Vrei să vezi…mai mult?
Oare de ce ne privează tabu-ul acesta nedrept? Ne privează de inima ei mare, de sensibilitatea ei, de sufletul ei bun și credincios, de ultimele cărți pe care le-a citit, de studiile ei, de proiectele ei de viitor? De ce nu ne arată tot? De ce nu ne-o dă toată și ne pune pe noi să ne gândim, pervers și pofticos…la tonele de descoperiri arbitrare ale femeii?
Da chiar, ce este sub…film? Dacă am ști ce e sub…film, am înțelege cine e doamna Nicoleta Luciu? Am știi la perfecție cine este?
Ce vrea să facă din noi imaginea erotizată? Să ne blocheze în faptul de a privi și să nu ne lase să mergem mai departe, să trecem de ceea ce vedem, să transcendem privirea. Dacă am vedea o zi întreagă numai femei goale, ce idei mărețe ne-ar traversa mintea, trupul, în afară de o excitare nătângă, care s-ar termina în masturbare și erecție?
Și apoi murim de foame și trebuie să mâncăm, n-avem nicio idee, nicio noutate în cap și suntem niște frivoli proști, care dăm bani pe pornografie și cam atât.
Că și așa nu ne interesează de doamna Luciu, când ne masturbăm, ci de plăcerea noasră. Noi ne iubim plăcerea. Ne iubim patima. Ea este numai o halucinație prin fața minții noastre…iar păcatul se produce în trupul nostru și modifică trupul și mintea noastră.
Doamna Luciu și-a luat banii și se dă de onorabilă. Cei de la Tabu și ei se dau de onorabili și plătesc tot felul de „intelectuali” și „intelectuale” onorabile cu banii după un c** gol.
Dar banii sunt de la voi, dragii mei excitați și excitate!
Voi sunteți sursa de venit, voi, care cumpărați revista asta și alte o mie de rebuturi erotizante ale României!
Dacă sunt tot mai mulți violatori, tot mai multe prostituate, tot mai multă presiune pe statul român pentru legalizarea prostituției e pentru că cei care au mediatizat pornografia românească au aprins focul curviei în oameni…pe banii noștri, ai celor care le cumpărăm!
Iar acum, copilul și maturul drogat de feromoni nu mai vrea altceva decât…ceea ce nu i se arată, ceea ce nu vede prin haine, ceea ce se întrezărește…
Și dacă se culcă cu mă-sa sau cu ta-so ce e rău în asta, nu fac așa și cei de la televizor și din revistă? Și dacă o violează pe bunica lui e un rău în asta? Ba nu, e un bine, ca și televiziunile să aibă rating, cu violul din Dărmănești, unde Florinel, de 18 ani, a violat-o și a ucis-o cu o sabie ninja, cu plăcută sadicitate, pe bunica lui, de 87 de ani, care tocmai venise de la Biserică și era o femeie credincioasă.
Da, chiar, doamna Luciu, nu ne arătați mai mult?
Doar de atât sunteți în stare?
Nu vreți să ne arătați și ce aveți înauntru, că pe afară nu e o problemă? Om mai fi văzut și noi femei până acum…
Dar pe dinăuntru, doamna Luciu, cum e?
Cum stați pe dinăuntru?
Eu mor de curiozitate să aflu, spre exemplu, când v-ați spovedit ultima oară, ce fel de gâduri mărețe vă vin din cărțile pe care le citiți, ce fel de planuri pentru pacea lumii, pentru încălzirea globală, pentru stabilitate și prosperitate în România și în întreaga lume aveți?
Nu de alta, dar ca să se mai oxigeneze la creier, băieții și fetele astea, tinere și nu numai, care au vrut mai mult și vor mai mult să vadă…de la dv.?
A se înțelege că doamna Luciu e numai o paradigmă pentru problema în chestiune. La fel m-ar interesa ce cred, cine sunt, cu ce pot să ne uluiască, din adâncul sufletelor lor toate vedetele lumii, care câștigă bani cu…trupul la vedere.
Mai folosiți și mintea, că sex are oricine!
🙂
Dragă Dan,
cumpără numărul viitor al revistei Tabu și vei avea parte de partea care lipsește astăzi de pe copertă.
Garantat!
Se va anula, data viitoare, această regretabilă eroare.
Eu îmi cer iertare în numele revistei, la care nu colaborez și nu voi colabora niciodată, pentru acest incident…e adevărat, regretabil…
Și acum mă gândesc: cum de am pus filmul…în locul…?
Dv. v-ați dat seama ce lipsește din copertă?
Sarut mana, Parinte!
Alt „Dan” la tastatura imprastie cateva ganduri.
Ma bucur mult pentru ceea ce ati scris.
Era nevoie mare.
Desi este durereroasa situatia, macar ati pus degetul pe rana, dupa ce a-ti taiat partea necrozata.
Poate da Domnul sa se mai deschida niste urechi…si poate si niste inimi.
Da, vreau sa vad mai mult!
Vreau sa vad cum acest trup caznit de Domnul in caus de Palma Vie se-ngeamana cu sufletul din noi.
Cum frumusetea cea dintai tasnind sublim din Voia Sa se-alatura in paradigma cea nutrita de duhul Sfantului Pavel, ce ne presara taine despre Hristos si Biserica.
Acest Sfant Pavel care ne patimeste nasterea, re-nasterea, si trecerea de la o stare la alta, ne sufla greu, si geme atavic, cand ne stie oropsiti, neglasuiti, split as individuals ce n-au vreo noima, nicio cicoare-a vorbii-oranduitoare, care sa sarguiasca-n toti o inima, ce vrea unire-n noi si intre noi laolalta.
Nicoleta,
poate c-atunci
o sa-mi mai spui
cum e cu golatatea Lui,
dar si cu golatatea ta,
cu Mana Sa,
si mana ta,
cu Fata Sa,
si fata ta,
cu chipul Sau,
si chipul tau,
cu Trupul Sau,
si trupul tau,
cu Ochii Lui,
si ochii tai,
cu Maica Sa,
si maica ta,
cu Tatal Lui,
si tatal tau,
c-umanul Sau,
si-umanul tau,
tresaltul Sau,
tresaltul tau,
viforul Sau,
viforul tau…
Ce forta oarba
sa ne-ndemne
sa ne-aruncam din chip
pe valea jalei neintoarse?
Nu vreți să ne arătați și ce aveți înauntru, că pe afară nu e o problemă? Om mai fi văzut și noi femei până acum…
Este o problemă, care ar trebui pusă multor tinere de azi, tinere care sunt foarte fericite, când sunt apreciate ca o marfă.
Am avut ocazia să predau la o şcoală din oraş, dar am avut câteva ore şi la o şcoală dintr-un sat puţin mai retras.
Că le-am văzut pe tinerele de 10-12 ani, de la oraş, mai mult dezbrăcate şi preocupate numai de felul cum ar putea să fie mai provocatoare, a fost cum a fost, dar dezamăgirea mare am simţit-o la ţară.
Când am văzut acele copiliţe, cu prospeţimea ascunsă sub un machiaj vulgar, când am aflat în urma unui chestionar, că ele în viaţă vor să devină „Adela Popescu din telenovela cu ţiganii”, am fost deziluzionat.
Sperasem că la ţară se mai păstrează traiul nealterat, însă am realizat atunci, că „ochiul” televizorului pătrunde şi strică tot: inocenţă, tradiţie, principii.
În acel chestionar i-am întrebat, dacă au un model în viaţă şi dacă da, din ce domeniu este acesta.
Special, le-am dat şi variante, doar-doar nu vor spune tot de vreo vedetă.
Însă din variantele propuse, din literatură, din istorie, din rândul profesorilor, al marilor descoperitori ai lumii, al oamenilor de ştiinţă, din familie, etc., ei au ales numai şi numai din televiziune.
Dar şi de acolo, au ales numai non-valorile, ca spre exemplu: Adrian Mutu, Cristi Chivu, Adela Popescu, Nicoleta Luciu, Delia, Oana Zăvoranu, etc.
Nu este o experienţă doar tristă, ci de-a dreptul dureroasă a vedea faptul, că din câteva zeci de copii, nici măcar unul singur să nu aibă alt reper, alt scop în viaţă în afară de acela de a câştiga bani muţi fără muncă şi de a-şi arăta trupul, ca pe o bucată de carne.
Ar fi un eşec cumplit pentru mine, ca părinte de copii, să îmi văd cele două fete prinse în acest carusel hidos al patimilor, al poftelor animalice, al prostiei şi dobitociei, pe care ni-l propune astăzi mass-media.
O zi frumoasă, în America, doamnă Otilia, pentru că România e sub ploaie și nori!
Și, cu toate astea, să știți că și astăzi ne rugăm, muncim, iubim, suntem responsabili, pentru că și astăzi e o zi a mântuirii.
Încă odată mulțumiri pentru toate!
Mulțumesc foarte mult, Părinte Gabriel, pentru schimbarea de atitudine, care vă face cinste și care ne bucură mult!
Ne bucură mult când oamenii înțeleg că au greșit, că au intuit prost pe celălalt, în trecut… și că e timp pentru altceva, pentru altcumva…în fiecare zi.
Multă sănătate dv., doamnei Preotese și copilelor dv.!
Și, mai ales, mulțumesc frumos că subliniați nevoia, una reală, de a discuta, atent și delicat în același timp, probleme atât de delicate…despre ce se întâmplă cu noi toți.
Doamne ajută, părinte Dorin!
Este o bucurie şi pentru mine să văd că primiţi dialogul.
Astfel mi se confirmă faptul că, într-adevăr v-am intuit greşit la prima vedere.
După cum vedeţi, am aşteptat să treacă ceva vreme, să am timp să citesc o parte din postările şi comentariile sfinţiei voastre (în limita timpului disponibil)şi să vă înţeleg, să vă cunosc prin prisma a ceea ce scrieţi şi oferiţi online.
Mulţumim pentru urările de bine şi vă dorim asemenea!
Cum să nu primesc dialogul, Părinte Gabriel, când eu inițiez dialoguri, când mă muncesc zilnic în acest sens?
Textele și munca noastră online sunt dialogice, pentru că se referă la un public, la un public care trebuie să știe sau să învețe să dialogheze cu cuvintele mele, care îl vizează.
Mă bucur că vă bucurați și că a apărut ideea de mulțumire, mulțumescul, iertarea, seninătatea între noi!
Cu plăcere!