Dorin Streinu, Ca într-o casă de nebuni (aforisme, vol. 4, 1997) [5]
*
Primele 4 fragmente…aici.
***
Bucuria e singura expresie umană care are ochi luminoşi.
*
Când sunt prea lucid mă sperii de singurătatea cuvintelor şi a oamenilor mai întâi.
*
Marile idei sunt ploi torenţiale, care cad deasupra liniştii tulburând-o la maximum.
*
Am înţeles, până la urmă, că nu găseşti niciun lucru cu totul simplu.
*
Un critic bun e un cititor rău.
*
Paradisul este singurul lucru pe care nu putem să-l uităm.
*
Dacă fascinez pe cineva înseamnă că cel din faţa mea e beat de admiraţie.
*
Când repet ceva spun de fapt altceva.
*
Cele mai emoţionante momente ale vieţii mele sunt clipele în care nu mai pot să exprim ceea ce simt. Acelea sunt stări dumnezeieşti.
*
Copiii ştiu să spună orice, chiar şi ceea ce nu ne convine.
*
Nemurirea e dată numai adevărului.
*
Inima e cunoscută de toţi şi neînţeleasă de nimeni.
*
Don Juan este ideea genială de a fi îndrăgostit de o femeie, care există în toate femeile, dar, în mod concret, în niciuna.
*
A căuta noul înseamnă să ai conştiinţa că el există.
*
Când l-am citit pe Cervantes la 19 ani am redevenit om. Bine că nu s-a întâmplat asta la 80 de ani.
*
Îngăduinţa este o subtilitate mult prea mare, pentru ca ea să fie înţeleasă de oamenii grosolani.
*
Şi strigarea unui câine e o lecţie de aşteptare şi de răbdare îndelungată.
*
Cititorul e întotdeauna un om care aşteaptă.
*
Am curajul să mă tem, chiar să mă înfior.
*
Răutatea sau greşeala fatidică a unui om de geniu este propria sa perseverenţă. Însă numai din aceasta cauză oamenii rămân în istorie.
*
Dacă un copil nu ar spera nu ar putea să trăiască frumos.
*
Oamenii care nu înţeleg prostia vorbesc dintre limitele ei.
*
Dumnezeu e cea mai mare nelinişte a celor aroganţi.
***
Finalul cărţii. Aici am redat doar fragmente din carte. Terminată în seara lui 27. 10. 1997.