Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Admitere la Master

Prima dată am zis că e glumă. Dar persoana, care îmi vorbea despre cum se poate intra la Master, în România, la unele facultăți…vorbea serios. Adică doar două probe super ușoare. O probă o faci acasă, o alta la facultate.

Proba de acasă e un eseu, expunere, o nu știu ce, pe o temă și tu o scrii, de până la 5-15 pagini și o aduci în fața comisiei. Bineînțeles, că dacă nu te duce capul să o scrii sau ieși cu iubitul / iubita în oraș și nu ai timp de prostii din astea, o iei de pe net, gata făcută, o expunere standard, și vii cu ea la examen…sau suni un prieten. Care are experiență periferică în domeniu, dar te poate ajuta.

Acum, ca să ai căutări (că asta e ideea) în domeniile fizicii, matematicii, literaturii române, portugheze, scoțiene, a filosofiei sau a geodeziei trebuie să fii citit și studiat asiduu, de prin gimnaziu și, mai ales, în facultate, pentru ca, după facultate, să vii la Master cu căutări imperioase, presante pentru tine.

Dacă ai fi profesor, nu ți-ai da seama din formulare, din ambitusul expunerii, din multe alte amănunte, că, candidatul…nu are căutări?

Da, el caută (vorba unui coleg, care nu are prea mult drag de școală, dar se preface) să pună o nouă diplomă la CV. Și, pentru asta, face Master cu plată, Doctorat cu plată și daruri auxiliare, Post-Doctorat, cu voturi excepționale, prin nu știu unde, se zbate, pentru a te omorî cu titluri și diplome și cu o listă „impresionantă” de lucruri publicate…dar el nu te convinge.

Ba mai face și două facultăți în timpul Doctoratului…și, niciuna dintre facultăți și nici doctoratul ca lumea. E normal să fie așa. Pentru că un astfel de individ ahtiat după portofoliu bogat nu are căutări, în sensul că vrea să se împlinească studiind nu știu ce domeniu. Ci el caută bani și poziții sociale.

Însă, după cele 5-15 pagini de bâiguieli, furăciuni și tras cu ochiul în diverse surse, pe care nu le vei cita (bineînțeles: din modestie), din care e formată prima probă, cu care vii bătute la computer, urmează o a doua probă și mai gingașă: trebuie să motivezi, în scris sau oral, pentru ce ai ales tema cu pricina, tema de cercetare și ce vrei să faci la Master, în sensul ca să o scoți la capăt…și să primești mult râvnita diplomă.

Însă persoana, văzându-mă scandalizat, că poți să intri la Master fără să fii trecut printr-o bibliografie exhaustivă, mă mai omoară la nervi și mai rău. Îmi spune că asta e proba grea, pentru că mai există o probă și mai simplă, adică o posibilitate de acceptare mult mai facilă la Master: vii și dai un interviu, bineînțeles oral, în care ești întrebat ca la doctor: Ce te doare? Simți mâinile? Dormi bine noaptea? Ai probleme cu defecatul? …și treci.

Treci și devii masterand, doctorand, doctor doctor în cine știe ce, academician, de două sau de trei ori academician, iar tu nici nu arăți a om care studiază, nici a om care se mistuie de dragul științei și nici nu ești capabil să fii stăpân / master în vreo știință, materie, metodă…pentru că nu apar nici cărți, nici studii, nici proiecte, nici mașini, nici planuri de case, nici bombe atomice, nici nave spațiale, nici măcar enervări nu apar din tine. Adică lucruri care să enerveze.

De aceea, e foarte ușor să fii confundat cu marea masă de masteranzi, cu marea masă de doctori, cu marea masă de academicieni. Ne confundăm între noi de ne merg fulgii.

La o primă vedere, credem că se poate cârpi petec nou la haină veche și să pară nouă, dar nu pare. Și asta, pentru că cei care te bagă la Master și Doctorat, nici ei nu sunt cei care trebuie. Și aici lucrurile sunt pestrițe, ca și în zona celor care vin să studieze.

Și acum stai în fața producțiilor finale și decantezi. Dacă senatele universitare din România vor lua, la un moment dat, decizia, foarte bună, de a publica în  format PDF toate tezele de licență, de master, de doctorat la nivel online, cum, foarte bine se practică în Republica Moldova cu tezele doctorale, fiecare cetățean, familia noastră, colegii, tot poporul, poate să facă diferența, cât de cât, între munca și prestanța celor care studiază.

Pentru că unii sunt excepționali și alții sunt de nota 2…și ambii iau 10. Da, prin magie albă. Și ăia excepționalii pot muri de foame și cei cu magie de nota 2 devin profesorii, care vor da doctorate, foarte bune, peste 15 ani, celor de după noi.

Deși, în învățământ și cercetare, măsurile radicale sunt o piază rea…totuși există metehne personalizate ale sistemului românesc, care fac încă umbră pământului, pentru că au făcut toată viața. Din păcate, ies bălării mai tinere,  în locul celorlalte, care și acestea au maximum de performanță, adică niciunul. Și aceasta, pentru că nicio vâlvă, nicio carte, nicio idee, nicio afrmație, niciun punct de vedere revoluționar nu iese din gura lor și nici nu cutremură pe nimeni.

Iar când munca de cercetare, știința, nu găsește noi soluții, nu personalizează pe om, nu intrigă, nu creează emulație e un titirez care se învârte în gol. Pentru cei care nu știu, titirezul e un joc de copii, format dintr-un zbârnel, pe care îl dai să se rotească și care e asemenea unui fuior de lână și care se învârtește, se învârtește…până îți obosesc ochii…și nu iese nimic din treaba asta decât, că privești rotații foarte rapide ale unui obiect, care se învârte în jurul axului său.

Dacă ne învârtim în jurul nostru, contemplându-ne, niciodată nu vom ajunge memorabili. Trebuie să ieși spre adevăr, spre cunoaștere, spre comuniune, spre adevărata erudiție, dacă vrei să te simți un creier ultrarapid și o inimă plină de vâlvătaia cunoașterii și a bucuriei.

Did you like this? Share it:

Previous

Google Fast Flip = citești pe rapid ziarele

Next

Certificatul de căsătorie

1 Comment

  1. Irina

    Dumnezeu să primească sfintele rugăciuni!

    E duminică, e linişte, odihnă plăcută tuturor.

    Cât despre masterat trebuie să avem în vedere faptul, că s-a trecut la noul sistem de 3+2.

    Dacă faci doar 3 ani de facultate mare folos nu prea ai fără încă cei 2 ani de master care, astfel, devine, inevitabil, o prelungire a studiului pentru specializare.

    Şi atunci vine oarecum firesc şi interviul cu întrebări de genul „de ce ai ales acest masterat”?

    Problema este cât de serios este conceput şi aplicat Masterul?

    Atunci când nu există o motivaţie reală din partea nici uneia dintre părţi (student versus profesor), avem într-adevăr o problemă!

    Singura motivare a profesorului începe să fie legată, în mod direct, de păstrarea catedrei şi a unei norme didactice în plus dacă se poate (cumulul de ore), iar a studentului doar obsesia maladivă, că poate, totuşi, îi va folosi la ceva (la şomaj eventual, că pe piaţa muncii puţini penetrează în profesiile, pentru care au fost pregătiţi).

    Greu să faci reformă şi în învăţământ, dacă nu ţinem cont de cultura naţiei şi ce resurse îţi furnizează statul în scopul dat.

    Şi atunci, ce-i de făcut?

    Tot Biserica rămâne instituţia care, cu toate că se încearcă o denigrare a imaginii ei, are datoria să ne tragă de mânecă şi să ne amintească de legile etice şi morale, care ar trebui să ne ajute la ghidarea noastră în viaţă.

    Să ne aducă în starea de suficienţă a cuvântului Sf. Ioan Gură de Aur:

    „Iar răsplata unei astfel de vieţi (virtuoase n.n.) nu e nici statui în parcuri, nici cununi de lauri, nici întreţinere pe seama statului, ci viaţa veşnică”.

    (Omilia I la Matei)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort