Cum comentezi pe blog?

***

1. De ce trebuie să comentez pe blog?

Pentru că vrei să comunici cu mine şi cu alţi oameni, care, ca şi tine, vin aici şi citesc ceea ce eu public.

Pentru că ai idei, sentimente, experienţe de împărtăşit.

Pentru că eşti  un om cu principii, care vrea să îmi comunici, într-un mod frumos şi atent, anumite lucruri.

Pentru că vrei să aduci un surplus de informaţie.

Pentru că vrei să faci o corecţie.

Pentru că vrei să îţi exprimi o opinie vizavi de ceva şi, prin asta, să vezi cum reacţionează alţii la opinia ta.

2. Unde e spaţiul pentru comentarii?

La finalul fiecărui articol în parte, unde apare următoarea bandă:

Apeşi pe înscrisul: „Scrieţi un comentariu” şi vei ajunge aici…

Aşa arată spaţiul pentru comentarii pe Teologie pentru azi! Dacă nu ai mai comentat niciodată la noi pe blog, această imagine te aşteaptă.

3. Cum mă loghez, ca să scriu un comentariu?

Aici ai un exemplu, despre cum sunt eu logat la propriul meu blog.

Bineînţeles,  tu îţi pui datele personale:

1. numele,

2. adresa de email personală şi

3. blogul sau saitul personal (opţional, adică: dacă ai aşa ceva)…şi apoi, în spaţiul acesta mare, gol, de sub datele tale…

4. scrii ceea ce vrei să comunici.

După ce scrii ceea ce ai avut de spus, mai apare un al cincilea element

5. bifarea sau nu pe Notify me… (iarăşi opţională). Dacă bifezi să fii notificat, dacă cineva mai scrie un comentariu după  tine, ţi se va  trimite, automat, în căsuţa ta de email, un email, prin care eşti anunţat, că s-a  mai scris un comentariu, posibil răspuns la comentariul tău.

6. apeşi pe Submit comment, pentru ca el să ajungă la mine.

7. comentariul tău va aştepta moderarea mea şi, dacă consider că e un lucru bun să comunic cu tine, el va apare la mine pe blog.

Altădată când mai vii la mine, pentru că computerul tău a înmagazinat datele înregistrate, vei găsi toate gata (numele, emailul, blogul) şi vei trece numai la scris.

4. Ce înseamnă un comentariu?

În primul rând o opinie vizavi de ceva anume. O opinie bine gândită şi într-o limbă română inteligibilă.

Eu sunt uimit, că în 2009 mai există români, care nu ştiu să scrie cu diacritice în limba română. Orice computer poate fi setat, într-un minut, ca să scrie în limba română…iar în limba română poţi scrie după orice fel de tastatură, pentru că trebuie să înveţi doar câteva taste sau combinaţii de taste, care îţi vor intra în automatism în câteva săptămâni.

Word Press-ul, platforma pe care noi scriem, nu a fost întotdeauna aşa cum o vedeţi  astăzi. În 2006 şi 2007 pe la început nu exista posibilitatea să scriem în română, de aceea găsiţi, în acele luni, multe articole scrise fără diacritice. Nu exista, la început, nici posibilitatea ca să facem margini drepte, într-o parte sau în alta, a textului şi nici alte facilităţi de editare.

Nici acum nu poţi să scrii un comentariu cu margini drepte, ceea ce e un minus pentru platforma noastră. Însă, dacă cineva ne dă un comentariu, noi îl putem edita şi îmbunătăţi la nivel grafic, putem pune linkuri subcutanate, chiar dacă, iniţial, comentariul are indicaţia linkului pusă in integrum la comentariu.

Concluzii:

1. Un comentariu este o opinie, de bun simţ şi pertinentă, o manifestare a bucuriei sau a regretului faţă de ceva anume, un plus la blog.

2. El trebuie scris atent şi cu bun simţ.

3. Comentariul trebuie să se înscrie într-un dialog, într-un exerciţiu de comunicare şi să nu fie o vorbărie goală sau un atac la persoană pe nepusă masă.

5. Cum mă raportez la comentariu?

Pe măsura celor care scriu. Dacă comentariul e bădăran, dacă individul  sau individa vor ca să-şi facă numai reclamă, dacă vin să bage fitile şi să te tragă doar de limbă…le elimin din start. Uneori le mai las…pentru a fi lecţii de non-comunicare.

Nu cred că un om cu bun simţ, cu idei, cu proiecte nu a fost bine primit de către noi, ci dimpotrivă.

De aceea, după cum scrii şi după cum te prezinţi, aşa eşti şi primit!

6. Cum ar trebui să fie primul comentariu al cuiva?

Să fie onest. Ar trebui să îţi spună cum îl cheamă, cine este, ce vrea şi cum a dat de tine. Dacă un om se bucură în mod real de tine şi vrea să comunice cu tine prin intermediul comentariilor de la subsolul articolelor tale, trebuie să fie transparent.

Să spună: domnule dragă, aşa te-am găsit, îmi place ceea ce faci, pentru că şi eu fac asta şi asta, vreau să ne cunoaştem mai bine, vreau să ţinem legătura.

Dacă nu ai interese meschine, dai detalii despre tine şi nu e nicio catastrofă, ca să fii deschis şi cu bun simţ.

7. Ce nu e comentariu?

Nu e comentariu bârfa şi nici luarea de vreun cuvânt scris greşit din mare viteză.

Nu e comentariu nici bădărănia, nici râsul prosteşte de cine ştie ce om, idee sau imagine.

Nu e comentariu reclama ta la mine pe blog, fără să spui nimic despre tine.

Nu e comentariu copy pasteul de la alţii.

Nu e comentariu întrebarea.

8. Când vom învăţa să comentăm?

Când vom dori să nu ne mai batem joc de noi şi să nu ne  mai considerăm nişte rebuturi, nişte pietre, care nu gândesc şi nu au nimic de comunicat.

9. Ce câştigăm dacă comunicăm?

Învăţăm să ne facem prieteni.

Învăţăm să dialogăm frumos.

Învăţăm să scriem atent şi cu impact la un public larg.

Arătăm cât de maturi şi cât de specializaţi suntem pentru lumea în care trăim.

Învăţăm să fim nişte ortodocşi cu simţ civic şi care ştiu să vorbească despre ei înşişi altora.

****

Dacă nu învăţăm să comunicăm nu merităm nimic.

*