Moartea dramatică a părintelui profesor Constantin Mihoc m-a luat iarăşi pe nepregătite. Statura sa înaltă şi calmă îmi stăruie în minte de câteva ore, de când am auzit vestea neaşteptată a morţii sale. Deşi nu am mai avut ocazia să discut cu dumnealui, clipele marcante, când l-am cunoscut întru câtva, au fost acelea, când în primul an de facultate, am făcut o lucrare despre vederea lui Dumnezeu la Sfântul Simeon Noul Teolog.
L-a impresionat faptul, că un student, abia intrat pe băncile facultăţii, venea cu un proiect, pe care l-a muncit în mod personal şi că era apt să discute despre probleme atât de profunde şi nelaîndemâna oricui. De aceea mi-a spus să păstrez textul şi să mă gândesc serios, ca, pe viitor, să fac muncă de cercetare academică şi să continui subiectul ca atare.
Fără să îmi propun cu ostentaţie alegerea subiectului, proiectul tezei mele doctorale a fost tot pe teologia simeoniană…şi, se pare că părintele profesor Constantin Mihoc a avut dreptate. A avut dreptate când m-a încurajat să fac ceva, la care nu mă gândisem nicio clipă mai înainte. Un astfel de îndemn a fost benefic şi îi sunt recunoscător pentru el.
Dumnezeu să vă odihnească în pace, părinte profesor Constantin şi vă mulţumesc pentru cele pe care le-am învăţat de la Sfinţia voastră!
Un preot de exceptie, cum rar se poate intalni, mai cu seama in diaspora ortodoxa.
Un preot de reala vocatie, care a pus inainte de toate interesele Bisericii, ale semenilor sai si apoi pe ale familiei si pe ale sale.
Se uita pe sine insusi, ca sa-si aduca aminte de altii.
Ne vom aduce si noi aminte de tine, parinte Constantin, si vei simti ca legatura comuniunii dintre noi nu poate fi rupta prin moarte.
Dumnezeu sa te odihneasca in latura celor vii si usile raiului sa-ti deschida.
Pr. Prof. Vasile Stanciu si Corul de camera „Psalmodia Transylvanica” din Cluj Napoca.
Vă mulţumim frumos, părinte profesor Vasile Stanciu, pentru comentariul în care l-aţi evocat pe părintele profesor Constantin Mihoc.
Eu nu l-am cunoscut personal…dar soţul meu mi-a spus multe lucruri frumoase despre dumnealui.
Cred că aţi făcut un lucru de conştiinţă: aţi subliniat prezenţa sa şi amintirea sa printre noi, lucrul cel mai important.
Vă dorim numai bine!