Rugăciunile străzii

Cred că e o alegere reușită floricelele astea galbene din centru, mai ales, acum, toamna, pe vreme mohorâtă…Însă nu despre flori vreau să vorbesc, ci despre străzi. Despre obiceiul meu de a-mi face canonul de rugăciune pe stradă, așa, pe oriunde, amestecat cu priviri, fumuri, zgomote, nesimțire, durere, bucurie, insatisfacție…

Ce să fac, când merg? Cuget și mă rog. Nu îmi permit să pierd timpul! Timpul e prea prețios ca să ne ștergem nasul pe el. Mă gândesc la cărțile mele, la cărțile pe care le citesc, la ce trebuie să scriu aici, pentru dv., la nivel online, la grijile vieții noastre, la cei pentru care trebuie să mă rog și mă rog și sunt alături de ei.

Toate deodată, carcalete…însă Dumnezeu știe și alege. Pentru că pe Dumnezeu nu Îl interesează ce fel de vorbe spunem, ci ce fel de prezență de spirit avem când le spunem, ce inimă avem. Una e să te rogi de iertare și să îți vină să îi spargi fața ăluia care te-a jignit și alta e să nu știi tu prea multe rugăciuni, dar să știi să fii simțit în fața lui Dumnezeu, cu bucă și nu nespălat.

Când sunt mai puțin obosit îmi aduc aminte rugăciunile și totul e de o rapiditate maximă la mine. Eu mă rog cu o viteză debusolantă pentru cine nu mă cunoaște, pentru că mintea mea merge mai repede decât buzele mele. Doamna preoteasă știe asta…dar în fața oamenilor mă feresc să mă rog cu rapiditatea la care rugăciunea tainică m-a adus și m-a instalat în ea.

Nici în rugăciune nu trebuie să pierzi timpul! Să nu credem acum, că dacă facem slujba 7 ore și ne zboară mintea din deșertul Sinai până la bordel și din Rai în Iad…ne-am rugat ca și Heruvimii din cer. Ei, nu ne-am rugat!…

De aceea trebuie să te rogi și să slujești în ritmul în care trăiești, iubești, simți și acționezi. Dv. mă citiți acum și știți că eu am scris articolul de aici în ultimele câteva minute. Nu am stat 13 ore ca să îl concep. L-am scris șuvoi, mai înghițind câte o gură de apă…

De aceea vă îndemn să nu vă temeți să vă rugați oriunde sunteți. Că sunteți pe stradă, că sunteți în pat, că sunteți în baie, că sunteți la bucătărie, pe câmp, la săpat de porumbi sau la spart lemne…rugăciunea e o vibrație continuă, o pulsație a inimii. Rugați-vă și nu vă temeți că vă mai zboară mintea, că mai uitați cuvintele rugăciunii sau că ajungeți o baltă de oboseală și o încremenire în vreun cuvânt. E de bine, dacă se întâmplă așa!

Rugăciunea se oprește în cuvinte sau trece prin toate cuvintele ca rapidul. Ceea ce contează e cât înțelegeți, cât vă smeriți, cât vă umpleți din tot ceea ce ziceți în sinea dv. sau în murmurul buzelor.

Astăzi m-am rugat pe stradă…și eu îmi fac rugăciunile de seară și de la ora 10 dimineața, cum pot să îmi fac rugăciunile de somn la ora 2 dimineața. Contează să le spui, mai puțin când… Contează să fii o atenție continuă la tot ce mișcă și răsuflă și să vedem toate din viața noastră ca pe semne, ca pe vorbiri, ca pe indicații ale Stăpânului.

Strada are nevoie de rugăciunea dv.!

Piața are nevoie de rugăciunea dv.!

Baia are nevoie de rugăciunea dv.!

Bisericile au nevoie de rugăciunea dv.!

Locul de muncă are nevoie de rugăciunea dv.!

Și pădurea, și supermarketul, și câmpul și apa și florile au nevoie de rugăciunea dv.!

Vorbiți cu toate și cu toți prin rugăciune!

Puneți flori, sădiți copaci, faceți copii, creșteți-vă copiii în așa fel, încât să nu vă fie rușine de dv. înșivă și nici de ei, faceți mâncăruri alese, cu gust, îmbrăcați-vă decent, fiți simpli în toate!

Tot cosmosul, toată creația are nevoie de rugăciunea dv.!

Nu lăsați lumea fără rugăciunea dv.!

Rugăciunea dv. e aerul acestei lumi!

Învățați lumea să respire rugăciunea dv.!

Învățați-vă să fiți rugăciuni uluitor de frumoase!

Acest lucru contează cu adevărat!

Did you like this? Share it:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *