Scribd nu a dezamăgit până acum

Și-a propus să fie o bibliotecă online gigant, gratuită și…a ajuns să fie. Două noi schimbări importante: un nou buton și mod de ridicare a cărților și conexiune cu Twitterul. Când edităm ceva, apare imediat și pe Twitter.

nou pe Scribd

Scribdul are conexiune directă cu Word Press, dar și cu…

conexiuni paralele

Contul e gratuit, e ușor de făcut și, cu ajutorul Scribdului, vă împărțiți cărțile, scrierile, revistele cu alții. Începeți de acum

Literatura e aici

Dr. Daniel Cristea-Enache…vă răspund pe scurt, că sunt în drum să ies în oraș. Literatura de azi și de mâine va fi online și se va scrie cu tastele, până inventăm altceva și mai tare.

E un truism să ne întrebăm, ce a făcut onlineul pentru literatură, atâta timp cât manuscrisele cărților din urmă sunt bătute la computer și se vând mai bine pe net, aruncate, unele, chiar de către autori, decât din librării.

Care e diferența dintre o carte în PDF și un PDF transformat în foaie, după ce mai tai un copac sau doi, pentru un tiraj? Cărțile dv. sunt tot în format electronic. Și ale mele la fel.

De la mine din computer până în online e preț de câteva secunde. Ce a făcut, atunci, onlineul, pentru literatură și ce va face? Păi va face totul. Dacă nu veți fi la nivel online…nu vă cumpără, decât un cerc mic de interesați.

Dar toate astea le știați deja… Spor la lucru!

Unirea cu Roma și onestitatea

Catehismul cu grafie maghiarizanta

Cu puțin timp înainte  de 7 aprilie 1701 (declarația lui Atanasie Anghel), iezuitul clujean Gabriel Kapi scria la Viena:

E de ajuns dacă episcopul și ceilalți dintre ei (din clerul ortodox n.n.), care vor face mărturisirea credinței și a unirii, vor promite în comun că vor să atârne de Biserica Romei și de reprezentanții ei și să țină ritul grec după norma aprobată de ea și în alte părți, nu altul.

Va fi grija noastră pe urmă să schimbăm, în timpurile viitoare, pe nesimțite, multe din obiceiurile lor, chiar și din liturghie și din cele sfinte.

Cf. Pr. Prof.  Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, București, 1981, p. 310.

Să iei premiu, auzi?!

Așa era pe vremuri. Te duceai la școală, învățai și luai premiu. La sfârșit de an ți se punea coroniță pe cap și ți se dădea o foaie, fără prea mare importanță pentru tine, pentru că chestia tare era că spuneai o poezie, învățată pe de rost (adică: pe din afară) și ți se punea coronița pe cap, chiar de către tovarășa învățătoare.

Iar tovarășa învățătoare a mea era un tovarăș…dar m-a inspirat să văd, că, cartea e adevărata împlinire a omului. Și îi mulțumesc pentru asta.

Însă acum am înțeles altă fază, faza a doua: că nu cartea mă face dăștept, ci pilele. Și parcă îmi vine să pun pariu, că băieții, care au inventat pilele, nu au luat niciodată, da niciodată, premiu. Adică premiu pe bune.

De ce? Pentru că premiul te învăța nu numai să știi, dar și să fii. Să ai coloană verticală și nu adusă de spate. Și, adesea, observ, mă întâlnesc, cu bărbați și femei cu premiu, care luau premii, care au făcut ceva cu viața lor și văd, că și ei cred același lucru.

Adică, să iei premiu, e încă valabil! Chiar dacă în jur, în jurul tău, se trece cu banu’ în pungă și cu băiatu’ lu’ mama, prietene, în timp, asta se vede! Iar tu, care ai luat premiu și ai muncit cinstit și ți-ai luat examenele în mod cinstit și ești un om integru și muncitor, vei fi împlinit, chiar dacă vei fi sărac. Pentru că tu știi, că nu din cauza ta ești sărac…ci pentru că trăim într-o lme nedreaptă. Nedreaptă, pentru că e falsă.

Nevoile oamenilor

Mâncam cu televizorul pe TVR 1, ieri și a intrat o doamnă, prin telefon, la emisiunea cutare…și a spus, că are o mare rugăminte: să se dea la radio muzică românească și nu străină, pentru că noi suntem români. Un invitat sau doi din platou au fost de acord cu telespectatoarea noastră: în Franța sau în Italia, așa e, adică se dă muzică locală, autohtonă, la radio.

Când oi trăi momentul, să intre cineva prin telefon și să spună: Nu ne plac emisiunile voastre de doi lei. Vrem unele adevărate, profunde, românești. Chiar așa, nu mai știți să faceți emisiuni, când, la începutul televiziunii române, cu aparate rudimentare, se făceau adevărate maratoane de inventivitate?

Și, că tot suntem la televiziuni…Eu am, gratuit, un program, care se numește Super Internet TV și… mai sunt și altele ca el. De la firma de cablu primim vreo 30-40 de televiziuni, dintre care vreo 10-15 sunt, cât de cât, acceptabile. Pe programul mai sus menționat însă, prind câtea sute de televiziuni și posturi de radio din toată lumea, în mod gratuit, la orice oră, la nivel online.

Adică, înțelegeți escrocheria? Acum, firmele de cablu românești, ne iau banii pentru TV, cum ne luau pentru internet acum câțiva ani. Păi, să vedeți, trebuie să fiți firmă, ca să vă punem cablu, pentru că e o mare vrăjeală cu internetul ăsta, îl aducem pe brațe din America!: asta era placa, cu numai 5 ani în urmă.

Acum te roagă toți cu internet, mai îți dau și computer, imprimantă, o sticlă de țuică, numai să iei de la ei. Însă televiziunile sunt tot alea, tradiționale. Ceea ce nu e corect de loc, pentru că, de pe satelit, iau pe gratis, mii de posturi TV și nouă ne dau două fire, două paie…

Ca să mai aibă și televiziunile naționale audiență? Ca să nu știm prea multe despre alții?

Am înțeles, că dacă ai pâlnie de satelit, prinzi vreo 60.000 de posturi TV. Deci le prinzi. Cât de greu e să dai pe gratis, ceea ce deja ai? Până s-or dezmeticii românii, merge și așa, nu?!

Viitorul comunicării e aproape

online universal

Spre ce ne îndreptăm? Spre înțelegerea întregii lumi, datorită traducătoarelor instant de informație. Nu contează ce limbă ai, pentru că vei traduce textul pe care ți-l dorești, din orice limbă, cu numai o punere a lincului în http.

Așa ne citește Yudhie din Indonezia, mulți prieteni din America și Europa, din Africa sau Asia. Descoperim, cu bucurie, adesea, că au citit, cu un traducător instant, cine știe ce articol al nostru…și prin asta observăm viitorul.

Ultima citire de astăzi…e germană. Ieri a fost suedeză. Alaltăieri a fost a unui japonez. Dacă nu te citesc românii, mâine te vor citi și te vor comenta, cine știe, indienii, bulgarii, ostrogoții…

Pentru că onlineul va deveni bun universal, cu adevărat universal, când traducătoarele de text vor fi tot mai specializate.

1 2