Dorin Streinu, Un continent fără Dumnezeu (aforisme, vol. 5, 1997) [1]

miros de pisica

***

Motto

Nu cred în cele două ziceri de mai jos:

1. „Dumnezeu Însuşi nu poate exista fără oameni înţelepţi” (Martin Luther) şi

2. „Îl negăm pe Dumnezeu, negăm responsabilitatea în Dumnezeu, [şi] abia prin asta mântuim lumea” (Friedrich Nietzsche).

***

Numele volumului: Un continent fără Dumnezeu e o parodiere a falsei şi ostentativei inapetenţe a contemporaneităţii de a crede în Dumnezeu. Conţinutul volumului spune, dimpotrivă, că în om e o bogată credinţă şi putere de iubire şi înţelegere.

*

Între oamenii care râd sunt frumoşi cei care rânjesc. Ştiu că de la ei mă aştept sau mă pot aştepta la orice.

*

Oamenii grosolani au nevoie de cultură nu ca să gândească, ci pentru ca să redevină oameni.

*

Orice confesiune e o melodramă.

*

Orice adept al unei idei e mai periculos ca oricare dintre nehotărâţi.

*

Oamenii nesiguri sunt prea îndrăzneţi.

*

Uneori ne e ruşine să ne formulăm adevărul şi nouă înşine.

*

Suspansul e un refugiu al singuraticilor şi o bucurie a angoasaţilor.

*

Dacă geniile acced la putere orice naţiune civilizată ajunge o formă de expresie bizară.  Adică numai proştii pot conduce, pentru că nu au mari probleme de conştiinţă.

*

Conotaţiile profunde sunt sculptate dar stau în penumbră.

*

Când realitatea va trece de preconcepţia exagerării, exagerarea va părea un lucru absurd.

*

Nu-mi plac cititorii care se cred Dumnezeu, adică care cred că te-au înţeles ca în palmă. Nu sunt cititori reali.

*

O mare carte e o emoţie fără margini, dar cu toate cusururile posibile.

*

Ceea ce evităm sunt lucrurile pe care le-am memorat la perfecţie.

*

Prudenţa e cel mai mare risc al nostru. Când vrem să păstrăm ceva numai pentru noi, atunci ori îl pierdem ori îl uităm.

*

Răul nu atrage. El te convinge ca să fii slab.

*

În artă sunt trişti numai oamenii fericiţi.

*

Durerea e o protecţie naturală. Dacă nu ar fi ea am crede că suntem din piatră.

*

Lirismul nu are nimic de-a face cu ritmul sau cu rima. Aici e vorba de cum încep durerile să cânte.

*

Orice formă de artă e o colonizare forţată. Nimeni nu vrea ca să se schimbe, dar acest lucru, totuşi, se petrece.

*

Esenţial nu e să faci un lucru nou, ci să nu stai degeaba.

*

Gândirea e întotdeauna un exces.

*

Dacă nu ajungi să nu mai ştii nimic nu poţi fi un om religios.

*

Oamenii senini sunt cearcănele atenţiei de fiecare clipă.

*

Orice lucru genial e un strigăt de groază.

*

Până la urmă suntem destinaţi spre a fi irevocabili.

*

Dacă ţi-ai învăţat limba maternă până la geniu atunci ştii să faci greşeli de pronunţie epocale.

*

Rafinamentul operei tale nu e dat de gustul tău ci de viaţa ta.

*

Dacă suntem vrednici de ceva atunci nu merităm mare lucru.

*

Oamenii senzuali sunt faptul în sine. Restul îi depăşeşte.

*

Cine vrea ca să vorbească despre Dumnezeu trebuie să ştie, cu toată fiinţa lui, cât de penibil e să o faci pe ateul.

*

Ideile sensibile nu au inimă.

*

A filosofa despre viaţă e tot una cu a deveni o fiară.

*

Oamenii care nu mai plâng vor să pară tragici, când ei au nevoie de şiroaie de lacrimi de pocăinţă.

*

Măreţia e o insultă pentru insignifianţi.

*

Stilul e o finisare a felului de a stabili gândul în cuvinte, dar el nu creează nici experienţa şi nici gândurile. Tocmai de aceea scriitura doar cu stil e o nulitate stropită cu aur.

*

A lăuda o operă de geniu înseamnă a o nega.

*

E strigător la cer să explici lucruri cu care nu te-ai mânjit.

*

Dacă nu ai călcat strâmb niciodată lumea ţi se pare făcută dintr-o singură bucată.

***

Un comentariu la „Dorin Streinu, Un continent fără Dumnezeu (aforisme, vol. 5, 1997) [1]”

  1. …în om e o bogată credinţă şi putere de iubire şi înţelegere…
    _____________________________________

    Un gand smerit face ca Harul lui Dumnezeu sa lucreze de indata

    Am ramas impresionat cum un gand smerit face ca harul lui Dumnezeu sa actioneze indata.

    A venit odata la Coliba o pisica straina.Sarmana,cred ca mancase ceva care i-a facut rau si cerea ajutor.Se zvarcolea de durere si sarea precum caracatita cand este lovita.

    (Pentru a se fragezi,caracatita trebuie lovita de mai multe ori de piatra inainte de a fi pusa la fiert-nota trad.)

    Mi-era mila cand o vedeam in starea asta,dar nu puteam sa fac nimic.

    O insemnam cu semnul Sfintei Cruci,dar nimic;o insemnam din nou,tot nimic.

    „Bre,netrebnicule,mi-am spus atunci in sinea mea,vezi in ce hal esti?
    De atatia ani esti calugar si nici o pisica nu poti sa ajuti!”

    De indata ce m-am prihanit pe mine insumi,de unde pisica tragea sa moara,dintr-o data si-a revenit.

    A venit langa mine si a inceput sa-mi linga picioarele si sa faca bucuroasa niste tumbe frumoase…

    Ce putere are smerenia!

    De aceea spune:”Intru smerenia noastra ne-a pomenit pe noi Domnul”.

    (Cuviosul Paisie Aghioritul,”Cuvinte duhovnicesti-Patimi si virtuti”,Ed.Evanghelismos,2007,pag.69-170)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *