Afară și înăuntru

Portable

Viața nu e numai un șir de zâmbete, ci și multe împiedicări, renunțări, frici, cocoloașe de zeamă lungă. Stai afară sau ești înăuntru? Mereu vrei să stai bine. Numai că acest bine este cu noi sau împotriva noastră. Însă cine suntem noi: cei din năuntru sau cei din afară?

Când auzim parabola cu fecioarele nebune, ne gândim din plin la ce este: afară, în afară. Sau când auzim ce spune Domnul despre Iad = întunericul cel mai din afară, întunericul extrem. Numai noi cu noi sau cu sub-noi, cu noi vidați de sens, vidați de comuniune, vidați de rost.

De aceea e și calea largă, lată, plăcută și calea scurtă, strâmtă, îndurerantă, exasperantă de multe ori. Nu ar fi putut să facă Dumnezeu doar…vara și primăvara? Ba da! Dar El a vrut să ne reamintească că durerea e ca toamna și agonia ca iarna, ca viscolul.

Ceea ce contează e să înțelegi rostul, sensul, telosul lucrurilor care se petrec cu noi sau cu cele create de Dumnezeu. Pentru că lucrurile sunt o hartă, cu traiectorii infraluminoase, pe care trebuie să le detectezi. Trebuie să vezi în creație pe Creatorul creației. Dacă nu Îl sesizezi, dacă nu Îl vezi, dacă nu Îl prinzi de haină pe El, pe Dumnezeu, ochi ai și nu vezi, urechi ai și nu auzi, nas ai și nu-L miroși, gust ai și nu Îl percepi, când Ți se dă drept Mâncare și Băutură dumnezeiești.

Nu? Nu e normal, logic, firesc ceea ce spun? Cum am putea să fim oameni, fără să știm pe Cel care ne-a creat? Cum am putea să fim indiferenți, tocmai față de Cel care ne-a adus la viață, ne-a făcut să fim. Față de singurul Care ne poartă de grijă, de singurul Care ne știe viața fără să fii mers la astrolog sau să dea în cărți, pentru că viața e în mâna Lui.

Cum ai putea să te faci că nu Îl vrei sau nu Îl vezi sau că nu ai auzit de El?

Vrei să fii afară, cu demonii, cu fiarele sălbatice, cu infernalii? Sau vrei să fii înăuntru, cu Sfinții, unde lumina Prea Sfintei Treimi e soarele nostru veșnic, e hrana, e bucuria, e fericirea noastră veșnică?

Cel mai mare utopist e cel care nu are speranță. Vine moartea, te ia…și unde mai e utopia? Utopia e o ficțiune searbădă în fața Iadului. Iadul e o suferință inimaginabilă la puterea un miliard de miliarde. Nu avem, pe pământ, nicio asemănare plauzibilă cu Iadul. Tot  la fel, orice fericire și bucurie și bunătate și sfințenie sunt, pe pământ, doar icoane palide ale veșniciei celei fericite.

Nu avem termeni de comparație. Dar știm, că dacă suntem afară…suntem singuri. Și singuri înseamnă fără El. Și fără El înseamnă chin fără seamăn. Fără termeni de comparație.

De aceea nici viața nu e numai zâmbet, dar nici veșnicia nu e numai dănțuire dumnezeiască prea pură. Nu trebuie să ne îmbătăm cu nădejdi fără fundament! Nu trebuie să ne îmbătăm cu ideea că fie că sunt mahomedan, fie că sunt catolic, fie că sunt ortodox, e tot una și ne mântuim toți. O, nu, nu ne mântuim toți!

Și mântuirea e o logică prea plină de har, ca să existe pe toate drumurile. Unde ești, pe care drum? Nu e numai un vers din Iris, ci o întrebare fundamentală. Dacă ești acum în afară, vei fi și atunci, dacă mori așa! Dacă ești afară ești tot timpul. Dacă nu simți mugurii Împărăției în ființa ta te-ai lins pe bot de Rai.

Raiul nu e o abstracțiune, ci o realitate dumnezeiască experiabilă în Biserica lui Dumnezeu. În Biserica Ortodoxă. Biserica nu e un CAP sau o adunare fără precizie, unde toată lumea face tot ce o taie capul. Biserica e ordine dumnezeiască înaltă, e fidelitate față de adevărul dumnezeiesc revelat și păstrat prin Tradiție, e țipăt lăuntric după curățire de patimi dar și după comuniune.

Vrei pe altul, când nu te mai vrei doar pe tine. Vrei pe altul, dacă îi vezi finalitatea veșnică: comuniunea cu Dumnezeu. Vrei pe altul, pentru că a vrea pe altul e înuntru și nu în afară. Pentru că relația e înăuntru spre în afară. Scoți din vistieria ta, din inima ta, ceea ce ai. Dacă nu ai aur și ai tinichele, moluz, talaș, geamuri sparte e sigur că nu prețuiești deloc.

Prețul omului e în har, în aur ceresc. Aurul ceresc e slava dumnezeiască, pentru că ea e fața reală a omului, luminarea, străluminarea persoanei umane. Dacă e să vorbim despre prețul omului, despre valoarea lui, trebuie să spunem că e curăția plină de har. Valorăm pentru veșnicie numai dacă sunem curății pline de har. Dacă suntem curvii pline de demonism nu valorăm nimic. Suntem aruncați afară, ca sarea stricată, ca ochiul scos, ca mâna amputată, pentru că e plină de lepră.

Dă un telefon lui Dumnezeu și spune-i că ești plin de curvie, de iresponsabilitate și de neiubire!

Spune-Ți-i că ție, Mariei sau lui Costel, vă pare rău că sunteți goi și fără haină de nuntă!

Doamne, vrem să nu mai fim atât de urâți!

Doamne, vrem să nu mai fim atât de cruzi, atât de tâmpiți, atât de idolatrii cu noi înșine!

Vrem înauntru, că afară e frig, plouă, bate crivățul, e întunericul cel mai din afară!

Vrem cu Tine, pentru că cu demonii e chin netâlcuit!

Tebuie să dai numai un elefon, care se numește rugăciune!

Formezi numărul, care e durere din inimă pentru ce ai făcut. Inimă înfrântă… Și smerită…

Și Dumnezeu te va auzi și o să-ți vorbească în inima ta, de ai să te scalzi în lacrimi.

Dă un telefon chiar acum și câștigă viața veșnică!

Telefonul e gratuit…și oferta e veșnic de tentantă!

Dă un telefon pentru o veșnicie!

Nu fii zgârcit cu tine însuți, cu mântuirea ta!

Fii înăuntru!

Un comentariu la „Afară și înăuntru”

  1. „Luati seamă că tare este scump Raiul şi tare este greu de ajuns la Rai. Aveţi grijă de suflet, că mare răspundere are fiecare pentru el. Că nu anii ajută ci faptele, dragii mei”-marele duhovnic Paisie Olaru.

    Un ucenic al său l-a visat plângând şi l-a întrebarea „De ce plângi, Părinte Paisie? Te doare ceva?” el i-ar fi răspuns: „Nu dragii mei. Dar dacă voi nu plângeţi, plâng eu pentru voi, că tare este greu de ajuns la Rai. O, câtă nevoie şi câtă frică are sufletul atunci! Şi dacă nu plângi tu pentru tine aici, cine să te plângă după moarte?

    Că numai pe cel ce îl doare inima şi are conştiinţa curată, numai acela plânge. Vedeţi cum trece timpul?! Vai, vai, să nu vă treceţi timpul fără folos, că nu-l mai întâlniţi. Ce puteţi face astăzi, faceţi, şi nu amânaţi pe mâine, că nu ştim dacă mai ajungem până atunci. Că dacă poţi şi nu faci, ai mare păcat, şi de ochii Domnului nu poţi ascunde nimic…

    Orice faci, se caută scopul cu care faci acel lucru. Doreşti să placi oamenilor sau lui Dumnezeu?”

    (Arhim Ioanichie Balan – Parintele Paisie, duhovnicul; Ed. Trinitas, 1993).

    Cel mai periculos fenomen este orientarea exclusivă spre lume. Mulţi nu-l mai văd, nu mai au nevoie de Dumnezeu. Totul se obţine de aici. Totul se petrece aici.

    Autorul Epistolei către Diognet avansează o idee nouă: precizează că „a fi in lume” nu inseamnă a aparţine exclusiv lumii:

    „Ei (creştinii)trăiesc fiecare în ţara lor, dar ca străini. Fiecare ţară străină este ţara lor şi fiecare ţară o ţară străină. Ei trăiesc în trup, dar nu trăiesc după trup. Ei işi trăiesc viaţa pe pământ, dar sunt cetaţeni ai cerului… Creştinii trăiescc în lume, dar nu sunt ai lumii”.

    „Trebuie să fim în lume”, înseamnă să fim creştini cu timpul nostru.

    Prof. D. Stăniloae spunea, că Dumnezeu a iubit lumea, iar omul are poruncă să nu iubească lumea, ci pe Dumnezeu, care iubeşte lumea, iubind astfel lumea prin Dumnezeu.

    Nu iubim lumea pentru ea insăşi deci, ci pentru că e creaţia lui Dumnezeu şi pentru că ne duce la Dumnezeu, cea din urmă iubire.

    Orientarea exclusivă spre lume, face inutilă rugăciunea şi elimină criteriul absolut, spiritual, moral din viaţa noastră de toate zilele.

    Permisivitatea te duce la a face orice vrei fără a ţine seama de criterii religioase,morale sau de orice fel ar fi ele.

    De aceea e bine spus „Doamne, vrem să nu mai fim atât de cruzi, atât de tâmpiți, atât de idolatrii cu noi înșine!”şă aşi adăuga eu, atât de permisivi.

    Căinţa, prin plângerea faptelor rele, prin mărturisirea lor în Taina Sfintei Spovedanii, rugăciunea, postul sunt arme sigure la îndemâna oricui spre a ne îndepărta de Iad, spre a nu fi „în afară”, ci în Hristos şi în Biserică.

    Mulţumim, părinte, pentru cuvântul ziditor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *