2 comments

  • Maica Tereza avea o vorbă înţeleaptă: Dacă stai să judeci oamenii, nu mai ai timp să-i iubeşti.

    Şi atunci ce facem?

    Ne deschidem către cele de sus. Dar numai prin iubire!

    Este atât de departe de noi sfinţenia încât nu ne putem permite să aruncăm piatra.

    Ne place, nu ne place, cu moştenirile trace cu tot trebuie să avem răbdare şi iubire.

  • Vă mulţumesc, Părinte!

    Am avut ocazia să o întâlnesc pe Maica Benedicta şi să schimb câteva cuvinte cu domnia sa.

    Ceea ce m-a mirat şi bucurat totodata, a fost liniştea, împăcarea care razbăteau din tonul vocii, din gesturile sale. Aş putea spune o anume egalitate a sentimentelor ce confera acea stabilitate pe care eu, cel puţin,o caut de multă vreme.

    Stiţi, mă bucură cuvintele domniei sale de aici.Pentru că descriu acea stare cu care se confruntă mulţi dintre noi,la un anume moment – sentimentul că faci parte din două lumi, dar aparţii de fapt alteia spre care îndrepţi tot sufletul tău.

    Sentimentul că în rugăciune înalţi sufletul cautându-L pe Dumnezeu cu acea dorinţă mistuitoare. Sentimentul că răspunzi chemării adresate sufletului tău,unind părticica de divinitate dăruită ţie, cu întregul,în oceanul dragostei dumnezeieşti.

    Spune părintele Rafail Noica, citandu-l pe părintele Siluan, că toate păcatele noastre nu sunt decât o picătură într-un ocean, oceanul fiind dragostea lui Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *