Cuvinte stricate
Detalii despre casa memorială
+++
Toate
Cuvintele mele sunt întortochiate
Și s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat.
Au vrut să alerge și să joace,
Dar beția le-a prăvălit încoace.
Nu mai știu ce spun și îs
Bolnave de râs.
S-au stricat cuvintele mele!
Umblă prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărțișor,
Și-ar voi să culeagă roade
Fâstâcite și neroade
Din sălcii nici verzi.
Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,
Să nu le mai spui agale
Buzele tale,
Să nu le mai cânte cumva
Vocea ta
Și pe cobză deștele.
Hulește-le!
+
Poemul Cuvinte stricate face parte din vol. Mărțișoare (1936) și l-am redat aici, cf. ed. T.(udor) Arghezi, Versuri, vol. 1, ed. și postfață de G. Pienescu, cu o prefață de Ion Caraion, Ed. Cartea Românească, București, 1980, p. 201.