Odihna sufletului
Oamenii se pun pe pernă şi adorm. Dorm şi se trezesc. Acesta e somnul odihnei!
Oamenii ajung la sfârşitul vieţii lor…şi adorm pentru Tradiţia Bisericii, pentru că cei morţi sunt cei adormiţi. Sufletul lor e viu. Numai trupul e supus morţii şi descompunerii!
Oamenii duhovniceşti trăiesc o mare bucurie interioară…când înţeleg că anumite patimi au adormit, că anumite patimi au fost potolite de harul dumnezeiesc, care îi stăpâneşte.
Liniştirea din partea patimilor e o mare harismă.
Liniştea fizică însă, nu există fără liniştea duhovnicească, fără pacea sufletului. Să nu credeţi în minciuna, că un om e liniştit şi fericit fără Dumnezeu! Nu există aşa ceva.
Harul lui Dumnezeu e liniştea inimii noastre. Tocmai de aceea, viaţa mistică a Bisericii e o viaţă plină de pace şi de bucurie dumnezeiască.
Până ce, Dumnezeu, nu odihneşte pe om, în credinţa şi pocăinţa lui, în viaţa lui de fapte bune, omul nu cunoaşte decât zgomotul, grija, panica, frica teribilă de multe lucruri.
Pacea inimii e un mare dar dumnezeiesc. Fără ea nu avem nădejde de mântuire în viaţa noastră. Pentru că, degeaba eşti ortodox, degeaba mergi la Biserică, degeaba eşti hirotonit sau eşti monah, dacă nu eşti prieten cu Dumnezeu. Şi prietenia cu Dumnezeu se vede prin aceea, că eşti plin de har, de bucurie dumnezeiască.
Şi dacă ai pace, o dai şi altora! Dacă ai cuvânt, dacă ai dragoste, dacă ai bucurie…le dai şi altora. Pentru că le-ai primit de la Dumnezeu şi le întorci, prin oameni, lui Dumnezeu.
Dai şi altora din cele date ţie de Dumnezeu. De aceea ale Tale dintru ale Tale. Le dăm pe cele pe care le-am primit de la Tine, Iubitorule de oameni!
…Ţie iţi aducem de toate şi pentru toate.
„Mă cuceresc şi tac înaintea voii Tale celei sfinte
prin judecăţile Tale cele nepătrunse de mine.
Mă duc pe mine spre jertfă Ţie.
N-am dorinţă afară de a împlini voia Ta.
Învaţă-mă să mă rog,
Însuţi Te roagă întru mine.”
Amin.
Doamne, ajuta!
Stiti, Parinte, atunci cand m-ati intrebat de ce acest blog, nu am stiut ce raspuns sa va ofer.
Ceea ce pentru mine era normal,natural,firesc, a doua natura, de aceea nu am putut explica.
La fel cum nu am putut spune ca de fapt,eu ma regasesc pe mine insami aici,pe blogul Dvs.,Teologie pentru azi,traind fiecare cuvant pentru ca,de fapt in spatele fiecarui cuvant se ascunde o emotie,un sentiment, o clipa asumata din plin.
Stiu ca nu trebuie sa va spun multe lucruri din ceea ce cred si gandesc despre lucrarile Dvs.,dar nu mi se pare corect,este ceva in sufletul meu care se revolta.
Pentru ca trebuie sa stiti, ca aici mi-am aflat linistea si echilibrul pe care de multe ori il cautam;este,daca vreti,linistea,destinderea de dupa furtunile nesigurantei in care m-am aflat destul de mult timp,cautand cu febrilitate si incercand sa gasesc raspunsuri care sa fie pe potriva starilor sufletesti prin care treceam.
Iar atunci cand aflam un raspuns,dupa euforia de moment,aparea nelinistea inselarii de care ma temeam.
Citisem destul de mult si aveam o teama pe masura nefericitei experiente anterioare.
Toata viata L-am cautat iar acum,cand Il gasisem,in sfarsit,sa-L pierd din nesabuinta,mi s-ar parea de nesuportat.
Am suportat si acceptat totodata, sa pierd pe teren financiar,sa mi se deterioreze relatiile,sa nu ma mai recunosc din pricina problemelor de sanatate care au aparut ca din senin,dar nu pot suporta ideea de a-L pierde din nou.De aici teama devenita obsesie fata de inselare.
Nu vreau sa-L tradez inca o data.
Nu numai inainte am avut parte de experiente altfel decat ceea ce defineste normalitatea,ci si dupa intoarcerea Acasa,mai ales in momentele de rugaciune.
Dar au fost momente binecuvantate pentru ca mi-a fost dat sa simt prezenta Dumnezeului Celui Viu alaturi de mine.
Insa nu am indraznit a le spune de teama de a nu le pierde,pentru ca le pastram ca pe un dar absolut. Pentru ca,in adancul sufletului stiam ca ele vin de la Domnul si Dumnezeul meu si de la Maica Sa.
Si teama de a nu cadea in ridicol,de a nu transforma bucuriile mele,margaritare aruncate in fata porcilor.
De aceea,atunci cand am intalnit lucrarile Dvs.,am putut multumi Domnului ca v-am putut cunoaste.
Si continui sa aduc ruga Domnului pentru toate cele bune Dvs.si sotiei Dvs.
Cu recunostinta.
Dragă doamnă Camelia,
părintele Dorin v-a intuit şi vă cunoaşte sufletul şi experienţa şi e foarte bucuros pentru dv. şi vă pomeneşte asiduu în rugăciunile sale.
Pentru că se bucură, că dv. sunteţi doritoare ferventă pentru înţelegeri duhovniceşti şi e gata să vă sprijine oricând şi să vă îndrume.
Face acest lucru cu mulţi oameni şi eu mă bucur nespus, când văd că oamenii îl înţeleg şi că i se deschid într-un mod surprinzător.
E un mare dar de la Dumnezeu să îl înţelegeţi pe părintele Dorin, pe care nu mulţi oameni îl pot cuprinde, cu câte face şi înţelege.
E un mare dar de la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu lucrează prin oameni şi oamenii te fac să Îl găseşti şi mai profund, şi mai suprinzător pe Dumnezeu în viaţa ta.
Vă mulţumim foarte mult pentru toate şi vă doresc, din tot sufletul, numai bine şi multă bucurie dumnezeiască în viaţa dv.!
A te odihni in lucrurile Tatalui.
Bucurie asezata, tainica, fata de tot ceea ce te inconjoara, linistea copilului – desi adultul este responsabil – ce se intoarce Acasa,la Parintele sau aruncand departe toate grijile de pana atunci, armonia lucrului implinit.
Eforturile disperate ale colegului de a ma jigni, mi se pare uimitoare, fata de cuvintele folosite si situatia noua in care ma pune.
Doar atat. In sufletul meu imi pare rau pentru el, ca nu a aflat inca o lectie elementara de viata: chiar daca totul este de vanzare, eticheta, cu pretul, nu lipseste de pe nimic din viata asta.
Si ar mai fi ceva: certitudinea ca ai facut alegerea corecta.
Sunt cateva din bucuriile Sfintei Taine a Impartasaniei.
Doamne, in ce lume am trait pana acum?