O, nu, nu există Sfinte…„porno”!

Caută omu’ pe net…și dă de „” (una dintre multele locații cu forme de artă hulitoare, blasfemiatoare). Înțeleg, porno e una, pentru ca să vadă prostu’ și să se excite și noi să facem ăi bani, pe degeaba, aproape.

Însă pornografia de acest tip, artistică, care destructurează Sfintele Icoane și imaginile sfinte ale umanității, e altceva. E o beligeranță angajată, o luptă non-stop cu viața evlavioasă a oamenilor și cu sfințenia. E atacată, în față, sfințenia, realismul sfințeniei, pe care nu îl  mai apără nimeni.

Ce se face de fapt? Se duce, la paroxism, antropocentrismul, umanismul aharic, fără Dumnezeu. Omul e important, omul ăsta prost și fudul…și nimic altceva. Acesta e sloganul…

Se ia Sfânta și se pune curva în locul ei și i se pune aureolă. Se pare, că și curvelor le place să fie Sfinte…dar fără eforturi. De fapt, umanismul fără Dumnezeu e ”pozitivitate” fără consistență.

Dar, dacă copilul vede astăzi filme porno cu călugări romano-catolici închipuiți, care sunt de fapt actori, și mai vede și Scufița Roșie, varianta porno și mai vede și Albă ca Zăpada, în aceeași structură, îi intră în cap ideea, că Biserica, monahismul, credința e de fapt un porno continuu, pentru că aia i s-a repetat.

Spre exemplu, înainte de 89, dacă aveai decolteu la serviciu și ți se vedeau sânii…erai curvă din start. Băteai la ochi. De fapt, și astăzi, ești tot la fel, pentru mulți, dar…e permisivitate multă, cu carul.

Și apoi te mai gâdești la hărțuire sexuală? De ce se petrece ea? Adică de ce ia foc tânărul…dacă tu îl aprinzi non-stop cu imaginație?

Lucrurile care se repetă, pentru că trebuie să dezumanizeze pe om…ar trebui să fie subiectul nostru continuu de reflecție. Împotriva lor, ca și creștini ortodocși trebuie să luptăm și bineînțeles, în primul rând în noi, în familia noastră, în Bisericile noastre.

Trebuie să le explicăm tinerilor și maturilor și bătrânilor cum acționează răul, în ce se îmbracă. Dacă vorbești despre pornografie, despre incest, despre droguri, despre beție, despre crime, nu îndemni la rele, ci le dezvrăjești. Arăți păcatul așa cum este. Și păcatul, dat pe față, nu mai are nicio prețiozitate… e o banală pată de întuneric.

Nu vă lăsați duși de lucruri aparent frumoase și inocente! Dracul se îmbracă nu numai în haină de părută lumină, dar și sub cuvinte frumoase, sub haine frumoase, sub intenții nobile!