Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 16 septembrie 2009 Page 1 of 2

O ducem ca-n germană

adrian nastase

Eu zic că, noi, românii, o ducem ca ceasu’ cu cuc elvețian și, în următoarele luni, o putem duce chiar și mai bine, decât președintele Obama. O să fie copil pe lângă noi. (A se reține, nu e vorba despre cățeau lu Arhi. Cățeaua a fost recuperată, din fericire!)

Dacă o vreți în limba română…și asta e posibil.

Vă mulțumesc pentru atenția dumneavoastră

Mai întâi, autoarea lui I Bog te veselit! ne publicitează la RSS-uri, pentru ca de ieri să observ, că ne-a pus la blogroll și domnul Trandafirescu, pentru că așa a vrut dumnealui să ne comită.

Vă mulțumim frumos amândurora. Știu că în altă parte nu se practică mulțumirile, dar la noi, da.

Iar pentru cei care, pentru că, din diverse motive se simt cu musca pe căciulă sau pentru că i-am ciupit, cumva de obraz, le reamintim, că am avut dreptate. Nu?! Bineînțeles, în ceea ce îi privește.

Dar cine iubește și lasă…sau cine nu iartă, nici pe patul morții, deși le cam place, din ce în ce mai mult, pe la noi, p-aci, pe online, sunt creștini ortodocși adevărați! Subliniez: adevărați!

Să fie veseli!

Piatra rugăciunii

Pentru cei care știu viața Sfântului Serafim din Sarov și asceza prea dumnezeiască a șederii pe piatră, la rugăciune…

Sf. Serafim din Sarov, piatra rugaciunii

Pentru cei care nu o știu, mai e timp să o afle…Articolul sursă se referă  la o altă problemă, dar e bine să vedem, cum vom citi, în curând, un text de oriunde. Acesta e din rusă.

M-a făcut atent prietenul Christos Ntanakas…de pe Facebook.

Arta succesului…în lumea orbilor

Cred că se observă, că am dat-o pe scurte. Pe articole scurte. Și, mai ales, am dat-o pe limba poporului, ca să am succesuri gârlă. Cu cât vorbești mai bine, cu atât e mai prost…pentru succesuri. Dar, cu cât vorbești mai prost pentru tine și mai așezat, cu cuvinte puține, reci și boante, cu atât e mai bine pentru public.

Băi, frate, mă uit la Arhi, la Piticu și Zoso pe fiecare zi (pe RSS-uri, bineînțeles, că nu suntem frați de cruce sau de petreceri)… și, citindu-i, îmi dau seama, cât de mult s-a prostit lumea. Că eu scriu toată ziua cărți, fac studii academice, mă rog…dar nu cunosc, până unde…s-a ajuns.

Dar băieții ăștia, mă duc direct în matca prostiei. Adică direct în sursă, căreia i se mai zice și puț. Iar dacă oamenii ar da pe aiureala lu Z 300.000 de euro, iar oameni cu dare de cont, dau bani pentru publicitate, unor oameni ca ei, înseamnă că numărul proștilor e foarte…aselenizat în România și că e bine să profiți de ei din plin.

Și aflu, pe fiecare zi, aventuri la parbrizul mașinii, despre pierderea și regăsirea cățelușii Obama, despre ce chefuri s-au mai făcut pentru ”marii bloggeri” din Carpați, despre cum se bagă ștecherul în priză, despre dimensiunea găurii de la covrig, despre fițe și figuri cu duiumul…la care vin mulți…gură cască.

De aceea m-am luat de gânduri. Să vezi pe un blog 120 de vizitatori în același timp, la o discuție despre…o juma de palmă de barbologie, înseamnă, în logica președintelui din Honolulu, că românilor le plac proștii, fraierii și redușii mintal.

Și de aceea, vorba doamnei preotese, în loc să mă mai consum cu lucruri cu mult simț, cu mari lărgimi și cu multă inteligență, mai bine îmi scriu cărțile în grijă și în marea parte a zilei, și bag, fratele meu, câteva vrăjeli scurte, 5-6 pe zi și asta e.

Oi ajunge și eu cu succesuri? Cred că anul aista câștig, la proba conținut scurt, prima medalie pe țară. Adică scurt, concis și…nimic. Treaba e să te faci, că ești prin preajmă…

Vai, domnu’ Cotidianu’, aveți gusturi proaste la bloguri!

Ca să vedeți, domnilor și doamnelor, în această zi, Cotidianul a găsit cinci postări interesante, tari de tot, ca pentru…decepționați. Da, dacă tot vrem să facem gargară, de ce nu ne batem joc de decepțiile din grădina proprie, de blogurile afiliate ziarului? S-ar putea face, chiar foarte ușor.

