O presă românească, care trebuie să-şi reînveţe statutul
Mă bucur să aud acest adevăr despre presă, de la un om al breslei:
„Exploatarea morţii, inducerea panicii sau cultivarea goliciunii sunt tot atâtea semne ale îndepărtării presei de la îndatoririle, pe care singură şi le-a asumat în zorii capitalismului.
Acele manifeste generoase au transformat-o într-unul dintre stâlpii sistemelor democratice şi au creat, în decursul unui secol şi jumătate, instituţii în faţa cărora nu poţi, decât să te pleci cu respect.
Între timp, goana după audienţă şi bani a ros temeinic la soclul ridicat de clasicii presei. Nu se poate imagina, evident, o presă puternică şi cu adevărat liberă, fără o construcţie financiară solidă în spatele ei.
Problemele apar, când această construcţie ajunge să fie pusă înaintea jurnalismului şi nu în slujba lui. Este aici ceva din acea lăcomie, care a dat lovituri năucitoare însuşi capitalismului zilelor noastre”.
