3 comentarii la „Zborul norilor”

  1. Izbitor de spontana!

    Un zumzet al sinuosului aeral, o miscare gradata a lustrei ce invaluie Terra!
    Tresare centrul intentiei si nu se-amana plinul frumusetei!
    Se-nsnura punctul si se-alatura curbura!

    Imi trece prin minte ceva acu!
    Oare cum se masoara-n linii si sunete intentionalitatea voirii omenesti?

    Ma gandesc mult la tensiunea pe care o avea in inima Pr. arhim. Sofronie Saharov, cand se ruga in Athos si mlastina in care ne zbatem noi, cand santem imprastiati, fara de cale? (vorbesc de mine).

    1. Da, e o idee genială pentru cercetare…modul în care am putea stabili gradul de intenționalitate al voinței umane. Adică câtă voință are unul, care pierde vremea
      continuu și câtă voință are unul, care lucrează tot timpul.

      Nu mi-am pus problema aceasta până acum…

      În ceea ce privește tensiunea dintre durere, chin sufletesc și dorul de Dumnezeu aceea este expresia continuă, chiar și în stări de mare elevație duhovnicească, a nevoitorilor ortodocși.

      Fericitul Sofronie, ca și mulți alții, au dat numai crâmpeie din sentimentele, din stările lor interioare.

      Greșeala celor care le citesc și cred că doar pe alea le-au trăit și încearcă să simtă numai
      și numai ceea ce au auzit la Sfinți e un copilărism lamentabil,
      pentru că ei au redat în scris 1% din ce au trăit.

      Nu e tot ce au trăit Sfinții, în cărțile Părinților!

      E foarte puțin și spus așa, omenește, în comparație cu toată minunea care e viața de sfințenie.

      Și, doamnă Otilia, toți trecem și prin momente de împrăștiere, de mlaștină interioară, de cădere gravă în păcate…pentru că nu suntem scutiți niciunul de așa ceva!

  2. De acord!

    Mi-am procurat majoritatea scrierilor Fericitului Sofronie in l. franc.

    Am incercat sa citesc si sa recitesc cartile, caci la fiecare recitire mi-am dat seama ca descopar lucruri noi, si parca noutatea se reitereaza de cate ori am nevoia certitudinii enuntului.

    Si credeti ca ce?

    Din noutate in noutate ma revars, „val pe val cheama” etc.

    Aceasta dovedeste ca cei ce dau duh si traiesc in duhul Evangheliei (in cazul nostru Fericitul Sofronie), traiesc la alte latitudini pe care discursul tortionar aristotelic nici nu le banuieste.

    Cel putin aceasta este concluzia mea.

    Am incercat chiar ca structurez si sa prind meandre ale gandurilor care nu se exprimau la maxima epistemica, si tot cu capul de pereti ma dau.

    Deci trebuie sa existe undeva in miezul textului transmis de Logosul unificator un locum al manifestarii de alta natura, ne-rationala, sau „supra-rationala”(Staniloae).

    Aici vad justificarea incursiunii in dialog al unui Sfant ca Sfantul Grigore de Nyssa care in Viata lui Moise vorbeste mai ales de adastarea in sensuri cat mai noi, de fiecare data cand avem tendinta intrarii in nouri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *