Dorin Streinu, Cântece pentru râs şi plâns (vol. 10 de poeme, 1997) [1]
Elocinţă
Ascunde-mă!
Fă-mă un obiect valoros
şi ascunde-mă
în tenu-ţi mult
prea lucios!
Am să dorm ghemuit,
dar n-are să mi se
facă dor.
Dacă tot treci,
atunci, ascunde-mă,
ascunde-mă
cu iscusinţă!
*
Tăcerea Legiunii a V-a, Macedonica
Mi s-a abolit în urechi
tăcerea.
Mi s-a făcut romb,
zig-zag, smag,
de aur sfoiag.
Şi eu m-am uitat cam
trăznit,
căci statuia m-a plictisit,
of, m-a plictisit!…
Înaltă şi rece
cu ochii să-nece.
*
Paşi cu umărul
Apăsam pe bec
şi era să mă înec.
Apăsam pe rană
şi mă-ntorceam o mană.
Apăsam pe scânteie
şi mă iubea o femeie.
Apăsam tare, apăsam încet,
tot apăsam,
stelele nu se stingeau,
vacile adânc mugeau,
clipele erau,
clipele se năşteau.
Doamne,
cum se năşteau!…
*
Concertul tuşit
E prima vioară;
tăcută şi gravă.
A doua răsună
ca un pui răguşit.
Mă trece trenul.
Ce mult m-am simţit,
ca o strigare!…
Nu îndrăzni, vioară,
să cânţi!
Te va durea burta
şi vei cădea
pe brânci.
*
Starea sentimentului
Nu-ţi mai deschide
pleoapele stufoase
peste mare,
m-ai întunericit
ca în născare!
Fii mai atentă,
mai reţinută,
nu fi prea gravă
şi nu fi tăcută.
Fii circulară
şi taie salcâmul,
spală bine roata
şi prinde morunul.
Ai să-mi placi roşie
şi strivită,
de două umbre
să-mi fii tu
răpită.
*
Iertare pentru Dali
Iartă-mă,
pentru că înfloresc călătorii
şi mă dor
sateliţii născării.
Că-mi mor morţii
şi-mi învie naufragiaţii,
sar din apă, trăzniţi,
înecaţii.
E floare goală
şi multă durere,
da-i cu inima-n gard
şi te paşte-o plăcere.
E vina tancului
c-a sărit pe fereastră
şi c-avem o tăcere
prea pământească.
În unghii tăindu-mi
o singurătate,
ce n-are furnici
şi ape-mbătate.
*
Acorduri de orgă
Zburau cu cerul meu liliecii,
rotindu-se
în cercuri, mereu, mereu…
şi ciorile îmi cântau desuete
capul meu,
nesimţitor de greu.
Fumul ieşea, grav, din case
unduind lăcrimarea,
pe coridor
se-ntinsese o noapte
pustie ca marea.
Am crezut atunci,
că Dumnezeu S-a mâniat!…
Însă în viforul copacilor
cădea o ploaie de păsări
ce nu erau de mâncat.
*
Pingback: Dorin Streinu, Cântece pentru râs şi plâns (vol. 10 de poeme, 1997) [2] « Teologie pentru azi