Dorin Streinu, Ca într-o casă de nebuni (aforisme, vol. 4, 1997) [4]

pentru atentie

*

Aici…pentru primele 3 fragmente

***

În tablourile lui Tiţian trupul femii nu tresare. Ea trăieşte dragostea cu o mare stare de calm.

*

Când creez am vaga impresie că poemele vor să zboare.

*

Lumina e o transparenţă abisală.

*

Trecutul e frumos numai când admiri piscurile. În rest e o stare de greaţă continuă.

*

Cel mai greu într-o poezie e să ai cuvinte proprii.

*

Orice limbă a pământului, dacă ţi se face cunoscută, te face un geniu.

*

Sfat practic: să nu scrii când nu ai nevoie de tine.

*

În afară de linie m-au înşelat toţi, chiar şi eu însumi.

*

Cel mai mare defect al meu e că, întotdeauna, compar poemul cu fiinţa mea.

*

Germanii au prostul obicei de a pune prea multe în cuvinte iar francezii fac tocmai invers: se tem să spună prea multe.

*

Când începi să gândeşti inefabilul rămâne pe-afară.

*

Îmbrăţişezi numai atât cât îţi cuprinde sufletul.

*

Un răspuns nu poate fi niciodată util.

*

Când îţi imaginezi viaţa ai o părere foarte bună despre ceea ce nu e ea.

*

Preconcepţiile sunt lucrurile care nu ne-ar jena, dacă le-am fi putut învinge.

*

Un viciu e ruşinos numai pentru religie sau morală. Constatare practică.

*

Nu ştim multe lucruri pentru că le credem ştiute.

*

A deveni înseamnă să accepţi, chiar dacă, uneori, stângaci, necunoscutul.

*
O personalitate este un abuz, un abuz de forţă.

*

A discuta înseamnă să compromiţi ideea de spirit liber.

*

Uneori îmi zboară ideile înaintea cuvintelor. Atunci nu mai ştiu dacă limba română se scrie sau se mănâncă.

*

Perversiunea e o delicateţe egoistă.

*

Dacă vrei să mori trebuie să nu mai ai întrebări.

*
Uneori clarificarea unui vers îl obscurizează.

*

Oamenii care gândesc nu mai au nicio a doua şansă.

*

Aş fi mai bun decât o linie, dacă aş ştii cum se face cu corp de femeie în formă de linie.

*

După mine cel mai prelung sunet este tăcerea.

*

Oamenii care te plictisesc nu mai au ce să-ţi spună.

*

Eu mă pot regăsi în oameni în măsura în care ei se regăsesc în mine.

*

Un poem e mai rezistent decât un buncăr.

*

E important să cunoşti cât de lung este sentimentul. De fapt aceasta e Poezia.

*

Literele îşi ştiu locul mai înainte de a fi gândite.

*

Un gust subtil e întotdeauna un gust impur.

*

Ochiul unui geniu este ochiul unei păsări de pradă. El e mereu flămând…

*

Nu se ştie niciodată cât poate face un cuvânt scris.

*

O operă de artă este o lume închisă care se deschide.

*

Cuvintele, uneori, mi se par nişte prezenţe interminabile.

*

Un comentariu la „Dorin Streinu, Ca într-o casă de nebuni (aforisme, vol. 4, 1997) [4]”

  1. „A deveni înseamnă să accepţi, chiar dacă, uneori, stângaci, necunoscutul”, adica perspective la care inainte nici nu visai…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *