Arta succesului…în lumea orbilor

Cred că se observă, că am dat-o pe scurte. Pe articole scurte. Și, mai ales, am dat-o pe limba poporului, ca să am succesuri gârlă. Cu cât vorbești mai bine, cu atât e mai prost…pentru succesuri. Dar, cu cât vorbești mai prost pentru tine și mai așezat, cu cuvinte puține, reci și boante, cu atât e mai bine pentru public.

Băi, frate, mă uit la Arhi, la Piticu și Zoso pe fiecare zi (pe RSS-uri, bineînțeles, că nu suntem frați de cruce sau de petreceri)… și, citindu-i, îmi dau seama, cât de mult s-a prostit lumea. Că eu scriu toată ziua cărți, fac studii academice, mă rog…dar nu cunosc, până unde…s-a ajuns.

Dar băieții ăștia, mă duc direct în matca prostiei. Adică direct în sursă, căreia i se mai zice și puț. Iar dacă oamenii ar da pe aiureala lu Z 300.000 de euro, iar oameni cu dare de cont, dau bani pentru publicitate, unor oameni ca ei, înseamnă că numărul proștilor e foarte…aselenizat în România și că e bine să profiți de ei din plin.

Și aflu, pe fiecare zi, aventuri la parbrizul mașinii, despre pierderea și regăsirea cățelușii Obama, despre ce chefuri s-au mai făcut pentru ”marii bloggeri” din Carpați, despre cum se bagă ștecherul în priză, despre dimensiunea găurii de la covrig, despre fițe și figuri cu duiumul…la care vin mulți…gură cască.

De aceea m-am luat de gânduri. Să vezi pe un blog 120 de vizitatori în același timp, la o discuție despre…o juma de palmă de barbologie, înseamnă, în logica președintelui din Honolulu, că românilor le plac proștii, fraierii și redușii mintal.

Și de aceea, vorba doamnei preotese, în loc să mă mai consum cu lucruri cu mult simț, cu mari lărgimi și cu multă inteligență, mai bine îmi scriu cărțile în grijă și în marea parte a zilei, și bag, fratele meu, câteva vrăjeli scurte, 5-6 pe zi și asta e.

Oi ajunge și eu cu succesuri? Cred că anul aista câștig, la proba conținut scurt, prima medalie pe țară. Adică scurt, concis și…nimic. Treaba e să te faci, că ești prin preajmă…