Dorin Streinu, Cântece pentru râs şi plâns (vol. 10 de poeme, 1997) [1]

copacul unei nopti de-o viata

Elocinţă

Ascunde-mă!
Fă-mă un obiect valoros
şi ascunde-mă
în tenu-ţi mult
prea lucios!

Am să dorm ghemuit,
dar n-are să mi se
facă dor.

Dacă tot treci,
atunci, ascunde-mă,
ascunde-mă
cu iscusinţă!

*

Tăcerea Legiunii a V-a, Macedonica

Mi s-a abolit în urechi
tăcerea.

Mi s-a făcut romb,
zig-zag, smag,
de aur sfoiag.

Şi eu m-am uitat cam
trăznit,
căci statuia m-a plictisit,
of, m-a plictisit!…

Înaltă şi rece
cu ochii să-nece.

*

Paşi cu umărul

Apăsam pe bec
şi era să mă înec.

Apăsam pe rană
şi mă-ntorceam o mană.

Apăsam pe scânteie
şi mă iubea o femeie.

Apăsam tare, apăsam încet,
tot apăsam,
stelele nu se stingeau,
vacile adânc mugeau,
clipele erau,
clipele se năşteau.

Doamne,
cum se năşteau!…

*

Concertul tuşit

E prima vioară;
tăcută şi gravă.

A doua răsună
ca un pui răguşit.

Mă trece trenul.

Ce mult m-am simţit,
ca o strigare!…

Nu îndrăzni, vioară,
să cânţi!

Te va durea burta
şi vei cădea
pe brânci.

*

Starea sentimentului

Nu-ţi mai deschide
pleoapele stufoase
peste mare,
m-ai întunericit
ca în născare!

Fii mai atentă,
mai reţinută,
nu fi prea gravă
şi nu fi tăcută.

Fii circulară
şi taie salcâmul,
spală bine roata
şi prinde morunul.

Ai să-mi placi roşie
şi strivită,
de două umbre
să-mi fii tu
răpită.

*

Iertare pentru Dali

Iartă-mă,
pentru că înfloresc călătorii
şi mă dor
sateliţii născării.

Că-mi mor morţii
şi-mi învie naufragiaţii,
sar din apă, trăzniţi,
înecaţii.

E floare goală
şi multă durere,
da-i cu inima-n gard
şi te paşte-o plăcere.

E vina tancului
c-a sărit pe fereastră
şi c-avem o tăcere
prea pământească.

În unghii tăindu-mi
o singurătate,
ce n-are furnici
şi ape-mbătate.

*

Acorduri de orgă

Zburau cu cerul meu liliecii,
rotindu-se
în cercuri, mereu, mereu…
şi ciorile îmi cântau desuete
capul meu,
nesimţitor de greu.

Fumul ieşea, grav, din case
unduind lăcrimarea,
pe coridor
se-ntinsese o noapte
pustie ca marea.

Am crezut atunci,
că Dumnezeu S-a mâniat!…

Însă în viforul copacilor
cădea o ploaie de păsări
ce nu erau de mâncat.

*

One comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *