Din dumnezeiasca experienţă a Sfântului Isaac al Ninivei [3]

sfantul ierarh isaac al ninivei

Aici, pentru primele două părţi.

*

Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoinţe, trad., introd. şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, în FR, vol. 10, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1981

p. 338: Credinţa ca vedere este „privirea cu ochii duhovniceşti a tainelor ascunse în suflet şi a bogăţiei dumnezeieşti celei ascunse fiilor trupului şi descoperite în Duhul celor, ce se ospătează la masa lui Hristos prin cugetarea la legile Lui”.

p. 338-339: „până ce nu va veni starea aceea (vederea lui Dumnezeu în veşnicie n.n.), adică desăvârşirea tainelor, şi nu ne vom învrednici, în chip arătat, de descoperirea lor, credinţa liturghiseşte între Dumnezeu şi Sfinţi taine negrăite”.

Mereu, Sfinţii primesc noi şi noi descoperiri dumnezeieşti, prin credinţa şi dragostea lor în Dumnezeu, până atunci, când vor avea vederea lui Dumnezeu faţă către faţă.

p. 340: vederea extatică: „se arată şi se descoperă din cele din lăuntrul sufletului, în chip nematerial, deodată şi pe neaşteptate”.

p. 340: cele 3 trepte ale cunoaşterii umane:

1. cunoaşterea naturală, prin simţuri;

2. cunoaşterea duhovnicească, prin duh şi viaţă curată şi

3. cunoaşterea mai presus de cunoaştere sau dumnezeiască, prin vederea extatică.

p. 341: nu putem cunoaşte lucruri, care depăşesc puterea noastră de înţelegere.

p. 342: „Demonii, deşi sunt foarte spurcaţi, nu sunt ascunşi unii de alţii în treptele lor. Dar pe cele două ordini aflate deasupra lor nu le văd”. Demonii nu văd, spune părintele Dumitru Stăniloae, în n. 418 a p. de faţă, nici interiorul Sfinţilor Îngeri şi nici pe al oamenilor.

p. 343-344: „Şi celor necuraţi li se arată dracii, ba chiar şi Îngerii, dar când îi văd cu ochii trupeşti, atunci îi văd fără să aibă nevoie de curăţire [de patimi n.n.]. Dar sufletul [omenesc n.n.], care s-a curăţit, nu vede aşa, ci duhovniceşte, cu ochiul firii, adică cu cel străvăzător sau înţelegător.

Iar că sufletele se văd unele pe altele [adică oamenii duhovniceşti se văd unii pe alţii, aşa cum sunt, în mod duhovniceşte, încă de aici n.n.], chiar când se află în trup, să nu te miri”.

p. 344: redă mărturia tradiţională a vederii sufletului Sfântului Amonie, de către Sfântul Antonie cel Mare, în clipa când acesta a adormit.

p. 344: Sfântul Dionisie Areopagitul, episcopul Atenei.

p. 345: cele 9 cete Îngereşti, fiecare cu descriere proprie.

p. 345: Sfântul Isaac spune că Sfinţii Îngeri au fost creaţi în ziua întâi a creaţiei şi că ei sunt lumina, despre care face referire Fac. 1, 3.

p. 345-346: cele 6 zile ale creaţiei.

p. 345: cugetarea la tropare şi catisme

p. 346: „puterea duhului e mai tare ca patimile”. Adică avem putere duhovnicească, prin harul lui Dumnezeu, să luptăm cu patimile şi să ne biruim şi patimile nu sunt mai puternice, decât voinţa noastră ajutată de harul lui Dumnezeu.

p. 347: „Nimeni nu poate birui patimile, decât prin virtuţile simţite şi văzute. Iar împrăştierea minţii nu o poate birui nimeni decât prin îndeletnicirea cu citirea duhovnicească”

Deci nimeni nu poate să biruiască patimile fără virtuţi reale, practice, existente în noi şi iarăşi, nimeni nu poate să facă mintea unitară, fără înţelegerea, pacea şi înţelepciunea, care ne vin din citirea cărţilor teologice.

Nu putem fi neîntinaţi fără să fim virtuoşi şi nu putem fi întregi la minte fără cunoaştere teologică profundă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *