Primele 3 fragmente
***
XXXIX
Mai sus de sunt se află
Tăcerea fără gând,
Ce taie în lumină
Pe cântă şi pe bând.
Şi, la mijloc, de clipă
Luceşte ca o zână,
Petala ta arzândă
Şi albă, ca o mână.
Şi-mi taie fiinţa-n mine
Cum nu mai este vrere,
Şi plâng în vârsta pâinii
Căci nu mai am durere.
*
XLI
Când râgâitul morţii
Îmi soarbe, lin, tăcerea,
Mă umplu de miasma
Ce-mi taie-n ochi durerea.
Şi uit de suferinţă
Şi fac din ea mormânt,
Pe el îmi scriu o toamnă
Să nu par om de rând.
Să se cunoască timpul
Ce este-o melodie
Şi coasta lăudată
Ce-o fac azi poezie.
*
XLIII
În forma dezvelită
Îmi aflu eu tăcerea,
Când gândul se-nfioară
De-atâta mângâiere.
Când ochiul stă şi-ascultă
Se dezlipeşte astrul
Şi văd atinsul umăr
Ce-nlocuie chiar timpul.
Lâng-al tău sân
Mă văd fără vedere
Şi-adulmec chipul umed
al trupului grăbit.
În infinite vârste…
Femeie, eşti cu mine!
Ating în sentimente
Ce tu doar ţi-ai dorit.
*
Volum redat parţial. Finalizat în data de 24. 04. 1997.
Lasă un răspuns