*

Monet a simţit prin culoare mistuirea lucrurilor în căutarea de noi forme, zbaterea moleculelor de aer în funcţie de vibraţia moleculelor de lumină.

*

Pictura lui Monet este expresia celui mai profund realism. El e cel mai liric dintre expresionişti. El se exprimă cu o bucurie surâzătoare şi amplă. Stăpân pe reveria sa, el nu îşi propune să descifreze enigme. Transa lucidă a pictorului ţine de perspectiva unui ideal de construcţie sincer exprimat şi înviorat de demnitatea unei participări totale.

*

În poezie am ajuns unde a ajuns şi Brâncuşi: acolo unde nu mai sunt forme, ci coborârea mea profundă în forme cât mai simple.

*

Nu mai trăieşti suferinţa atunci când ai văzut slava lui Dumnezeu. Nu mai există de atunci o suferinţă pur umană.

*

Perfecţiunea e linia orizontului care nu se lasă niciodată ajunsă.

*

Delacroix e un geniu care a exprimat forţa culorii. Cel mai bine despre el a vorbit Baudelaire.

*

Delacroix mă impresionează prin forţa, prin vitalitatea pe care el a dat-o culorii. Este sublimă impresia interioară a culorilor lui. Iar dacă simţi expresia interioară simţi şi culoarea.

El a ştiut să dea frâu liber interiorului, să-l lase să iasă afară prin intermediul culorii. E magnific prin faptul că a fost un om cinstit cu pictura lui.

*

Cea mai pură culoare pe care am văzut-o vreodată e a lui Ingres. El a atins perfecţiunea culorii şi a nuanţei. Pentru mine el are veselia culorii în care se priveşte spiritul. Picturile lui sunt pline de viaţă, sunt supraplinătăţi.

*

Dacă îmi respect şi-mi iubesc neamul meu românesc, atunci trebuie să o spun cu respect şi mare admiraţie, că Nicolae Grigorescu este şi va fi culoarea unică a românilor.

*

Picturile lui Grigorescu sunt ca bobocii de trandafiri: încă nedeschişi, încă neînfloriţi.

*

În natura lui Grigorescu este ceva gingaş, ceva natural, ceva voios, o viaţă care palpită de la sine. Aceste lucruri nu pot fi confundate.

*

Cel mai graţios moment coloristic al lui Grigorescu, pentru sufletul meu, e Luminiş. E un gram de eternitate românească.

*

Mattise a mers spre abstracţiune până nu a mai înţeles nici el nimic. De aceea puţinul lui exprimă multul.

*

Devitalizarea culorii la Mattise înseamnă o maturizare a vitalităţii. El ne spune că artistul nu copiază natura ci el creează o altă lume.

*

A sta prea mult în durere înseamnă a te dezumaniza.

*

Ca să ai ochii frumoşi trebuie să ai suflet de copil.

*

N-am dorit războiul dar am luptat întotdeauna.

*

Alexandru cel Mare a fost împăratul care şi-a savurat entuziasmul propriului său vis.

*

Existenţa mea împlineşte opera mea.

*

Dacă o persoană este înţeleasă în întregime înseamnă că nu există.

*

Poetul e cel care pătimeşte în cuvinte.

*

Picasso e o noutate făcută din vechituri.

*

Dali a fost un îngâmfat de geniu.

*

Versurile simple sunt cele mai grele versuri.

*

Timpul poeziei e cel al recitirii. O poezie trebuie citită mereu, adică recitită. De fiecare dată ea va suna altfel. De fiecare dată ea te va umili sau te va bucura.

*

Caricatura e modelul artei explicative. Tragi anumite linii şi surâzi pentru anumite lucruri.

*

Nebunii veritabili sunt aceia care simt o atracţie matură spre moarte.

*

Sângele îşi cere uneori drepturi pe care nu le cunoaşte.

*

Ca doi oameni să se înţeleagă trebuie să fie prea nebuni sau prea sfinţi.

*

Un înţelept nu gândeşte lucrurile sale ci pe ale altora.

*

Ignoranţa şi infidelitatea: două cuvinte detestabile.

*

Oamenii geniali sunt cu adevărat iubiţi numai dacă sunt văzuţi de foarte aproape.

*

Cine n-a ascultat o doină nu ştie ce înseamnă să plângă de dor.

*

Marea artă cere să fii una cu ceea ce faci.

*

Pe mine unii clovni mă fac să plâng. Şi asta, pentru că aceştia nu ştiu ce înseamnă să plângă.

*

Atât cât va dura neştiinţa va domni şi teama.

*

Citindu-l pe Shakespeare m-am îmbolnăvit de figurile stranii ale actorilor şi de noapte.

*

Pe Beethoven îl iubeşti de frică. Îl iubeşti pentru că Simfonia a 9-a a fost scrisă fără auz şi pentru că te înfioară prin sublimitatea ei.

*

Uneori am impresia că privesc totul pentru ultima oară.

*