„Art and Faith” este un compendiu uluitor al artei rusești

M-a impresionat într-un mod special blogul de aici, prin modul în care autoarea își alege temele și tablourile pe care le prezintă. E o uluitoare locație, care pune, întro lumină vie și clară, arta rusească mai mult sau mai puțin recentă.

După 60 de pagini de frumoasă și de obositoare lectură vizuală, datorită măreției ei, am găsit două tablouri cu culori unicat.

ivan-kramskoi-unconsolable-grief-1884

Un tablou al lui Ivan Kramskoi, care m-a bulversat cu movul acesta combinat cu alb, cu negru, cu roșu, cu albastru. Nu am mai văzut niciodată pe cineva combinând atât de sublim movul cu negrul sau cu albastrul. E un unicat, o surpriză enormă a acestei seri.

Al doilea tablou e al lui Konstantin Makovsky…și acesta m-a tulburat prin roșul acela cu negru, viu, al scaunului. Nici așa ceva nu cred să mai fi văzut vreodată.

konstantin-makovsky-a-still-life-in-a-room-nd-1880s-1900s

Pentru așa ceva, pentru așa combinații trebuie să fii un maestru. Marii pictori știu să combine, într-un mod nemaiîntâlnit culorile, să le facă să îți vorbească despre o culoare formată dintr-un buchet de culori, care depășește fiecare culoare în parte, luată în mod separat.

Vă invit, așadar, să priviți și să cunoașteți arta rusească  prin unele dintre cele mai bune creații ale sale!

Teologia îndumnezeirii

Teologia indumnezeirii

[item image]

Read Online
(2.2 M)PDF
(189.7 K)EPUB
Kindle
Daisy
(373.1 K)Full Text
(2.3 M)DjVu

All Files: HTTP

Cercetarea, aprofundarea și lămurirea de sine în teologia ortodoxă

Sfintii Protoparinti

Mai întâi prezint cele două lucrări pe care le voi edita la nivel online în această seară și apoi voi accesa subiectul ca atare, enunțat în titlu.

Prima lucrare pe care o voi edita și o puteți downloada imediat e un apocrif intitulat: Viața lui Adam și a Evei, în formatul nostru având 27 de pagini. E o traducere din limba engleză, cu comentariile noastre infrapaginale.

Am tradus această lucrare pentru că am vrut să compar ce spune Tradiția Bisericii cu ce spune apocriful ca atare și mi-am dat seama că trebuie să faci o muncă foarte aprofundată ca să înțelegi cât e adevăr și cât fabulație în textul nostru.

Însă, în același timp, am înțeles cât de proteice sunt pentru cugetarea teologică întâlnirile cu apocrifele și cu diverse texte controversate sau eretice, în sensul că poți să vezi ce nu înțelegeau ereticii sau falsificatorii de texte tradiționale pe de o parte iar, pe de altă parte, care era imaginea deformată, pe care aceștia  și-o construiau despre o persoană, o dogmă sau o idee anume.

De aceea cred, că pe viitor, ca teologi ortodocși, trebuie să dăm o atenție tot mai sporită textelor frauduloase trecute sau recente,  care vizează credința Bisericii, atâta timp cât ele sunt reactivate, reformatate în diverse cărți senzaționaliste.

Teologia indumnezeirii

A doua lucrare de astă seară, reprezintă a doua carte a subsemnatului, care vede lumina onlineului (parafrază a limbii de lemn: lumina tiparului) și ea poartă titlul: Teologia îndumnezeirii, având 202 pagini în ediția de față.

Cartea însumează 8 studii de cercetare teologică și istorică și are drept scop să prezinte eforturile personale ale îndumnezeirii, ca pe niște eforturi reale și neapărate pentru fiecare creștin în parte.

Îndumnezeirea omului nu e un moft sau o cerință numai pentru unii în Biserica noastră, ci e realitatea de facto a vieții ortodoxe. Cine vrea altceva decât să se curățească de patimi, să se umple de vederea slavei lui Dumnezeu și să se îndumnezeiască înseamnă că nu știe ce este Ortodoxia.

Ortodoxia ne vrea pe toți puși în calendarul ei, adică ne vrea pe toți Sfinți și nu niște farisei, care să încânte prin vorbe frumoase, dar fără corespondență în viața noastră.

Cartea de față e un preambul la alte două lucrări ale noastre, pe care le vom edita la nivel online în perioada următoare, îmbogățind și fundamentând problematica soteriologiei personale, adică a îndumnezeirii omului.

*

Și acum intrăm, în mod abrupt, în tema noastră. Pentru ce fiecare dintre noi, creștini ortodocși, teologi sau neteologi (dar cu atât mai mult teologi) trebuie să facem muncă de cercetare teologică? Pentru că trebuie să ne cunoaștem credința.

A citi cărți disparate de teologie, fără o temă anume, fără să urmărești un scop precis, sigur, înseamnă să fugi după 10 iepuri în același timp. Și, dacă vrei să știi ceva sigur, coerent, stabil despre crearea omului sau despre Sfintele Moaște…atunci trebuie să studiezi cele două probleme în mod hotărât.

Să zicem că mergem după un singur iepure: crearea omului. De unde începi frate sau soră cu studiul? Păi de unde se vorbește prima dată despre crearea omului, adică din cartea Facerea a Scripturii. Găsești textele, vezi cum sunt ele în mai multe ediții ale Scripturii, în mai multe limbi, înveți limbi  străine în mod continuu pentru ca să studiezi, că d-aia ești ortodox și mai ai și internet și cărți și biblioteci la îndemână…și vezi ce zice Scriptura despre crearea omului.

Cine l-a făcut pe om, când, unde, de ce, din ce, pentru ce, pentru cât timp, ce s-a ales de om, ce va fi cu omul etc. Îți pui întrebări și cauți răspunsuri. Iei Viețile Sfinților, iei cărți ale Sfinților Părinți legate de tema ta, dogmele Bisericii, ce spun teologii despre acest lucru, ce spun cărțile de cult. Cumperi și citești cărți. Citești și privești texte la nivel online, cauți, întrebi, ți-e greu, ți-e prea greu, dar găsești răspunsuri.

Nu dai copy paste pe texte, ci îți iei notițe!

Îți iei notițe în Word sau pe foaie, tragi concluzii, pui Scriptura de acord cu Sfinții și cu cărțile de cult și apoi, duce ce citești sute de pagini…le pui în 10, 30, 100 de pagini pe foaie sau pe computer.

Asta înseamnă să cercetezi, să asuzi, să știi teologie, nu să clămpăni ce ai auzit tu de la Părintele Cleopa sau Iustin Pârvu, neștiind că acele cuvinte ale lor, în 90% dintre cazuri sunt citite de către ei de la Sfinții și teologii Bisericii, pe care tu, frate sau soră, nu i-ai citit niciodată și nici nu ai auzit de ei.

Și, așa cum nu te bucuri dacă înfiezi un copil, cum te bucuri dacă l-ai născut tu, tot la fel, te vei bucura pentru fiecare jumătate de pagină de cercetare, așa cum Columb s-a bucurat pentru că a descoperit America.

Știi atunci, că ceea ce cunoști tu despre o dogmă, despre un lucru din credința ta nu le-ai primit pe degeaba, nemestecat ci ele au trecut prin tine. Așa că, dacă nu ați făcut niciodată epuizarea asta la voi în trup și în minte, începeți de acum, dacă vreți să vă crească creierul ortodox și nu postmodern.

A cerceta o temă e una…însă a aprofunda aceeași temă e cu mult mai mult. Eu, personal, spre exemplu, am scris câteva cărți despre teologia îndumnezeirii, adică despre soteriologie / mântuirea personală și alte câteva despre vedere în diverse sensuri ale vederii (în lingvistică, medicină, teologie, film, pictură, roman, poezie etc.) și înseamnă că am aprofundat două domenii de cercetare.

Am aprofundat, adică am văzut o temă, în mod profesionist, în multiplele ei relații și încrengături cu alte teme, pe care nu le-am studiat și despre care am o anume inițiere în domeniu.

Am aprofundat, adică am cunoștințe mult mai vaste decât unul care știe doar o falie a subiectului, pentru că munca mea de cercetare, ca și în Lumea postmodernă și depersonalizarea omului este una interdisciplinară sau multidisciplinară.

Adică eu nu scriu teologie teologie, în unele cărți, ci scriu teologie și în același timp literatură, fac muncă de cercetare filologică, istorică, filosofică, sociologică, comportamentală, psihologică etc. Conexez la teologie tot felul de alte științe, ramuri, subramuri, departamente de cercetare, pentru a observa legăturile între ele, legături foarte revelatoare de fiecare dată.

Tocmai de aceea e greu să mă urmăriți de multe ori în cărțile mele, dacă nu aveți multiple proiecte de cercetare la activ sau dacă nu aveți specializări multiple. Orice nouă limbă învățată, orice nouă știință asimilată la un anume grad, orice muncă de cercetare te face mult mai expert, master, stăpân într-un domeniu.

Deci cercetare, aprofundare…pentru ca mai apoi să vină etapa finală, scopul cercetării teologice și anume: lămurirea de sine. Ajungi să nu mai ai idei, cunoștințe din afară, ci din lăuntru. Dacă ți-ai asumat, pe măsura  și vârsta ta, Scriptura, Tradiția, viața Bisericii atunci ai început să trăiești, la un anumit grad viața cu Dumnezeu și ai trăiri, experiențe, maturitate spirituală și teologică și nu doar idei.

Ideile se pot citi, se pot copia din cărți, se pot fura de la morți și vii, adică se pot papagalici, le poți învăța ca papagalul, pe când experiența, discernământul, experiența teologică și duhovnicească vin în urma acestui întreg travaliu teologic, de cunoaștere și de punere în practică a acestei cunoașteri dobândite, asimilate progresiv.

Tocmai de aceea, ca să devii Părinte harismat, trebuie să o iei de jos, să începi cu studiul asiduu, cu proiectele de cercetare, cu asceza personală, ca să ajungi în top, în vârf, la finalul fără final.

Și acum întrebare pentru tine, soră sau frate ortodox: e o tâmpenie ce facem noi aici sau este…singurul lucru important în viață, pe care toți trebuie să îl facem și să îl discutăm în mod continuu?

Mergi cu întrebarea asta în tine și fă ceva concret!

Sfintei de azi

lumina de taina

Prin ani același chipul tău de criptă
ca un surâs plutind în amintire,
ai fost, în bezne, crinul legănat
peste comori, unde dorm drumurile.

Niciun altar văzut nu-ți poartă numele,
nicio statuie nu-ți ivește pasul,
dar nu e zi care să nu-ți închine
corola ei fragedă
și nu e oră să nu te petreacă
prin timpul învins de o mare poveste.

Sfântă, din vis mărturie
că visul cel mai pur ne-ntâmpină,
cum să cuprind în zvonul cuvintelor
umbra ta lunecând fără margine,
cum să opresc în pragul lumii
fântâna ta sorbită de uitare,
cum să te încing cu soarta sunetului
când mersul tău se-ntunecă
de tot ce nu-i lumină?

Noaptea pe fruntea ta nu pogoară,
ca de o candelă ea se resfiră
și te arată palidă veciei,
care-n ființa ta se limpezește.

Ion Vinea

Facebook nu suportă prietenia în exces

Domnișoara Andreea Constantin din  Pitești ne-a trimis o cerere de prietenie pe Facebook. Un lucru foarte frumos și inițiator de relații de prietenie speciale.

Andreea Constantin 1

Numai că dânsa are un mare defect: relaționează prea mult, excesiv de mult pentru platforma Facebook, adică are mai mulți prieteni și vrea în continuare să își facă prieteni, în comparație cu cât își permite platforma ca atare, pentru ca să ruleze la un user în parte.

Și câți prieteni are? Peste…5000.

peste 5000 de prieteniAcum, vedeți dv., Faceebookul nu ne-a spus niciunuia dintre noi, că nu trebuie să ne împrietenim sau să ne iubim prea mult unii cu alții, de aceea noi am înțeles că, cu cât suntem mai mulți, cu atât e mai bine.

Însă Facebook spune: time out! Nimic mai mult de 5000 de persoane, pentru că ți se rupe inima sau o iei razna, dacă iubești sau știi prea multe!

Discriminare!

Încălcare a acordului de fidelitate cu userul!

Ce vă interesează pe voi…câți trebuie să fie?

În concluzie…

refuzul cererii

Deci americanii nu iubește mai mult de 5000 de oameni, pe când românii (că d-aia sunt mai vechi decât americanii) iubește milioane de oameni, de aceea vor mai mult.

Facebook, România iubește tare!

De ce ne deranjezi dragostea, Facebook?

De ce nu ne lași în relațiile noastre în pace?

Te rog să iei aminte, că românii n-au limită la iubire!