O presă românească, care trebuie să-şi reînveţe statutul

momentul marilor decizii

Mă bucur să aud acest adevăr despre presă, de la un om al breslei:

„Exploatarea morţii, inducerea panicii sau cultivarea goliciunii sunt tot atâtea semne ale îndepărtării presei de la îndatoririle, pe care singură şi le-a asumat în zorii capitalismului.

Acele manifeste generoase au transformat-o într-unul dintre stâlpii sistemelor democratice şi au creat, în decursul unui secol şi jumătate, instituţii în faţa cărora nu poţi, decât să te pleci cu respect.

Între timp, goana după audienţă şi bani a ros temeinic la soclul ridicat de clasicii presei. Nu se poate imagina, evident, o presă puternică şi cu adevărat liberă, fără o construcţie financiară solidă în spatele ei.

Problemele apar, când această construcţie ajunge să fie pusă înaintea jurnalismului şi nu în slujba lui. Este aici ceva din acea lăcomie, care a dat lovituri năucitoare însuşi capitalismului zilelor noastre”.

Guvernantul concendiaţilor fără plată

adrian-paunescu

România lui 2009. O criză, căreia nu îi dăm de cap. Poetul Adrian Păunescu, la finalul editorialului său, face nota de plată a ţării noastre: premierul României este „singurul cetăţean român, care trebuie să rămână în activitate, pentru a guverna cele câteva milioane de concediaţi fără plată„.

Iadul: un refuz continuu al iubirii lui Dumnezeu

[viddler id=f6733bf5&w=437&h=370]

Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stăniloae

Teologia Dogmatică Ortodoxă,

vol.1, ed. a II-a, Bucureşti, Ed. IBMBOR, 1996.

II

Fiinţa şi atributele lui Dumnezeu

B. Atributele legate de supraesenţa lui Dumnezeu şi participarea creaturilor la ele.

3. Eternitatea lui Dumnezeu şi timpul ca interval între El şi creatură şi ca mediu de creştere a creaturii spre participarea la ea.

g. Timpul căzut din raza eternităţii divine este o imobilitate chinuitoare

p. 136-137