Dorin Streinu, Ca într-o casă de nebuni (aforisme, vol. 4, 1997) [5]

atent ca o minunare

*

Primele 4 fragmente…aici.

***

Bucuria e singura expresie umană care are ochi luminoşi.

*

Când sunt prea lucid mă sperii de singurătatea cuvintelor şi  a oamenilor mai întâi.

*

Marile idei sunt ploi torenţiale, care cad deasupra liniştii tulburând-o la maximum.

*

Am înţeles, până la urmă, că nu găseşti niciun lucru cu totul simplu.

*

Un critic bun e un cititor rău.

*

Paradisul este singurul lucru pe care nu putem să-l uităm.

*

Dacă fascinez pe cineva înseamnă că cel din faţa mea e beat de admiraţie.

*

Când repet ceva spun de fapt altceva.

*

Cele mai emoţionante momente ale vieţii mele sunt clipele în care nu mai pot să exprim ceea ce simt. Acelea sunt stări dumnezeieşti.

*

Copiii ştiu să spună orice, chiar şi ceea ce nu ne convine.

*

Nemurirea e dată numai adevărului.

*

Inima e cunoscută de toţi şi neînţeleasă de nimeni.

*

Don Juan este ideea genială de a fi îndrăgostit de o femeie, care există în toate femeile, dar, în mod concret, în niciuna.

*

A căuta noul înseamnă să ai conştiinţa că el există.

*

Când l-am citit pe Cervantes la 19 ani am redevenit om. Bine că nu s-a întâmplat asta la 80 de ani.

*

Îngăduinţa este o subtilitate mult prea mare, pentru ca ea să fie înţeleasă de oamenii grosolani.

*

Şi strigarea unui câine e o lecţie de aşteptare şi de răbdare îndelungată.

*

Cititorul e întotdeauna un om care aşteaptă.

*

Am curajul să mă tem, chiar să mă înfior.

*

Răutatea sau greşeala fatidică a unui om de geniu este propria sa perseverenţă. Însă numai din aceasta cauză oamenii rămân în istorie.

*

Dacă un copil nu ar spera nu ar putea să trăiască frumos.

*

Oamenii care nu înţeleg prostia vorbesc dintre limitele ei.

*

Dumnezeu e cea mai mare nelinişte a celor aroganţi.

***

Finalul cărţii. Aici am redat doar fragmente din carte. Terminată în seara lui 27. 10. 1997.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *