Dorin Streinu, Ucis dar nu omorât (aforisme, vol. 6, 1998) [4]

*

Primele 3 părţi

***

E ridicol să vezi oameni, care nu ştiu ce vor dar ştiu ce le trebuie.

*

A critica e tot una cu a pune în evidenţă.

*

Ai nevoie de singurătate când nu te înţelegi şi nu te înţelegi, decât dacă scapi de singurătate.

*

Poezia nu e altceva decât o urmărire.

*

Sufletele curate au o înţelepciune, pe care, de multe ori, nu o traduc în cuvinte.

*

Înţelepţii nu mai sunt creduli. Şi-au pierdut naivitatea clipei.

*

Curajul e cea mai mare frică a omului. Ai curaj pentru că ştii ce înseamnă să nu-l ai.

*

Cea mai mare dorinţă a mea este să văd pe oameni, cum cântă ca Îngerii din ceruri.

*

A încerca să ţii de partea ta adevărul înseamnă a-l uita.

*

Uneori trebuie să te lupţi cu neputinţele tale ca şi cum le-ai fi depăşit deja.

*

Orice obstacol este o nouă forţă.

*

Nu poţi să te dedici decât unui singur lucru.

*

Cel mai mare păcat al unui om înţelept este exclusivitatea.

*

Eu nu vreau să comunic. Eu vreau să-mi amestec sufletul cu ceilalţi.

*

Nu poţi să spui adevărul decât unor oameni care îl stăpânesc.

*

Marile lupte sunt micile victorii.

*

Adevărul e ceva de neînlăturat. De aceea, mai devreme sau mai târziu, îl găsim sau ne întoarcem la el.

*

Când adevărul devine lumină înţelepţii nu mai au cuvinte.

*

Sfârşitul înţelepciunii este epuizarea.

*

Oamenii care se cred invincibili nu cunosc nimic despre puterea smereniei.

*

Curajul de a înţelege este irevocabil.

*

Un prieten ţine loc de întreaga lume. Dacă ai un prieten, ai tot ce îţi trebuie.

*
Marea artă e formată şi din multe capricii.

*

Singura avere interioară a omului este inocenţa.

*

Dali era prea crud tocmai pentru că avea o infinită dragoste nedăruită.

*

Lucrurile care ne dor sunt lucrurile care nu ne aparţin.

***

Am redat fragmentar din acest volum, pe care l-am terminat pe data de 11. 09. 1998.