Prostituția elevei și a studentei

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dzE99GarV1Q]

Acum 8 ore, Mariana Ciutacu își exprima o opinie  corectă și realistă cu privire la prostituție, adică la tema electorală a președinției din ziua de ieri.

Și, trecând peste cazul acelora, care s-ar bucura de o astfel de lege, pentru că o așteaptă, cumva, cu sufletul la gură (deja prostituate în condiții grele), autoarea noastră face referire la domnișoara elevă sau studentă (de ce nu masterandă și doctorandă), care practică prostituția de plăcere și pentru diverse atenții, lucru care  le face să fie atât de luxuriante la locul de…învățătură.

Da, ce facem cu domnișoara…cu diplomă, care e curvă în toată regula? Aceasta nu va fi niciodată impozitată, ea va ajunge femeie onorabilă, se va căsători, dar…a ajuns bine, tocmai pentru că a dat cu c…, când a trebuit, ca să vorbim pe românește.

Și studenta cinstită și cea care trece pe sub bărbați au /vor avea diplomă…dar nu au același profil moral și nici aceeași sănătate.

Iar, despre sănătate, autoarea spune la final:

„După o îndelungă perioadă de recrutare pentru un post, punându-mi mâinile-n cap la vederea pregătirii sub orice critică a candidaților, am găsit o fată mai fâșneață, proaspătă absolventă de facultate. Mai dezghețată. Ei, bine, când a trebuit să-și facă dosarul de angajare, verdictul medical a fost negru pe alb: avea sifilis!”.

Numai că, după o posibilă legalizare a prostituției, se vor întâmpla multe lucruri inimaginabile, care vor schimba radical, ca și prezența revistelor, a filmelor și a pornografiei de pe stradă și de pe internet, fața României. Acum pare o glumă, un experiment, chiar o soluție pentru mulți…legalizarea prostituției, pentru că nu privesc ideea pe termen lung.

E ca și căsătoria între religii sau între rase: pare ceva cool, pare ceva ușor, de ce nu, până la urmă? Dar, la fața locului, când îi aduci româncei acasă pe un negru și îi spui: mama, acesta e viitorul tău ginere sau te căsătorești, tu de 17, el de 87, lucrurile nu mai sunt doar experimentale sau de tabloid, ci sunt grave.

La fel cu căsătoriile gay, cu transsexualitatea, cu zoofilia, cu incestul, cu tot felul de meserii ingrate: nu sunt ușor de acceptat și nici de înțeles. Așa, în abstract, doar teoretic, ni se pare că știm, că putem, că nu se petrece nicio schimbare profundă în noi, dar nu e așa.

Zici: ce e drogul, țigarea sau sticla de țuică? Însă, când vezi ce dependență creează, unde se poate ajunge, la ce stare de decadență și boală, nu mai vorbim ușor despre…moartea, pe care ne-o facem cu mână proprie.

Aseară, la Biserica Azi, părintele profesor Constantin Coman și profesor doctor Tudorel Butoi au vorbit despre crimă, pocăință, îndreptare, prezența lui Dumnezeu în viața celor care investighează crime.

Și, domnul Butoi a vorbit despre cum un criminal, cu două crime la activ, făcute pentru haleală, a mărturisit crimele după 9 ani, pentru că s-a apropiat de Dumnezeu și și-a dat seama de păcatele lui, dar și despre un bărbat, care și-a omorât nevasta, în schimbul amantei tinere și a aruncat-o în Dâmbovița și au găsit-o, mai apoi, datorită tatuajului ei de pe sân.

La fel, părintele Coman a vorbit despre așteptarea și îndurarea de ani de zile a unei femei, a beției și a scandalurilor soțului, pentru ca el, mai apoi, să se schimbe, văzând răbdarea ei.

Cu alte cuvinte, dependențele nu sunt o poveste, o glumă. Iar păcatele sexuale sau crimele nu se scot din noi, așa, cu luarea unei pastile. Prostituția juvenilă și adolescentină lasă urme nenorocite, urme pentru toată viața. Dar, mai ales, nu mai poți, din cauza lor, să te privești cu demnitate, nu mai ai respect față de sine, uitându-te în oglinda inimii tale.

5 comentarii la „Prostituția elevei și a studentei”

  1. Nu am abordat problema din punct de vedere moral.

    Nu mi-a plăcut faptul că, în raport, se abordează numai prostituția stradală, când, în realitate, prostituția (sexul comercial – pe bani sau barter/avantaje de altă natură 🙂 ) este poate mult mai răspândit decât ce se vede pe stradă/centură…

    Dacă tot pretindem că este studiu academic, de ce este incomplet și insuficient de riguros atunci când tratează fenomenul?

  2. Da, aveți mare dreptate în poziția dv., pe care o împărtășesc întocmai!

    Vă mulțumesc frumos pentru comentariu și pentru articole.

    Noi vă citim prin RSS în mod zilnic…și, călătoria dv. la Ierusalim a adus fotografii foarte revelatoare.

    Vă doresc numai bine, doamnă Mariana Ciutacu, dv., copilului și soțului dv.!

  3. Mulțumesc frumos!

    Încerc să judec cu capul meu informațiile pe care le citesc și nu mă las influențată de pozițiile/argumentele unora și altora care se exprimă public 🙂

    Mie fenomenul mi se pare mult mai complex decât este prezentat în raport.

    Dacă vrem să facem ceva, atunci trebuie să luăm în considerație fenomenul în ansamblu, nu doar parțial…

    Călătoria la Ierusalim a fost minunată. Din păcate, a durat doar o zi.

    Dar asta nu înseamnă că nu voi mai ajunge acolo…

    Vă doresc o zi liniștită!

  4. Vă mulțumesc frumos, doamnă Mariana!

    Și fiecare să facem ceea ce putem și știm mai bine, că numai așa se schimbă lucrurile.

    Dacă toată lumea se face că tace, nu se schimbă nimic…

    Uneori trebuie să împingem lucrurile, ca să se petreacă mai înainte…și, mai ales, bine.

  5. Asta cu făcutu ar fi ceva. La capitolul hai să facem ceva suntem cam deficitari.

    Imediat după scandalul cu acel copil din Bistriţa, care a murit maltratat şi au apărut pozele cu urmele de pe corpul copilasului, am citit comentariile mulţimii şocate şi intrigate, prea grăbită să facă doar acuze.

    Eu am citit ceva mai atent şi am observat că asistenţii sociali se plâng de un volum de muncă prea mare, dosare prea multe.

    Cazurile sunt sortate, cele de primă urgenţă ţinute sub observaţie, iar celelalte, care au trecut deja prin filtrul lor de observaţie şi li s-a dat undă verde, au fost cercetate mai răruţ.

    Aşa s-a ajuns ca acea îngrijitoare, după ce a mai avut şi alţi copii în îngrijire şi nu s-au semnalat probleme, să ajungă să fie mai puţin „călcată de asistenţii sociali”.

    Aşadar asistenţii sociali au nevoie de ajutor.

    Cum posturile sunt blocate şi ei trebuie să facă faţă unui număr tot mai mare de copii aflaţi în plasament sau adopţii, iar 24 de ore nu le ajunge(neavând toţi o maşină la dispoziţie cu care să alerge în diferite părţi din judeţ), am venit cu o propunere.

    Am reamintit de voluntariatul, care e la îndemâna oricui este intrigat de asemenea cazuri. Câţi credeţi că au răspuns acestui apel?

    Bănuiesc că aţi ghicit.

    De aceea spun că suntem deficitari la a acţiona, nu doar a ne intriga şi a arăta cu degetul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *