Dorin Streinu, Un cer pentru stele albastre (vol. 8 de versuri; 1997) [3]

in scobiturile muntilor

*

Primele două fragmente…

***

XXX

Păscut e înţelesul
De cei cu-auzul fin,
Arunc în grabă tihna,
Căci el îmi e divin.

Nu-i însă şi dulceaţă
Când plânsul e cu restrişti,
Cum ciocârlii îmi cântă
Zburate din mirişti.

Şi cum pândind în floare
Să vezi cum naşte fânul,
Dulceaţa izgonită
Ce ne-a lăsat Stăpânul.

*

XXXII

Tutun al înserării
Mi te prelingi pe limbă
Şi nu îmi dai în taină
Nici chiar o grea odihnă.

Să stau în vânt cu vântul,
Să stau în şes cu mieii,
Să fiu păstor la turmă
Şi să-mi asmut griveii.

Tu mă aduci în seară
Cu capul în cuvinte
Şi-mi dai să-mi văd durerea
Chiar şi pe-un bob de linte.

*

XXXIII

Cu palmele-n roşite
Mă pun la încălzire
Să-mi curgă amăgirea
Ce o socot iubire.

Şi să salut cântatul
Cocoşilor de zi,
Cu umărul în venă,
Ca pentru nerozii.

Şi-apoi să mă ascundă
Sub trupul ei, cămila,
Să nu mă treacă apa
De scurtă ce-i sibila.

Şi să tot stau în soare,
Să văd o nouă zare,
Cum de sub plopi în grabă
Pe buze îmi răsare.

*

XXXIV

Pândesc în nălucă
Ideea cu vaci,
Rotundă şi plină
Aşa cum îmi placi.

Prin iarbă, tăioasă,
Mustind în ulei,
Ferindu-ţi privirea
În umerii mei.

În lacrima-ţi udă
Puţind calmul stins,
Cum trece plăcerea
Şi ochiul e nins.

Şi secunda îmi strigă…
Aşa, din adins.

*

XXXV

Părut sunt în umbră
Venind din ţărani,
Cu cerul în braţe
De zeci, mii de ani.

Ce-ascult la ureche
O şoaptă puţină,
Ce se schimbă în grabă
Într-o teamă divină.

Ce apele tremură
Şi frunza se-ndoaie,
Pândită de moarte
Ca lupul de oaie.

Dar vântul mi-e frate
Şi-o doină îţi zic:
Acum am în mână
Iubiri ce-mi prezic.

*

XXXVI

Tu ştii să mă minţi
Cu suflet, cu tot,
Rănind în ulcică
Şi apa de mort.

Şi grindina serii
Bătută-n uluci,
Unde în grabă, iubito,
De sâmburi mă duci.

Şi-mi săruţi tăcerea
Cu clanţa din turlă,
Încât venind în mine
Ma-lerg printr-o urmă.

*

XXXVII

În spaţiul de-o stea
Mă strig prin fântână,
Să prind o copilă
Adâncă, de mână.

Punând în statură
O carte deschisă,
Un şarpe să-i scrie
Vederea subscrisă.

Să-i sugă din sân
Copilul, cu sete,
Să vaiete cerul
Arzând în perete.

Şi mie să-mi dea
Un sărut de o taină,
Pe ochiul din sticlă
Să pună o haină.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *