Zi: 7 octombrie 2009

Maria Boboc, fostă elevă comunistă cu codițe și ecuson, plus malagambe albe pe picioare zburdalnice, fostă liceeană interesată de oglindă și de ceea ce se vede în oglindă când te dezbraci, apoi fostă studentă de ASE, cu nota 10 pe linie, în ciuda apetitului ei crescut pentru mușchiuleți tineri sau mai bătrâni adânc potentați, a decis, într-o anume zi fatidică pentru ea…ca să își schimbe numele.

Nu i-a mai plăcut să i se spună: domnișoara Boboc, ci Crystal Red, nu i-a mai plăcut să i se aducă aminte cine este…și ce trebuie să facă…pentru că a constatat, că cartea nu e mai productivă decât ț*țele, pentru că ele sunt mai văzute de către amatori…în comparație cu creierul. Adică nimeni nu o căuta la creier, pentru că era deșteaptă, că îi mergea mintea brici (că d-aia lua 10 pe linie)…dar toți doreau să vadă cât le…are de mari, dacă sunt supermari, dacă sunt megamari.

Întrebarea e: cât de mult poate să enerveze pe cineva un sistem politico-social, ca să te determine să faci lucruri contrare propriului tău caracter? Nu am o statistică despre gradul de intelectualitate al criminalilor și al prostituatelor din lume, așa, în mare, dar cred, că cei care fac rele în mod conștient, cu o răzbunare inteligentă…nu sunt puțini.

Titlul și persoana, puțin romanțate, sunt reale. Sunt reale și sunt și românești! Iar treaba cu intelectuala cu sânii mari e foarte reală, pentru că se preferă cu sânii mari și proastă…decât inteligentă, mai urâțică și cu fustă de bun simț.

Însă, ca să faci afaceri…și să nu ajungi în colaps financiar…nu poți să angajezi numai curve. Îți iei două, trei, zece, dacă te duc puterile și bugetul, ca secretare, aducătoare de cafea, masoze…dar nu dai firma, dacă ești în toate mințile, unui incompetent, unui fustangiu sau unei prostituate.

Acum, în București, 20.000 de sindicaliști din toată țara (sper că am reținut numărul de oameni…în mod fidel) vin ca să protesteze pentru noua idee de salarizare bugetară românească. Dacă au plecat de acasă…nu au plecat de voie…ci de nevoie.

Și Maria Boboc a ajuns să pozeze nud și să facă filme porno nu de voie, ci din spirit rău de enervare. Și-o fi zis, săraca, dacă eu, care sunt așa tare la învățătură, am un viitor așa de mizer, de ce să nu profit de trupul meu, dacă se vor țâ*e și nu creier? Și, cu datul la manivela pornografiei românești, ajungi să ai, mai repede și pe nimic aproape, salariul pe 100 de ani al unui Profesor de Matematică sau de Limba Română…în 3 ani de zile.

Îți arăți ț*ț*le…și curg euroii! Stai în toate pozițiile…vin euroii! De ce să mai faci facultate, doctorat, 3 doctorate…dacă tu ajungi șomer sau ai un salariu de mizerie, dacă poți să dai cu c**ul și să te asiguri toată viața?

Și acum să reevaluăm titlul, care poate părea tendențios și necuvenit în gura unui preot! Însă adevărul nu e niciodată urât, ci dureros…la culme, cel mai adesea.

Dacă statul român nu te bagă în seamă, dacă nu are nevoie de tine…nu el te împinge să te prostituezi?

De ce pleacă toți săracii României în Spania? Să vadă lucrările lui Gaudi? Să vadă cum e cultura și spiritualitatea spaniolă? Știți însă răspunsul la întrebarea asta.

Nu există oportunități reale în România! Nu există joburi reale în România! Adică nu sunt plătite la cât ești tu de bun, dacă ești bun și foarte bun.

Iar șmecherii cu bani din străinătate…de astfel de săraci ultradeștepți au nevoie.  Ei proști…și tu genial și muncești de îți sar capacele. Îți dau o bursă de-ți sclipesc ochii, mașină, casă, salariu și alte facilități și te pun să faci ce poți, de ce ești tu în stare.

De ce să nu construiesc, să scriu, să mă afacerizez în România și trebuie să mă duc, unde a dus mutul iapa?

De ce să lași pe bărbații și pe femeile din România să fie slugi la alții?

De ce noi să fim proști mereu…și alții, mai proști de 10 ori decât noi…dar cu bani, furați cine știe de pe unde…să dea lecții lumii întregi, de cum se face treaba…pe munca noastră?

Maria Boboc e trasă la xerox…în multe exemplare. Și Alin Florea e tras la xerox în multe exemplare, pentru că acum lucrează la Microsoft sau lucrează la cine știe ce bancă elvețiană sau la inventarea noii rachete ce va porni pe Venus.

Și ei sunt români deștepți!

Români care s-au construit de unii singuri cel mai adesea…și nu i-a construit statul român, printr-o școală specială!

Tocmai de aceea și actuala conducere vrea să distrugă școala românească, asta care mai e, ca toți să fim ușor de manipulat pe viitor.

Grevele de acum din România exprimă o parte, o mică parte din durerea poporului ăstuia, care nu mai știe ce să facă.

Și, ca să fie mai bine în România, trebuie să lăsăm pe fetele cu ț*țe mari și pe băiatul lu’ mama la o parte și să punem în posturile de conducere pe cei care s-au format pentru ele. Pe cei capabili. Pe cei cu coloană vertebrală.

Și atunci, nu voi mai avea de ce să scriu titlul de față, al articolului de față, pentru că fata de la conducere, fata deșteaptă, chiar dacă va fi voluptoasă în viața ei privată…la muncă va fi competentă și competitivă. Dacă vrei altceva, trebuie să privești în față adevărul, să tai buba societății cu bisturiul și să schimbi politica de afirmarea a valorilor.

Și asta se poate foarte ușor: în doi-trei ani. Cum se schimbă astăzi miniștrii, secretarii de stat, prefecții, directorii de școală sau de spital  peste noapte, dintr-un foc, în cinci minute, tot la fel de repede, dacă vrei să ai competență și nu nepotism și nu șpăgăreală și nu monștri ai prostiei în funcții…pui pe cei care fac și nu doar clămpăne.

Și astfel nu mai pleacă românii din România, facem locuri de muncă pentru toți, vin investitorii când văd că au cu cine vorbi în țara asta, e curățenie, e disciplină, e altfel…pentru că se poate altfel!

Nu suntem blestemați să fim proștii lumii, urâții lumii, scursura lumii!

Noi ne complacem în treaba asta vâscoasă…și nu e o fatalitate!

Ia să schimbăm noi, omenește și cu cap, politica fiscală, politica muncii, politica nașterilor, politica respectului reciproc și a demnității reale a funcțiilor și o să vedem cât de ușor rămânem uimiți.

Păi dacă vezi un profesor de istorie tobă de carte, un medic care îți ia boala cu mâna, un politician care are o coerență și o diversitate de cunoștințe năucitoare, și tot așa, mai faci nazuri? Dacă vezi că la taxe și impozite merge strună, că primarii bagă banii în buna noastră conviețuire, că la standuri găsești prețurile reale ale produselor, că ești servit și ți se vorbește frumos peste tot, oi mai fi nebun să pleci în Sahara, când ți-e bine la tine acasă?

Eu cred că se poate, dacă ne aducem președintele și politicienii de care avem nevoie și dacă, cu toții, ne schimbăm lenea pe muncă, nesimțirea pe curtoazie și flecăreala pe lucruri care rămân.

O, da, se poate!

Se poate, dacă vrem!