Vai, cât se iubesc!

The Big Picture a făcut o prezentare tematică de această dată, dându-ne diverse kissuri, în diverse feluri, mai bune sau mai rele. Dintre kissurile rele, eu l-am ales pe ăsta:

kiss

Pentru că, sub el, iată ce scria:

”Claire Williams, right, and Cori Giroux kiss as they wed at the stroke of midnight in South Burlington, Vermont, on the first day that Vermont’s marriage equality law went into effect, September 1st, 2009.

The wedding was officiated by Atty. Beth Robinson, left, head of the Vermont Freedom to Marry Taskforce”.

Deci, în prima zi, când s-au legalizat căsătoriile între lesbiene în ținutul respectiv…hop, nuntă! Și câtă dragoste! Cât egoism în… două!

Vorba cutumei: eu mă iubesc pe mine, îmi iubesc trupul meu, țin la imaginea mea…și nu vreau ca imaginea mea închipuită, să fie tăvălită pe jos, de orișicine.

Dar sufletul? Îmi iubesc sufletul, am grijă de el?

5 comments

  • Bună seara.

    Se iubesc? Da, probabil, dar împotriva firii.

    Nimic nou.

    În miturile egiptene, mai mulţi zei erau androgini şi îşi puteau modifica sexul.

    Iulius Cezar era „bărbatul tuturor femeilor şi femeia tuturor bărbaţilor”.

    Putem aminti o maximă celebră, folosită de musulmanii cu înclinaţii homosexuale: „Femeile sunt bune pentru casă şi pentru inimă, băieţii sunt buni pentru plăcere”.

    Conceptul de pederastie este legat de Grecia elenistică.

    Sappho din Lesbos renumită, ca fiind una dintre primele lesbiene cunoscute în istorie.

    Şi exemplele ar putea continua.

    În Vechiul Testament s-au făcut referiri la acest tip de trăiri, vezi (Romani 1:27):“tot astfel, şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor”.

    Sodoma, Gomora şi alte cetăţi din jur, a fost distrusă de mânia divină. Să ne amintim de fetele lui Lot care şi-au îmbătat tatăl iar din relaţia incestuoasă, fata cea mare îl naşte pe Moab, în vreme ce cea mică îl naşte pe Ben-Ammi, tatăl ammoniţilor.

    Aşadar, dacă prin această afişare ostentativă a păcatului se vrea o şocare, o „altceva, mai deosebit” şi ni se cere o toleranţă în spiritul dreptului la libertatea sexuală, ar fi bine să se ştie, că singura rezultantă rămâne imaginea greţoasă, care produce repugnanţă.

    Nu cred, că prin afişarea păcatului şi ridicarea lui la rang de virtute dovedim o libertate democratică. Şi chiar să fie aşa, se pune întrebarea:

    -Asta ne dorim?

    De asta n-avem noi somn şi am intrat în mult trâmbiţata criză? Care este oful şi păsul nostru cel mare, criza economică sau cea spirituală?

    Nu vreau să bagatelizez lipsa unei soluţii clare la ieşirea din tot felul de situaţii de criză, însă eu cred că dacă lumea ar fi încercat să respecte şi legile morale nu s-ar fi ajuns până aici.

    Lipsa unei vieţi cumpătate şi răsturnarea valorilor ne-a împins până în situaţia pe care noi o numim azi criză.

    Iertare părinte, nu cu ură am comentat imaginea lesbienelor ci cu aceeaşi neputinţă a omului simplu, care-şi apleacă capul cu ruşine şi nu-şi poate ridica privirea din pământ.

  • Foarte frumos, doamnă, și pertinent!

    Se vede că sunteți dusă la școală, la școala cu cărți, de aceea aveți ce spune.

    Și mai aveți și bun simț și atenție, adică lucruri, din acestea, speciale, pe care societatea de consum și nesimțirea zilnică le omoară, le calcă în picioare.

    După cum v-am spus, doamnă Irina, sunteți printre prieteni, adică acasă.

    Și de aceea, aici vă puteți simți ca acasă, dacă aveți toate calitățile pe care ni le-ați manifestat în ultimele ore.

  • Mulţumesc părinte pentru găzduirea în această mare familie virtuală.

    Nu ştiu eu ce calităţi am, emit doar judecăţi fără a-mi permite şi sentinţe.

    Nu mi-e dat mie, păcătoasei, să judec pe nimeni.

    „Nu judeca pentru a nu fi judecat.”

    Există un Judecător care o v-a face în Dreptatea Sa.

    Aşa că dacă greşesc cumva nu întârziaţi, vă rog, să mă somaţi sau mustraţi.

  • Foarte corect, doamnă: avem un singur Judecător!

    Nici noi nu judecăm, ci doar…subliniem.

    Și subliniem lucruri și pentru noi, trăgându-ne de urechi, da, la modul personal și pentru alții.

    Vă doresc numai bine și sunt fericit pentru ceea ce văd, că emană din persoana dv.!

    Adică cuvintele, multe sau puține, lasă un parfum.

    Dacă am simțit că mă liniștesc nu numai cuvintele, ci și parfumul lor, atunci cred că și dv. ați nimerit unde trebuia și eu am găsit, pe cineva de care am nevoie.

  • La noi în Maramureş se salută creştinii cu: Doamne ajută!

    Permiteţi să mă retrag preacucernice părinte, la ceas târziu de seară.

    Dumnezeu să vă dea puterea să păstoriţi turma ce v-a fost încredinţată.

Dă-i un răspuns lui Pr. Dorin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *