Sprâncenele stau întotdeauna deasupra ochilor

izvorul copacului

cum ne dam seama

Nici nouă nu ne plac cărţile erotice explicite, pentru că sunt vulgare. Însă, care este graniţa, cum o stabilim, între arta cu iz erotic şi pornografie? Pentru că arta trebuie să ducă mai departe, să arate altceva, mai multul omului. Arta trebuie să vorbească profund despre abisul persoanei umane, care are şi sex, dar care nu se limitează la discuţia despre sex. Ea nu trebuie să  se piardă în explicitul, plin de materialitate şi depersonalizant, al pornografiei.

Însă poţi să vorbeşti despre erotismul uman, dacă ştii să îi respecţi pudoarea. Se poate face şi literatură, cu accente erotice, care să nu cadă  într-o baltă de sexualitate, ci care să te facă să vezi, şi prin intermediul pasajelor erotice, normalitatea plurivalentă a persoanei umane.

*

5 august 2005, cutremur de 5, 5 pe scara Richter, la ora 10. 49. Scriam la computer şi mi-am dat seama că scaunul meu, cât şi lustra de lângă mine se mişcă. Mişcări line şi nu bruşte. Despre cutremure…şi despre marele cutremur din 4 martie 1977. Nu intraţi în panică, pentru că panica omoară!

*

La Lilieci e o poezie de un postmodernism rural, ceea ce e un paradox intrinsec pentru postmodernismul de factură americană, care se revendică ca o poezie a oraşului. Însă Marin Sorescu a demonstrat prin poezia de această factură, că nu putem face din postmodernism o străduţă…când el poate fi un bulevard.

*

Did you like this? Share it:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *