Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 29 septembrie 2009 Page 1 of 2

De ce le-a făcut Dumnezeu pe mame?

maternitate candida

Răspunsurile sunt date de către niște copii de clasa a doua.

De ce a făcut Dumnezeu mame?

1). Ea e singura, care știe unde e banda de lipit.

2). Mai mult ca să curețe casa.

3). Să ne ajute pe noi, când ne naștem.

Cum le-a făcut Dumnezeu pe mame?

1). El a folosit pământ, cum ne-a făcut și pe noi.

2). Magie plus putere supremă și a amestecat mult.

3). Dumnezeu a făcut mamele la fel ca pe mine și pe tine. Numai că, El a folosit piese mai mari.

Din ce ingrediente au fost făcute mamele?

1). Dumnezeu a făcut mame din nori și par ca ingeri  și  cele  mai frumoase lucruri din lume și o măsură de  severitate.

2). Ele trebuie să aibă startul din oase de om. După aia s-a folosit foarte multă ață, mă gândesc.

De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale și nu altei mame?

1). Pentru că noi suntem neamuri.

2). Dumnezeu a știut că ea mă iubește mai mult, decât mamele altor oameni.

Ce fel de fetiță a fost mama ta?

1). Mama mea a fost totdeauna mama mea și nimic altceva.

2). Nu știu, că nu am fost pe vremea aia, dar cred că a fost mare șefă.

3). Alții îmi spun, că ea era bună cândva.

Ce a trebuit să știe mama ta despre tatăl tău înainte ca ea să se căsătorească cu el?

1). Numele lui de familie.

2). Ea a trebuit să știe trecutul lui. Dacă a fost un escroc? Dacă se îmbăta cu bere?

3). Daca face cel puțin 80.000$ la an? Daca el a spus nu la droguri și da la treburile casei?

De ce mama ta s-a căsătorit cu tatal tău?

1). Tatal meu face cele mai bune macaroane din lume. Și  mama mea mănâncă mult.

2). Ea a devenit foarte bătrână și nu mai putea să faca nimic cu el.

3). Bunica mea mi-a spus, că mama mea nu a avut șapca gândirii pe cap, când s-a măritat cu el.

Cine-i boss la voi în casă?

1). Mama mea nu vrea să fie boasă dar ea trebuie sa fie, pentru că tatal meu e bombălau.

2). Mama e! Poți să-ți dai seama, după cum face inspecția camerei mele. Ea vede orice e sub pat.

3). Eu cred că mama e numai pentru că ea are mai mult de-a face, decât tatăl meu.

Care-i diferența dintre mama și tata?

1). Mama lucrează la lucru și lucrează acasă și tata  lucrează numai la lucru.

2). Mama știe cum să vorbeasca cu profesorii, fără ca să-i sperie pe aceștia.

3). Tații sunt înalți și puternici dar mama are  puterea reală, pentru că ea este cea pe care o întrebi, atunci când vrei să petreci o noapte la casa prietenilor.

4). Mama are magie. Ea te  face să te simți bine fără medicină.

Ce face mama ta în timpul liber?

1). Mamele nu au timp liber.

2). O auzi pe ea zicând, că plătește facturi toată ziua.

Ce ar trebui să  facă, pentru ca să ai o mamă perfectă?

1). În interior ea e dejà perfectă. Pe dinafară cred, că ar trebui o operație de frumusețe.

2). Dieta.

Dacă ai schimba ceva la mama ta, ce ar fi acel lucru?

1). Ea are ceva straniu pentru mine, căci vrea ca să îmi țin camera curată.  Aș șterge asta din ea.

2). Aș face-o mai deșteaptă. Atunci ea ar știi, că soru-mea e aceea, care a făcut prostii și nu eu.

3). Eu aș dori ca ea să se debaraseze de ochii invizibili din spatele capului.

Reclamă cu gust

La nivel online, cel mai adesea, se face reclamă execrabilă pe bani mulți. Adică firma X îi dă lu blogărul Axinte, o anume sumă, confidențială, ca să scrie un articol, așa, ca din întâmplare, la zacusca de Urlați sau la Quachi 46, ultima neinventată bucată de laptop.

Blogărul scrie articolașul de juma de palmă, cum spuneam, ca la întâmplare, așa, ca la o făcătură de băț sau la o aruncătură de privire, încasează suma…dar ce scrie el nu m-ar determina în vecii vecilor să cumpăr zacuscă sau laptop.

Nu mai dau exemple, că sar iar pe mine!

De aceea, vă voi da, gratuit, un exemplu de reclamă cu gust, dacă, pe viitor, doriți să vă fac un articol, domnilor cu bani, așa, ca din întâmplare, despre ultima pereche de ciorapi scoasă pe piață, despre fleica de porc de la Galați, despre ultimul laptop sau mașină de lux.

Și, vă voi face un articol nemincinos, despre ce prefer eu când călătoresc.

Nestea Lemon

De vreun an și jumătate, mai mult sau mai puțin, mi-am dat seama, că atunci când urc într-o mașină sau într-un tren îmi cumpăr, cam de fiecare dată…o sticlă de 1, 5 litri de Nestea Lemon. Ce e? E ceai cu lămâie, domnilor și doamnelor, un ceai tonic, rece, pătrunzător, răcoritor!

Bei și te simți împăcat cu stomacul tău, pentru că nu reacționează negativ în niciun fel. Beau ceaiul ăsta și e cam o jumătate de cafea tare, pentru mintea mea obosită. Îl beau cam tot pe o zi călduroasă, în vreo două ore…și numai jumătate din el, pe două ore, când e vreme înnorată sau rece.

E ambalat într-o sticlă de plastic așa, ca un biberon, dar poți să îl ții de partea de sus, special făcută pentru mână. Ceea ce mă încântă cel mai mult la sticlă e gura largă, bei serios din ea și fără să îți spargi dinții, la câte o hurducătură a mașinii sau la o tamponare, Doamne ferește!, de tren.

Deci conținut superbun și amabalaj pe măsură. O băutură cu stil, cu noblețe, cu putere, vivace și hrănitoare, care nu îți lasă gust aiurea în gură și nici nu te predispune la somn.

Cât costă? De la 3 lei și ceva la 6 lei. Depinde cine ți-o vinde. Vreo 3-4 lei în supermarket și 5-6 lei în micile locații de cartier.

Și acum să nu spuneți că nu v-am făcut să râmniți la el!

Deci, pentru reclamă pe bani…apelați cu încredere la noi!

N-are operă!

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș,  28 sept 2009

Dar cine e, domnule, preotul Dorin Picioruș, de se ia de toată lumea, de dă lecții tuturor? Cine e el, la urma urmei? Un nou neim, un zero, pentru că nu are operă!

O, nu, draga mea, dragul meu, dragii mei, părintele Dorin Picioruș are operă și încă…își mai face operă! Însă el a fost oripilat până acum numai gândindu-se la faptul, că avem atâția gânditori, atâția înduhovniciți, atâția Sfinți în țara asta…și nu l-a remarcat mai nimeni.

Și ca să îl remarci pe unul, trebuie să îl intuiești, să îl simți, să îl guști…Cuvintele se degustă…ca vinul. Te uiți la un mic pasaj, la un mic articol, la o mică zicere și le deguști ca pe tămâioasa de Bohotin, ca pe lacrima lui Ovidiu, ca pe palinca de Bihor.

O, e tare dezamăgit, părintele Dorin Picioruș, de toți merii lăudați și împarfumați, care au trecut prin viața lui sau prin onlineul lui, care au înțeles de le-au bubuit urechile și nu au avut nici măcar un cuvânt de mângâiere…dacă nu 100 sau o mie de euro…sau o tiparniță de fotografiat cărți.

E dezamăgit… pe drept cuvânt, dar plin de o dezamăgire productivă. Eu am transformat dezamăgirea, sminteala suferită de la alții, ura altora, cel mai adesea…în operă de geniu.

Tocmai de aceea am tras concluzia, că am așteptat prea mult editori, critici literari, prieteni, teologi, oameni duhovnicești profunzi, cu care să trec România pe brațe, peste Dunăre, peste zece mări și 13 catralioane de ani lumină…și să o urc în cer.

Faptul că din 2006 până în 2009, fiind la nivel online non-stop și cu o asemenea operă…niciun sfânt închipuit de editor sau de cunoscător să nu zică nimic…am tras concluzia, că ce-ți faci cu mâna ta…e bun făcut.

De aceea, în ultima lună am recorectat vreo câteva lucrări de-ale noastre, le vom edita cum ne place nouă, le vom coperta și le vom pune, gratuit, spre download, drept  mulțumire…pentru toți înțelepții acestei Românii, care încurajează tinerele genii ale României.

Da, vom da gratuit, un sfert din opera noastră teologico-literară, ca să vedeți cum arată. Trei sferturi pentru mai târziu sau după…moarte. Eu știu că am posteritate. Sunt sigur de asta. Tocmai de aceea nici nu m-am grăbit să mă arunc cu cărțile mele la gâtul cititorului.

Însă, gestul meu și al soției mele, de a ne da, gratuit, o parte dintre cărțile noastre e un semn de protest și o indicare a orbirii crunte, care ne înconjoară.

Aceasta e surpriza despre care vorbeam în filmuleț…și regretăm, amândoi, că România nu are ochi de văzut…pentru cei care îi vor fi viitorul. Și un viitor  nu oricare, ci unul admirabil.

Firma condusă de o femeie

De la nu știu ce localitate, în tren, s-a urcat un tată cu fiul lui, ambii muncitori la o firmă tare minunată…după descrierile lor, din București. Cică o firmă mare, cu 2000 de angajați, pe strada Preciziei, numărul nu știu care și muncitorii de aici lucrează în trei schimburi.

La această firmă însă, patron e o femeie, dar care, de vreo 3 ani nu s-a arătat la față prin fabrică, ci lucrează numai prin interpuși. Însă, femeia, este una faină de tot, pentru că le dă salariul salariu, le dă bonuri de masă, tichete cadou, au carte de muncă și mai ieși și de la ea la pensie.

Numai că nu suportă un lucru: neseriozitatea. Dacă ai întârziat de două ori la muncă…te dă afară.

Și încă două amănunte tare interesante:

1. firma are generator propriu de energie electrică, fapt pentru care nu apelează la rețeau de lumină a Bucureștiului.

2. firma are un hotel comfort 2 pentru angajații săi, care, pentru 200 de  dolari pe lună, pot locui acolo.

Dacă e așa cum a zis împreună-călătorul cu mine, atunci e fain…

Și eu care credeam…că nimeni nu mai face lucruri serioase la București.

Locomotivă japoneză

M-am întors cu același personal, românesc (că eu sunt român)…dar care avea, de această dată, o locomotivă japoneză. Cu două sute de metrii (rețineți, vă rog!!!) înainte să intre în Gara Basarab, trenul personal de după amiaza, de la  Craiova la București…a suferit un stop cardiac.

Locomotiva trenului s-a defectat brusc.

Cum am fost în primul vagon și lângă controlor, acesta ne spune că s-a defectat locomotiva.

Cum, altădată, într-o iarnă splendidă, cu un ger splendid și încăpător, se defectase, poate că aceeași locomotivă, pe câmp și a stat vreo oră și ceva…ca un român de bun simț…m-am dat jos din tren, împreună cu alții și am luat-o, vere, la pas…

Dar, în timp ce noi eram la jumătatea drumului, ne-am întâlnit cu locomotiva tractoare a primeia, a celei defecte. A legat-o pe a doua de prima, a venit încet…și noi tropa-tropa, la pas, spre gară… și, când eu am ajuns în gară, hop și trenul, limbă în limbă cu mine, aidoma locomotivei japoneze…care nu lipsește nicio secundă de la locul de finiș.

Numai că această locomotivă japoneză, pe tărâm românesc…întârziase o pierdere în avans…de 56 minute fix…

Adică trebuia să ajungă cu 56 de minute mai înainte…și ea, ca să vezi scofală, m-a prins din urmă și am intrat și eu, melcul și ea, dinozaurul, pe aceeași turnantă și am avut același finiș.

30 de lei

Adică…atât costă o zi de muncă la țară, dacă te duci cu ziua.

Îmi spunea bunica mea, că la noi se cere 30 de lei la zi, plus mâncare la doisprezece, adică o masă, la câmp, împreună cu ce bea năimitul, plus „țâgări”.

Cum, cu ziua, merg mai ales bărbați, aceștia cer țigări și de băut mai abitir, decât de mâncat…

Și 30 de lei primești, dacă, acum, toamna, de dimineață de la 8 și până seara la 18-19 sapi la vie sau strângi, legi și încarci în căruță snopii de coceni.

Bunicii mele i se părea o plată ”rentabilă”. Ba, mai mult, îmi spune, că dacă s-ar simți mai bine, s-ar duce și ea să facă rost de-un ban…deși ei nu îi mai trebuie așa ceva.

Deci, 30 de lei…adică 3 păstrăvi sau un kilogram și câteva sute de grame de carne de porc.

Ieri pe înserate

[viddler id=50f75296&w=437&h=370]

Page 1 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno