Cititorii noștri sunt cititorii lor
Cititorii noștri sunt cititorii care citesc orice, dar și pe noi. Sunt cititori care știu ce vor. Sunt cititori care vor să fe serviți omenește, uneori și dumnezeiește, care vor să vadă inima noastră, să ne simtă vii.
De acee se duc și îi citesc și pe alții, îi citesc pe toți, pentru că știu să tragă concluzii. Sunt cititori, tocmai pentru că refuză să fie cobai. Nu le place să faci experiențe pe ei.
Cititorii noștri nu sunt prieteni de facultate plătiți să dea clicuri. Nici enoriași, cărora le-am dat bani sau le-am sugerat să ne facă rating.
Cititorii noștri nu sunt părinți, bunici, frați, surori și rude.
Nu îi plătim să ne citească, ci vin ca să ne citească.
De fapt Dumnezeu îi aduce, pentru că noi nu umblăm prin țară ca să ne vindem cărțile. Nu facem conferințe. Nici mitinguri. De fapt, noi nu umblăm nici să ne edităm cărțile și am trecut de 100 cu numărul cărților scrise, într-o viață de nici 32 de ani.
Însă știi de unde vine…imprevizibilul?! Dar toate…la timpul lor…
Cititorii noștri știu să citească, pe bune.
Au studii, au inimă, au bogăție duhovnicească, au dor după Dumnezeu și după sfințenie.
Cititorii noștri au stat însă prea mult în tăcere și ei trebuie să vorbească!
Îi rugăm să vorbească.
Îi rugăm să spună cine sunt ei și de ce ne consideră prieteni de conștiință…și cum i-a purtat Dumnezeu spre noi…și de ce nu vor să se mai îndepărteze de noi…
Pentru că simt că aici se petrec lucruri…reale. Și noi simțim că ei simt, că îi simțim…
De ce să nu trecem spre ceva și mai frumos? Spre un alt nivel, spre o altă revoluție a comunicării? De ce să nu vină cititorii noștri și să vorbească despre ei, despre cum arată, despre cum arată cei, care pot dinamiza schimbarea la față a României?
De ce să taci, când vrei să vorbești?
De ce să taci, când toată lumea tace?
De ce să nu taci, când faci binele?
Cititorii noștri sunt cititorii lor, sunt cititorii tuturor, pentru că ei știu să aleagă, pentru că nimeni nu îi forțează ce să facă.
Dirijorul andrelelor de crosetat
[proză]
Dilentantism
de LUMINITA SOARE [Clarissa]
„Lică Năsturel, dirijorul oficial al orchestrei legumelor era un om modest şi sincer. Nu se enerva decit la beţie, cînd depaşea cantitatea de vin.
Atunci avea chef să spargă pahare, să manînce dintr-o farfurie zburatoare un ou moale fiert doar 2 minute si 47 de secunde şi sa facă dragoste în aer liber, chiar şi iarna, într-un tufiş comod, cu ramuri bogate.
In rest, era un om ca oricare altul. Talentul său muzical îl moştenise de la bunicul său, care pe vremuri fusese dirijorul unei capele nemţesti pe undeva prin Sibiu (Herrmannstadt).
Era un domn bine la cei 60 de ani abia împliniţi,după care chiar doamne sub treizeci de ani,întorceau încă gîtul, uneori chiar şi capul.
Orchestra legumelor pregătea concertul tradiţional de „Silvester” , iar Lică avea deosebita onoare de a-l dirija, la andrele de croşetat în măsura de două pătrimi.
De obicei, aveau acele nemernice repertorii muzicale multe semne rele.
Chiar măsurile se scimbau mai repede decît legile, insă, el rămînea mereu credincios, măsurii de două pătrimi.
De ce? Pentru că nu cerea prea mult efort fizic, era curată şi elegantă, avea un simţ textil abstract prin jonglarea la minunatele andrele, care scoteau muzica, parcă dintr-o pălărie magică.
Păi dirijatul profesional să fie la ei acolo, adică la înaintaşi, că nici Ricardo Mutti nu dirijează altfel. Baghetele alea vechi sînt mai grele. Semnele muzicale şi ritmica, se pot discuta,ce naiba.
Dacă scrie cinci optimi, faci din ea o mişcare în sus şi în jos cu andreaua, că publicul fin oricum nu se prinde la tricuri profesioniste artistice, el asculta doar muzica şi plăteşte biletul la filarmonică.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=M5yc3yRjEe4]
De cînd a murit Celibidache ăla, nimenea nu se mai incumetă să respecte masurile şi să folosească baghete muzicale autentice.
Mulţumit şi treaz, Lică Năsturel se urcă in taxiul, care trebuia să-l ducă la filarmonica vieneza, ca să dirijeze concertul de anul nou.
Era o vreme cam apatică, dar care nu-i dezrădăcină optimismul. În maşină, se puse să-şi termine şi ciorapul, că dacă scotea andreaua, nu mai ştia cîte semne pe faţă şi cîte semne pe dos să facă, iar dacă nu scotea andrelele, nu putea dirija, că nu avea instrumentele necesare grelei mînuiri artistice, iar el cu andrelele altora nu dirija din principiu.
La multi ani! Poate ca concertul de anul nou va fi transmis stereo cu aceleaşi piese înregistrate acum 10 ani, atunci ar putea să reducă chiar masura de doua pătrimi,dirijînd doar odată în sus cu o mînă şi odată în jos cu cealaltă, de aceea, Angelică, strănută cu patos!
Da, asta era cheia! In cîteva minute, ciorapul fu gata, andrelele pregătite cu grijă. Era frumos să fii star, chiar dacă nu cunoşteai decît două masuri: una muzicala şi una de bar general (el singur prepara vinurile pe care le bea după concerte)”.
E greu să scoţi andreaua când nu cunoşti dirijatul profesional.
Şi da, aşa e. Sunt un om ca oricare altul, care încerc doar „să-mi termin ciorapul” cu andrelele proprii. Într-o filarmonică plătesc doar biletul, de ce să nu recunoaştem: e mai comod.
Încă nu mi-au crescut aripi să zbor până la scenă. Sunt doar un mic puric care-l ascultă, sub păturică ascuns, pe marele Puric -acolo să tot asculţi frumosul prin darul său oratoric.
Cine sunt eu în comparaţie cu titanii? Rămân la ciorapul meu, andrelele mele „unu pe faţă doi pe dos”, ascultând Titanii.
Cu respect, o simplă casnică.
Ohohooo!!!!!!!! Superb!!!!!!!!!!!
Mulţumim pentru „Romanian Rhapsody”.
Sunt din Cluj si va citesc de aproximativ un an de zile. Eram in cautare de bloguri ortodoxe,doream sa cunosc mai multe despre Ortodoxie.
E cam singurul blog unde gasesc mai multe calitati la un loc : inteligenta, bun simt, substanta, profunzime, lucru bine facut (scris de foarte buna calitate), multa bogatie …
E pilula mea zilnica de „hrana”…si inca nu am reusit sa epuizez continutul blogului.
Si cred ca cel mai important e ca se nasc intrebari la fiecare tema abordata, achizitionez valori in timp real…sunteti tonici!
M-ati ajutat sa-mi clarific multe probleme legate de felul in care ma raportam ca si crestin ortodox la oamenii din jurul meu total diferiti de mine.
Va multumesc!
Vă mulțumesc frumos, doamnă Delia, că ați trecut de pragul tăcerii și ne-ați făcut o bucurie enormă!
E foarte întăritor și pentru noi să auzim, că cineva ne citește de un an de zile și că mai e blog…de parcurs.
Înseamnă că Dumnezeu vă bucură și pe dv., cu aceeași bucurie cu care noi scriem și ne dăruim dv., în sensul ca nimeni să nu mai fie la el: nici noi și nici dv.
Sunteți acasă aici și vă rog să vă simțiți ca atare!
După atâta timp cu noi știți ceea ce trebuie făcut: spuneți din experiența dv., ca să învețe și alții de la dv.!
Așa cum au făct și alți cititori ai noștri, nu vă mai reîntoarceți în tăcere și haideți să comunicăm, să ne împărtășim unii altora, pentru ca lucrurile să fie și mai pline de viață, de semnificație!
Vă doresc numai bine, dv. și familiei dv.!
Multumesc frumos pentru urari 🙂
Da, sunt multe de invatat de pe acest blog, experienta mea vis-a-vis de trairea credintei e destul de mica, m-am reintors in Biserica de abia un an de zile…dar a fost un An plin,si a fost incredibil prin traire, pe care mi-a dat-o Dumnezeu.
Daca pana la 25 de ani cunosteam credinta doar in „teorie” , acum parca „m-am trezit” si vreau sa si aplic ceea ce stiu, „sa gust”, dupa cum se spune.
Si am ajuns la concluzia ca e minunat si ca nu m-as intoarce la viata de dinainte.
Ceea ce a produs aceasta „minune” e ca am cunoscut o persoana, care a vrut sa ma converteasca la islam.
O persoana, care era un exemplu de tot ce si-ar dori o fata de la un baiat, insa ceva nu era in regula cu el si atitudinea lui. Pentru el era o datorie (obligatie) sa faca da’wah, adica prozelitism.
Asa am ajuns sa caut, sa studiez si sa fac o comparatie la sange intre Ortodoxie si islam…si concluzia a fost ca mantuirea o pot avea doar prin Iisus Hristos si Biserica Ortodoxa!
Si Dumnezeu a avut grija sa-mi arate lucrul acesta, si mi l-a intarit prin schimbarea, pe care a facut-o in mine,prin caldura,delicatetea si iubirea, pe care mi-o daruieste atat cat pot eu sa inteleg si sa percep.