O scrisoare arhiprietenoasă de la doamna Sandra Saliscan

intelepciunea maturitatii

Va multumesc mult, Parinte, pentru atentia Dumneavoastra si, nu in ultimul rand,  pentru cuvintele Dumneavoastra.

Cine sunt ?

Intr-o lume anormala, ma consider un om normal, care traieste intr-un anonimat normal, si pentru asta, ii multumesc lui Dumnezeu.

Nu sunt scriitoare, nu public, nu creez, deci, nu am cum exista pe internet. O carte vreau sa scriu, dar mult mai tarziu, in timp, pentru ca intai trebuie sa traiesti si apoi sa spui ceea ce ai de spus, iar eu, mai am mult de slefuit la mine. Si ca sa auzi glasurile artei, trebuie sa faci liniste in tine. Nu poti da nimanui, ceea ce tu nu ai.

Am inceput multe si le-am lasat la jumatatea drumului…pentru ca omul se descopera tarziu.

Balzac spunea: „Viata incepe dupa 30 de ani”.

Eu as spune, ca viata incepe dupa 40 de ani, pentru ca, pana  atunci, omul bajbaie, acumuleaza, se formeaza, renunta, si distruge tot. Ca sa o ia apoi de la capat. Tragedie umana sau divina comedie ?

Dante a rezolvat misterul si a gasit unghiul pe subiect  intituland calatoria lui Vergiliu prin Infern, Purgatoriu si Paradis: Divina Comedie, poem cu structura epica si scop filosofic, tradus la noi de G. Cosbuc si G. Pruteanu.

Purgatoriul este cea mai lirica si mai umana dintre cele trei carti, cuprinzand numele celor mai multi poeti,  iar Paradisul cea mai teologica dintre ele, avand pasajele cele mai mistice.

Celebrele versuri: ,,Nel mezzo del camin di nostra via, mi ritrovai in una selva oscura e la via dritta si era smarita”.

Adica: „La mijlocul de drum al vietii noastre/ M-am fost gasit intr-o padure adanca/Pierdusem drumul drept prin vai sihastre…”, Selva oscura ” – padurea adanca  -simbolizand bezna existentiala.

Am stat o parte din viata la Roma, in cetatea eterna, unde istoria se respira si sufletul concepe, mintea creeaza, corpul traieste experienta, deci pentru un interval de timp, cercul meu a fost complet.

Apoi, omul se intoarce la origini, ca sa isi traga sufletul. Sau ca sa constate adevarul lui.

Acum am descoperit, la cei 41 de ani, un domeniu care-mi place : psihologia . Si studiez ca sa devin psiholog, sa inteleg sufletele, dar sa tin la distanta oamenii.

Pentru ca in viata,  nu de VIATA  mi-e frica, ci de oameni. Ei musca,  tradeaza, te vand, ei sunt si au ramas la stadiul de oamenii cavernelor, de trogloditi.   99,9 % .   De aceea eu ii impart in 1% oameni si, restul, omuleti si nimicuri.

De aceea, la Dumneavoastra, Parinte, m-a mpresionat sufletul, bucuria si patima cu care scrieti, inteligenta, daruirea, metamorfoza binelui, care triumfa mereu.

Doi tineri frumosi, ambitiosi, cinstiti, curati, muncitori, simpli in port si in vorbire, manuitori abili ai cuvantului, care ies din spatiul virtual si intra in sufletul omului.

Pe mine m-ati atins si sper, ca daca voi putea vreodata, voi sprijini 100% munca Dumneavoastra, in orice mod cu putinta.

Cat despre cei care va comenteaza cu rautate, nu pot decat sa vin cu un proverb latin care zice asa : ,,Chi disprezza, compra”.

Adica, cine dispretuieste, cumpara!  Cei care comenteaza si va critica facand pe opinionistii de ocazie, tot ei sunt cei care va copiaza, va citesc , va citeaza, pentru ca, oroarea nu are niciodata  sfarsit. Iar astazi dignitatea omeneasca este in oferta iar dincolo, de propriul superlativ, mai exista doar cinismul.

Si nu numai.   Sir Winston Churchill, om politic britanic declara : ,, Piu’ che si parla, meglio che si parla, importante e’ che si parli „. Adica: De bine, de rau, important este ca se vorbeste despre mine.

Pentru ca niciodata n-ai sa multumesti pe nimeni. E chestiune de gusturi, de evolutie interioara, de lasat ironia si rautatea la o parte si de afirmat depre ceva sau cineva cand este cazul ca,  intr-adevar, mai exista oameni deosebiti, care fac ceva deosebit.

Va doresc tot binele Parinte, si Dumneavoastra, si Doamnei, mult optimism, incredere, iubire, afirmare!

Inconjurati-va de muzica si oameni deosebiti, de natura. Muzica prelucreaza orice durere, o transforma in seva de creatie. Sa nu uitati niciodata! Sfatul psihologului.

Cu stima pentru tot ceea ce faceti,

Sandra Saliscan

17 septembrie 2009

Did you like this? Share it:

4 comentarii la „O scrisoare arhiprietenoasă de la doamna Sandra Saliscan”

  1. Scumpă doamnă,

    un dar mai superb pentru această zi, nici că se putea!

    Astăzi împlinesc 4 ani de preoție și sunt într-o stare foarte bucuroasă, plină de har, pentru că sunt foarte recunoscător pentru minunile lui Dumnezeu din viața mea.

    Iar scrisoarea dv., doamnă Sandra Saliscan, cea care ne uluiți cu PPS-urile dv. la fiecare Dar din daruri, ați venit tocmai la unison cu bucuria, pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o în această zi.

    Nu-i așa că nu e nicio eroare? Cu siguranță.

    Dumnezeu trimite toate robilor Săi, care se îngrijesc de alții, mai degrabă, decât de ei înșiși.

    Bucuriile pe Teologie pentru azi abia sunt în fașă, scumpă doamnă! Veți înțelege și de ce sunt în fașă, nu peste mult timp.

    Și bucuriile acestea au nevoie de oameni ca dv., pentru că, pentru astfel de oameni sunt făcute.

    Pentru oameni sinceri, totali, loiali, cu totul dedicați lui Dumnezeu și oamenilor.

    Încă odată toată gratitudinea pentru dv., pentru ceea ce sunteți și pentru ceea ce simțiți!

    Vărsați în jur frumusețe și lumină, că noroi e destul!

    Destupați-vă inima și inundați și pe alții, că merită!

    Bucuria pe care ne-ați făcut-o, vi se va socoti de către Dumnezeu o mare faptă bună, pentru că ați adus bucurie peste bucurie și har peste har.

    Domnul să vă binecuvinteze și să vă umple de multă bucurie și blândețe, de multă pătrundere duhovnicească și înțelegere, pentru ca să fiți o floare a Lui oriunde pășiți!

  2. Churchill dadea tot timpul citate in italiana, nu-i asa?! Aferim, cucoana (daca existati si nu cumva popa Piciormare isi scrie singur comentarii).

    Popo, pentru ca implinesti 4 ani de zile, de cand cersesti colaci si coliva iti doresc sa ai parte si de nitica munca in anii ce vor urma!

  3. Mersi frumos!

    Ți-am zis eu, prietene, că e bine să îți dai drumul la scris, să scrii în limba română și să dai totul afară, să vomiți ce ai în plus în tine.

    După aia îți dau un britfor și o bere rece, pentru ca viața să ți se limpezească!

    Însă tu înțelegi, că în situația asta, în care îți dau drumul la comentarii, nu te cred un poet al nemuririi…ci ca pe o mostră sordidă de râs.

    Mie îmi plac glumeții…Așa că poți să mă drăcui cu spor…pentru că nu mă doare.

    Însă trebuie să reții: pentru mine ești o glumă!

    Una fără față…

    Iar eu ți le las cât vreau, ți le tai când vreau sau nu te mai bag în seamă.

    E tot una…

    Gândește-te la asta!

    Nu tu mă manipulezi, ci eu mă joc cu tine, ca pisica cu șoarele.

    Să ai o noapte cu stele!

  4. Parinte, mii de multumiri inca o data pentru cuvinte, publicare si tot restul.

    Cititorule si comentatorule Sandronini, eu exist, nu sunt o fantoma si pe oricine il poti cita in orice limba, daca o stii.

    Si despre Eugen Ionesco iti pot vorbi in franceza si italiana.

    Vedeti Dumneavoastra, cine nu ajunge la struguri, spune ca sunt acri.

    Dar cat de acrii sunt!!!

    Frustrarile Dumneavoastra lasati-le in spate si priviti acest spatiu on line ca pe un loc de intimitate intelectuala aparte!

    Reconciliati-va sufletul cu trupul ca sa descoperiti echilibrul, care se cheama fericire!

    Si mai ales cititi Domnule Sandrini, pentru ca daca ati fi citit cu atentie, ati fi inteles ca o persoana care sta multi ani undeva in afara, ajunge sa gandeasca in limba tarii respective, sa se exprime coerent, sa fie parte dintr-un intreg.

    Nota Bene : ,,L’identita’ di un popolo si riconosce nella cultura”!
    (Identitatea unui popor se recunoaste in cultura, Stimate Domn!)

    Sandra Saliscan

    Cogito, ergo sum (Rene’ Descartes)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *