Bucuria vieţii cu Dumnezeu
Intraţi…aici (10. 33 minute).
Zi: 25 iulie 2009
Dorin Streinu, Un cer pentru stele albastre (vol. 8 de versuri; 1997) [4]
Primele 3 fragmente
***
XXXIX
Mai sus de sunt se află
Tăcerea fără gând,
Ce taie în lumină
Pe cântă şi pe bând.
Şi, la mijloc, de clipă
Luceşte ca o zână,
Petala ta arzândă
Şi albă, ca o mână.
Şi-mi taie fiinţa-n mine
Cum nu mai este vrere,
Şi plâng în vârsta pâinii
Căci nu mai am durere.
*
XLI
Când râgâitul morţii
Îmi soarbe, lin, tăcerea,
Mă umplu de miasma
Ce-mi taie-n ochi durerea.
Şi uit de suferinţă
Şi fac din ea mormânt,
Pe el îmi scriu o toamnă
Să nu par om de rând.
Să se cunoască timpul
Ce este-o melodie
Şi coasta lăudată
Ce-o fac azi poezie.
*
XLIII
În forma dezvelită
Îmi aflu eu tăcerea,
Când gândul se-nfioară
De-atâta mângâiere.
Când ochiul stă şi-ascultă
Se dezlipeşte astrul
Şi văd atinsul umăr
Ce-nlocuie chiar timpul.
Lâng-al tău sân
Mă văd fără vedere
Şi-adulmec chipul umed
al trupului grăbit.
În infinite vârste…
Femeie, eşti cu mine!
Ating în sentimente
Ce tu doar ţi-ai dorit.
*
Volum redat parţial. Finalizat în data de 24. 04. 1997.
Dorin Streinu, Ucis dar nu omorât (aforisme, vol. 6, 1998) [3]
***
Primele două părţi
*
Adevărul trebuie să te facă cumpătat mai înainte de a te face înţelept.
*
Să nu speri niciodată în lucrurile pe care nu le-ai făcut! Altfel te paşte dezamăgirea.
*
Iubirea dăruită, care nu se întoarce înapoi, însingurează mai mult, decât ura pe care o primeşti, fără ca să o meriţi.
*
E foarte greu să fii un om fără caracter şi să poţi ascunde acest lucru mult timp.
*
Bădărănia nu ştie niciodată ce să facă.
*
Adevărata durere e aceea pentru care nu poţi să plângi.
*
Numai când eşti călcat în picioare simţi ce e măreţia.
*
Oamenii care au suferit nu pot să se răzbune.
*
Sunt rari oamenii pe care să-i cunosc şi pe care să nu-i găsesc meschini.
*
Unele din marile mele defecte: înţeleg mai mult decât simt şi gândesc mai mult decât îmi imaginez.
*
Îmi trăiesc foarte acut originalitatea.
*
Frica de naivitate e adevărata naivitate.
*
Adevărata valoare a marilor opere o constituie inefabilul lor.
*
E mai uşot să creezi decât să pui stavili creaţiei.
*
Singura tentaţie valabilă e aceea a rezistenţei.
*
Un proiect adevărat nu are detalii.
*
Văd romanul ca pe ceva care se explică.
***
Ce vrei să te faci, când te-oi face tu mare?
Răspunsul zilei: infractor. Şi dăm şi detalii:
„Cum se spune în publicitate, e aspiraţional să fii infractor. E un deziderat, e răspunsul la veşnica întrebare românească: Ce proiecte de viitor aveţi? De aceea nici nu mai contează finalitatea acestui joc iresponsabil cu credinţele oamenilor. Rezultatul e oricum necredinţa, neîncrederea în bine şi ispita de a imita, fără a înţelege de ce, marile modele infracţionale ale lumii noastre.
E ca într-o scenă de pe o stradă veche din Brăila, unde nişte puradei se jucau, cel mai probabil, de-a actul sexual. Iar o fetiţă de 4 ani, cu lumânări sub nas şi chiloţi tetra largi, plini de praf, alerga împiedicat după gaşcă, urlând stâlcit, cuvântul pe care, probabil, nici unul dintre ei nu-l înţelegea suficient: Futiţi-mă şi pe mine!„.