Dorin Streinu, Ucis dar nu omorât (aforisme, vol. 6, 1998) [4]
*
Primele 3 părţi
***
E ridicol să vezi oameni, care nu ştiu ce vor dar ştiu ce le trebuie.
*
A critica e tot una cu a pune în evidenţă.
*
Ai nevoie de singurătate când nu te înţelegi şi nu te înţelegi, decât dacă scapi de singurătate.
*
Poezia nu e altceva decât o urmărire.
*
Sufletele curate au o înţelepciune, pe care, de multe ori, nu o traduc în cuvinte.
*
Înţelepţii nu mai sunt creduli. Şi-au pierdut naivitatea clipei.
*
Curajul e cea mai mare frică a omului. Ai curaj pentru că ştii ce înseamnă să nu-l ai.
*
Cea mai mare dorinţă a mea este să văd pe oameni, cum cântă ca Îngerii din ceruri.
*
A încerca să ţii de partea ta adevărul înseamnă a-l uita.
*
Uneori trebuie să te lupţi cu neputinţele tale ca şi cum le-ai fi depăşit deja.
*
Orice obstacol este o nouă forţă.
*
Nu poţi să te dedici decât unui singur lucru.
*
Cel mai mare păcat al unui om înţelept este exclusivitatea.
*
Eu nu vreau să comunic. Eu vreau să-mi amestec sufletul cu ceilalţi.
*
Nu poţi să spui adevărul decât unor oameni care îl stăpânesc.
*
Marile lupte sunt micile victorii.
*
Adevărul e ceva de neînlăturat. De aceea, mai devreme sau mai târziu, îl găsim sau ne întoarcem la el.
*
Când adevărul devine lumină înţelepţii nu mai au cuvinte.
*
Sfârşitul înţelepciunii este epuizarea.
*
Oamenii care se cred invincibili nu cunosc nimic despre puterea smereniei.
*
Curajul de a înţelege este irevocabil.
*
Un prieten ţine loc de întreaga lume. Dacă ai un prieten, ai tot ce îţi trebuie.
*
Marea artă e formată şi din multe capricii.
*
Singura avere interioară a omului este inocenţa.
*
Dali era prea crud tocmai pentru că avea o infinită dragoste nedăruită.
*
Lucrurile care ne dor sunt lucrurile care nu ne aparţin.
***
Am redat fragmentar din acest volum, pe care l-am terminat pe data de 11. 09. 1998.