Însă faza lungă e următoarea: numai astfel de bloguri sunt în România, pentru că toți creatorii de blog sunt niște tute. Însă, prietene Radu Pircă, în România sunt tot felul de bloguri, dar nu doar pentru…dilimandiți, ci și pentru oameni mai de-o doftă. Mai căutați și dumneavoastră, mai cu atenție!

Poate mai încercați. Mai încercați cu lucruri serioase…Spre exemplu noi, aici, facem lucruri valoroase…S-ar putea să ne vedem la Cotidianul, nu?, că tot din România suntem.

Vai, cât se iubesc!

The Big Picture a făcut o prezentare tematică de această dată, dându-ne diverse kissuri, în diverse feluri, mai bune sau mai rele. Dintre kissurile rele, eu l-am ales pe ăsta:

kiss

Pentru că, sub el, iată ce scria:

”Claire Williams, right, and Cori Giroux kiss as they wed at the stroke of midnight in South Burlington, Vermont, on the first day that Vermont’s marriage equality law went into effect, September 1st, 2009.

The wedding was officiated by Atty. Beth Robinson, left, head of the Vermont Freedom to Marry Taskforce”.

Deci, în prima zi, când s-au legalizat căsătoriile între lesbiene în ținutul respectiv…hop, nuntă! Și câtă dragoste! Cât egoism în… două!

Vorba cutumei: eu mă iubesc pe mine, îmi iubesc trupul meu, țin la imaginea mea…și nu vreau ca imaginea mea închipuită, să fie tăvălită pe jos, de orișicine.

Dar sufletul? Îmi iubesc sufletul, am grijă de el?

O, nu, nu există Sfinte…„porno”!

Caută omu’ pe net…și dă de „” (una dintre multele locații cu forme de artă hulitoare, blasfemiatoare). Înțeleg, porno e una, pentru ca să vadă prostu’ și să se excite și noi să facem ăi bani, pe degeaba, aproape.

Însă pornografia de acest tip, artistică, care destructurează Sfintele Icoane și imaginile sfinte ale umanității, e altceva. E o Reklamsız Porno beligeranță angajată, o luptă non-stop cu viața evlavioasă a oamenilor și cu sfințenia. E atacată, în față, sfințenia, realismul sfințeniei, pe care nu îl  mai apără nimeni.

Ce se face de fapt? Se duce, la paroxism, antropocentrismul, umanismul aharic, fără Dumnezeu. Omul e important, omul ăsta prost și fudul…și nimic altceva. Acesta e sloganul…

Se ia Sfânta și se pune curva în locul ei și i se pune aureolă. Se pare, că și curvelor le place să fie Sfinte…dar fără eforturi. De fapt, umanismul fără Dumnezeu e ”pozitivitate” fără consistență.

Dar, dacă copilul vede astăzi filme porno cu călugări romano-catolici închipuiți, care sunt de fapt actori, și mai vede și Scufița Roșie, varianta porno și mai vede și Albă ca Zăpada, în aceeași structură, îi intră în cap ideea, că Biserica, monahismul, credința e de fapt un porno continuu, pentru că aia i s-a repetat.

Spre exemplu, înainte de 89, dacă aveai decolteu la serviciu și ți se vedeau sânii…erai curvă din start. Băteai la ochi. De fapt, și astăzi, ești tot la fel, pentru mulți, dar…e permisivitate multă, cu carul.

Și apoi te mai gâdești la hărțuire sexuală? De ce se petrece ea? Adică de ce ia foc tânărul…dacă tu îl aprinzi non-stop cu imaginație?

Lucrurile care se repetă, pentru că trebuie să dezumanizeze pe om…ar trebui să fie subiectul nostru continuu de reflecție. Împotriva lor, ca și creștini üniversiteli porno ortodocși trebuie să luptăm și bineînțeles, în primul rând în noi, în familia noastră, în Bisericile noastre.

Trebuie să le explicăm tinerilor și maturilor și bătrânilor cum acționează răul, în ce se îmbracă. Dacă vorbești despre pornografie, despre incest, despre droguri, despre beție, despre crime, nu îndemni la rele, ci le dezvrăjești. Arăți păcatul așa cum este. Și păcatul, dat pe față, nu mai are nicio prețiozitate… e o banală pată de întuneric.

Nu vă lăsați duși de lucruri aparent frumoase și inocente! Dracul se îmbracă nu numai în haină de părută lumină, dar și sub cuvinte frumoase, sub haine frumoase, sub intenții nobile!

Page 1 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno