Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Zi: 9 octombrie 2009

Alte două biblioteci teologice grandioase la nivel online

Grație grupului de dialog teologic Patrologia, vă facem cunoscute alte două locații cu mari resurse teologice.

Aramaico

În primul rând vă facem cunoștință cu blogul teologic Aramaica din Word Press cu resurse teologice conforme cu titlul. Surpriza a fost să constatăm că și-au ales aceeași variantă wp ca a noastră, ceea ce ne face să credem că teologii au gusturi fine și potrivite.

Biblical, Jewish, and Early Christian

A doua locație, intitulată: Biblical, Jewish and Early Christian, deși încă în construcție, strânge sub cupola ei o multitudine de surse teologice online, care ar costa mii de dolari, dacă le-ai cumpăra carte cu carte.

O întrebare pentru gândul fiecăruia: câte cărți ar trebui să citim și să scriem noi…când avem mii, zeci de mii de cărți gratuite la nivel online, pe care nici măcar nu vrem să le downloadăm, darămite să le răsfoim? Și, dacă le-am fi cumpărat ar fi trebuit să muncim zeci de vieți…ca să le facem rost.

O risipă de atâta generozitate nu a mai existat nicicând pe lumea asta, în materie de carte teologică.

Patrologia Graeca e downloadabilă integral la nivel online

Peregrinus Hibernensis

De la Dublin, din Irlanda, ne vine știrea acestei bucurii imense, de la Éamonn, cum că, după Archive. org putem downloada acum cele 161 de volume ale PG-ului.

Toate lincurile duc la bucuria aceasta imensă!

Patrologia Graeca Vol. 001

Patrologia Graeca Vol. 001
Patrologia Graeca Vol. 001
Patrologia Graeca Vol. 001
Patrologia Graeca Vol. 001
Patrologia Graeca Vol. 002
Patrologia Graeca Vol. 002

Patrologia Graeca Vol. 002
Patrologia Graeca Vol. 002
Patrologia Graeca Vol. 002
Patrologia Graeca Vol. 002
Patrologia Graeca Vol. 002
Patrologia Graeca Vol. 002 – 003

Patrologia Graeca Vol. 003
Patrologia Graeca Vol. 003
Patrologia Graeca Vol. 003
Patrologia Graeca Vol. 004
Patrologia Graeca Vol. 004
Patrologia Graeca Vol. 004

Patrologia Graeca Vol. 004
Patrologia Graeca Vol. 005
Patrologia Graeca Vol. 005
Patrologia Graeca Vol. 008
Patrologia Graeca Vol. 008
Patrologia Graeca Vol. 008

Patrologia Graeca Vol. 008
Patrologia Graeca Vol. 009
Patrologia Graeca Vol. 009
Patrologia Graeca Vol. 009
Patrologia Graeca Vol. 010
Patrologia Graeca Vol. 010

Patrologia Graeca Vol. 010
Patrologia Graeca Vol. 012
Patrologia Graeca Vol. 012
Patrologia Graeca Vol. 012
Patrologia Graeca Vol. 013
Patrologia Graeca Vol. 014

Patrologia Graeca Vol. 016
Patrologia Graeca Vol. 016 – 1
Patrologia Graeca Vol. 016 – 1
Patrologia Graeca Vol. 016 – 2
Patrologia Graeca Vol. 016 – 3
Patrologia Graeca Vol. 017

Patrologia Graeca Vol. 018
Patrologia Graeca Vol. 019
Patrologia Graeca Vol. 019
Patrologia Graeca Vol. 019
Patrologia Graeca Vol. 020
Patrologia Graeca Vol. 020

Patrologia Graeca Vol. 021
Patrologia Graeca Vol. 022
Patrologia Graeca Vol. 022
Patrologia Graeca Vol. 023
Patrologia Graeca Vol. 023
Patrologia Graeca Vol. 024

Patrologia Graeca Vol. 024
Patrologia Graeca Vol. 025
Patrologia Graeca Vol. 026
Patrologia Graeca Vol. 027
Patrologia Graeca Vol. 027
Patrologia Graeca Vol. 028

Patrologia Graeca Vol. 028
Patrologia Graeca Vol. 029
Patrologia Graeca Vol. 029
Patrologia Graeca Vol. 029
Patrologia Graeca Vol. 029
Patrologia Graeca Vol. 030

Patrologia Graeca Vol. 031
Patrologia Graeca Vol. 031
Patrologia Graeca Vol. 032
Patrologia Graeca Vol. 032
Patrologia Graeca Vol. 032
Patrologia Graeca Vol. 034

Patrologia Graeca Vol. 034
Patrologia Graeca Vol. 035
Patrologia Graeca Vol. 035
Patrologia Graeca Vol. 035
Patrologia Graeca Vol. 036
Patrologia Graeca Vol. 036

Patrologia Graeca Vol. 037
Patrologia Graeca Vol. 037
Patrologia Graeca Vol. 037
Patrologia Graeca Vol. 038
Patrologia Graeca Vol. 038
Patrologia Graeca Vol. 038

Patrologia Graeca Vol. 038
Patrologia Graeca Vol. 039
Patrologia Graeca Vol. 039
Patrologia Graeca Vol. 040
Patrologia Graeca Vol. 040
Patrologia Graeca Vol. 041

Patrologia Graeca Vol. 041
Patrologia Graeca Vol. 043
Patrologia Graeca Vol. 043
Patrologia Graeca Vol. 044
Patrologia Graeca Vol. 044
Patrologia Graeca Vol. 044

Patrologia Graeca Vol. 045
Patrologia Graeca Vol. 045
Patrologia Graeca Vol. 046
Patrologia Graeca Vol. 046
Patrologia Graeca Vol. 046
Patrologia Graeca Vol. 047

Patrologia Graeca Vol. 047
Patrologia Graeca Vol. 048
Patrologia Graeca Vol. 048
Patrologia Graeca Vol. 049
Patrologia Graeca Vol. 049
Patrologia Graeca Vol. 050

Patrologia Graeca Vol. 050
Patrologia Graeca Vol. 051
Patrologia Graeca Vol. 051
Patrologia Graeca Vol. 052
Patrologia Graeca Vol. 053
Patrologia Graeca Vol. 053

Patrologia Graeca Vol. 054
Patrologia Graeca Vol. 054
Patrologia Graeca Vol. 055
Patrologia Graeca Vol. 056
Patrologia Graeca Vol. 057
Patrologia Graeca Vol. 058

Patrologia Graeca Vol. 059
Patrologia Graeca Vol. 060
Patrologia Graeca Vol. 061
Patrologia Graeca Vol. 061
Patrologia Graeca Vol. 062
Patrologia Graeca Vol. 062

Patrologia Graeca Vol. 063
Patrologia Graeca Vol. 064
Patrologia Graeca Vol. 065
Patrologia Graeca Vol. 065
Patrologia Graeca Vol. 065
Patrologia Graeca Vol. 065

Patrologia Graeca Vol. 066
Patrologia Graeca Vol. 066
Patrologia Graeca Vol. 066
Patrologia Graeca Vol. 067
Patrologia Graeca Vol. 067
Patrologia Graeca Vol. 068

Patrologia Graeca Vol. 068
Patrologia Graeca Vol. 069
Patrologia Graeca Vol. 069
Patrologia Graeca Vol. 070
Patrologia Graeca Vol. 071
Patrologia Graeca Vol. 072

Patrologia Graeca Vol. 072
Patrologia Graeca Vol. 073
Patrologia Graeca Vol. 073
Patrologia Graeca Vol. 074
Patrologia Graeca Vol. 074
Patrologia Graeca Vol. 075

Patrologia Graeca Vol. 076
Patrologia Graeca Vol. 076
Patrologia Graeca Vol. 077
Patrologia Graeca Vol. 079
Patrologia Graeca Vol. 080
Patrologia Graeca Vol. 082

Patrologia Graeca Vol. 083
Patrologia Graeca Vol. 084
Patrologia Graeca Vol. 086 – 2
Patrologia Graeca Vol. 086 – 2
Patrologia Graeca Vol. 086 – 2
Patrologia Graeca Vol. 087 – 1

Patrologia Graeca Vol. 087 – 2
Patrologia Graeca Vol. 087 – 2
Patrologia Graeca Vol. 087 – 2
Patrologia Graeca Vol. 090
Patrologia Graeca Vol. 092
Patrologia Graeca Vol. 093

Patrologia Graeca Vol. 094
Patrologia Graeca Vol. 094
Patrologia Graeca Vol. 094
Patrologia Graeca Vol. 095
Patrologia Graeca Vol. 096
Patrologia Graeca Vol. 096

Patrologia Graeca Vol. 096
Patrologia Graeca Vol. 097
Patrologia Graeca Vol. 098
Patrologia Graeca Vol. 098
Patrologia Graeca Vol. 099
Patrologia Graeca Vol. 100

Patrologia Graeca Vol. 101
Patrologia Graeca Vol. 101
Patrologia Graeca Vol. 101
Patrologia Graeca Vol. 102
Patrologia Graeca Vol. 102
Patrologia Graeca Vol. 103

Patrologia Graeca Vol. 104
Patrologia Graeca Vol. 106
Patrologia Graeca Vol. 106
Patrologia Graeca Vol. 107
Patrologia Graeca Vol. 107
Patrologia Graeca Vol. 107

Patrologia Graeca Vol. 108
Patrologia Graeca Vol. 108
Patrologia Graeca Vol. 109
Patrologia Graeca Vol. 109
Patrologia Graeca Vol. 110
Patrologia Graeca Vol. 111

Patrologia Graeca Vol. 112
Patrologia Graeca Vol. 112
Patrologia Graeca Vol. 113
Patrologia Graeca Vol. 113
Patrologia Graeca Vol. 114
Patrologia Graeca Vol. 114

Patrologia Graeca Vol. 115
Patrologia Graeca Vol. 115
Patrologia Graeca Vol. 116
Patrologia Graeca Vol. 116
Patrologia Graeca Vol. 117
Patrologia Graeca Vol. 118

Patrologia Graeca Vol. 118
Patrologia Graeca Vol. 119
Patrologia Graeca Vol. 119
Patrologia Graeca Vol. 119
Patrologia Graeca Vol. 120
Patrologia Graeca Vol. 121

Patrologia Graeca Vol. 121
Patrologia Graeca Vol. 122
Patrologia Graeca Vol. 122
Patrologia Graeca Vol. 122
Patrologia Graeca Vol. 123
Patrologia Graeca Vol. 123

Patrologia Graeca Vol. 124
Patrologia Graeca Vol. 125
Patrologia Graeca Vol. 125
Patrologia Graeca Vol. 128
Patrologia Graeca Vol. 128
Patrologia Graeca Vol. 129

Patrologia Graeca Vol. 129
Patrologia Graeca Vol. 130
Patrologia Graeca Vol. 130
Patrologia Graeca Vol. 131
Patrologia Graeca Vol. 132
Patrologia Graeca Vol. 132

Patrologia Graeca Vol. 133
Patrologia Graeca Vol. 133
Patrologia Graeca Vol. 134
Patrologia Graeca Vol. 134
Patrologia Graeca Vol. 135
Patrologia Graeca Vol. 135

Patrologia Graeca Vol. 136
Patrologia Graeca Vol. 136
Patrologia Graeca Vol. 136
Patrologia Graeca Vol. 137
Patrologia Graeca Vol. 137
Patrologia Graeca Vol. 138

Patrologia Graeca Vol. 138
Patrologia Graeca Vol. 139
Patrologia Graeca Vol. 139
Patrologia Graeca Vol. 140
Patrologia Graeca Vol. 140
Patrologia Graeca Vol. 143

Patrologia Graeca Vol. 143
Patrologia Graeca Vol. 143
Patrologia Graeca Vol. 144
Patrologia Graeca Vol. 144
Patrologia Graeca Vol. 145
Patrologia Graeca Vol. 146

Patrologia Graeca Vol. 146
Patrologia Graeca Vol. 146
Patrologia Graeca Vol. 147
Patrologia Graeca Vol. 147
Patrologia Graeca Vol. 148
Patrologia Graeca Vol. 148

Patrologia Graeca Vol. 148
Patrologia Graeca Vol. 149
Patrologia Graeca Vol. 149
Patrologia Graeca Vol. 149
Patrologia Graeca Vol. 150
Patrologia Graeca Vol. 151

Patrologia Graeca Vol. 151
Patrologia Graeca Vol. 152
Patrologia Graeca Vol. 153
Patrologia Graeca Vol. 154
Patrologia Graeca Vol. 155
Patrologia Graeca Vol. 156

Patrologia Graeca Vol. 156
Patrologia Graeca Vol. 157
Patrologia Graeca Vol. 157
Patrologia Graeca Vol. 158
Patrologia Graeca Vol. 159
Patrologia Graeca Vol. 159

Patrologia Graeca Vol. 160
Patrologia Graeca Vol. 160
Patrologia Graeca Vol. 161
Patrologia Graeca Vol. 161

Mulțumim frumos

drumul e intalnire

Domnul Radu Pircă s-a ținut de cuvânt, ne-a urmărit, ne-a citit de ceva timp și astăzi, 8 octombrie 2009, ne-a dedicat un articol pe platforma Cotidianul, care ne onorează și îl onorează.

Teologie, RSS şi WordPress

Și aici a subliniat două lucruri realiste: că noi nu suntem ageamii în materie de teologie și blogging,  nu ne facem că facem ceva, pe de o parte iar, pe de altă parte, că încercăm să ajutăm, pe cât posibil, printr-o problematică și printr-un limbaj divers, cititori cât mai diverși.

Adică i-a plăcut că nu ne cantonăm în tipare, în formule, și, de multe ori, nici nu ne ascundem după degete, când vine vorba să educăm…și nu să amuzăm pe oameni. Dacă aș avea de-a face la nivel online numai cu teologi, cu Sfinți, cu erudiți…atunci aș vorbi la nivelul meu, așa cum îmi place și cum îmi doresc sau mi-aș dori.

Însă aici vin tot felul de tot felul…și încercăm să avem o tarabă…adică o plajă de așteptări cât mai diverse.

Dacă acum diversitatea aceasta nu e înțeleasă sau bruschează, nu același lucru se va petrece și pe viitor. De fapt sau mai ales, noi scriem pentru viitor decât pentru prezent, pentru că viitorul va avea probleme și mai delicate decât ale noastre. Peste 10-20 de ani discursul nostru de acum va fi deja desuet, cu siguranță, pentru că frumusețile vor fi tot mai frumoase și relele tot mai spectaculoase.

Problema e că trebuie să împăcăm și capra și varza. Însă varza e adusă din cea mai profundă și grea teologie a Bisericii, adică după ce citești sute de cărți și devii mult prea neînțeles…pentru ca apoi, să scrii o jumătate de pagină sau să înregistrezi, cu starea care trebuie și nu cu oricare, 10 sau 3 ore de vorbire live.

Așa că, pentru capre diverse, vorbe diverse.

Domnule Radu Pircă vă mulțumesc frumos pentru că m-ați crezut, că la nivel online nu sunt numai fete care fac chat productiv și nu doar publicitatori a diverse lucruri, care își fac blog ca să zică bine de politicianul cutare sau de castraveții cutare, ci și altfel de creatori online.

Da, noi suntem altfel și rari. Ca să ne citiți blogul și să ascultați tot ce am înregistrat vă ia un an și jumătate…dacă citiți sau audiați fără aspecte clinice. Și a fost creat tot ceea ce vedeți fără sponsorizări ale vreunei firme de casting, ale vreunei bănci sau ale vreunei mafii. Totul e sută la sută românesc, gratuit…și prea greu, cel mai adesea și de făcut și de citit și de urmat…acest demers.

Însă, cu toate acestea, se poate și mai mult și mai bine. Nu e tot ce se poate face! Dacă aș avea 10 inși ca mine…care să lucreze măcar 10 ore pe zi pentru onlineul ăsta…nu cred că am avea vreun concurent la nivel online, în România sau în multe țări din afară.

Deci sunt conștient și de ceea ce facem și de ceea ce nu putem face și de ceea ce mai avem să facem.

Însă, asta e treaba noastră…iar mulțumirile sunt pentru dv.

Dar lucrurile sunt pe țeavă…și o să ne vedem și pe mai departe.

Vă doresc numai bine!

Predică la duminica a 21-a după Rusalii (2009)

Icoana tuturor Sfintilor

Pentru predicile din 2007 și 2008…aici.

***

Iubiți frați și surori întru Domnul,

care este și unde cade sămânța cea vie? Unde cade sămânța cea vie a cuvântului lui Dumnezeu, unde cade și unde rămâne adevărul lui Dumnezeu? Ar trebui să cadă în inimă, în inima și în mintea fiecăruia dintre noi și nu doar în urechi sau doar pe buze. Pentru că această cădere / intrare/ ajungere a cuvântului lui Dumnezeu în persoana noastră are rolul de a ne face fii ascultători ai Prea Sfintei Treimi, ai lui Dumnezeu, Care ne vrea vii și nu morți.

Ce să faci cu niște morți la Biserică, cu niște oameni  plictisiți de viață, care nu își știu rostul în viață, cărora nu le vin mai deloc gânduri frumoase? Adică ce gânduri frumoase să le vină? Să muncească teologic, să se chinuie să cuprindă cu mintea  și cu inima și cu fapta voia lui Dumnezeu, să se ajute reciproc, să aibă cumsecădenie în relații, să fie paroliști…adică nu să îți spună una acum…și mâine să se facă că plouă.

Tocmai de aceea, acum, toamna, când ogoarele primesc în ele grâul de anul viitor…Evanghelia acestei duminici ne reamintește să avem contact cu pământul, cu apa, cu aerul, cu oamenii și să respectăm mediul ambiant, ca pe cadrul în care Dumnezeu ne-a așezat să trăim, adică să avem contacte reale și delicate cu tot ceea ce ne ține în realitate și nu ne face să zburăm pe deasupra ei.

Și noi avem nevoie mai mult decât oricând de contactul real cu pământul și cu taina vieții, cu grâul care devine pâine, și cu rugăciunea pentru ploaie, pentru bunăstarea întregii lumi, pentru că, de atâta supermarket…copiii noștri cred că pâinea crește pe raft și nu mai iese din pământ.

Sunt conștient însă, că în formă, Evanghelia zilei, cu grâul care încolțește, nu prea are mare aderență, în aparență și la prima vedere, la generația tânără, care se uită la grâu la computer…dar nu știe cum miroase, nici când e mic grâul și nici când e copt. Și, poate, de multe ori, nu e vina lor…că sunt claustrați în case neprimitoare sau neresponsive…

Însă, mesajul Domnului nostru și pentru ei și pentru cei care mai știu cum stă treba cu grâul, e că viața din grâu, viața din cuvântul lui Dumnezeu vrea să intre în fiecare om în parte și să îl facă să rodească. Că viața e singura importantă și că ea e  un dar al lui Dumnezeu pentru noi toți. Că neproductivitatea  duhovnicească și a vocației tale înseamnă moarte și că a sta pe loc nu înseamnă a te bucura, ci a te arunca în tristețe, în dezgust, în lucruri facile.

Fapt pentru care, Evanghelia zilei, și în fond și în formă e nespus de penetrantă, pentru că vorbește despre cheful nostru de viață, despre bucuria noastră de / pentru viață sau de reversul realității: de ratarea noastră.

Și Domnul vorbește de trei feluri de ratări (sămânța cade lângă drum, pe piatră sau între spini) și, la urma-urmei, ne vorbește despre rodire, despre eficiență, despre împlinire în urma ascultării voii lui Dumnezeu.

Însă întreaga parabolă a Semănătorului vede prosperitatea, împlinirea omului numai în relație cu Dumnezeu și cu ascultarea de cuvântul Său, adică comunional, perihoretic. Vede viața într-o continuă îmbrățișare a lui Dumnezeu cu noi și a noastră cu Dumnezeu.

Adică nici nu se concepe întrebarea tâmpită la ce bună credința sau ce îmi aduce mie Dumnezeu, pentru că Dumnezeu vorbește despre viața, prosperitatea și împlinirea umană numai și numai în relație cu Sine și cu nimeni altcineva. E ca și cum i-ai spune mamei tale: Ce mare lucru ai făcut tu pentru mine? Că mă puteam naște și fără tine…

Nu, nu ne puteam naște, fără ca Dumnezeu să consimtă  și să conclucreze cu părinții noștri pentru realitatea nașterii noastre! Niciun om nu a apărut din greșeală pe fața acestui pământ! Și tot ce pare monstruos, aiurea, mârșav sau inexplicabil trebuie să ne facă mai largi, să gândim mult mai paradoxal viața și să nu credem că viața e ceva liniar, sec și fără surprize.

Nu, Dumnezeu ne face multe surprize! Totul e o surprizare, o surprindere, o uluire, când e vorba de ce fac degetele lui Dumnezeu sau de ceea ce ne propun la tot pasul. Lumea e abisal de frumoasă și de interesantă, când o privești prin ochii lui Dumnezeu, când o privești responsabil și coparticipativ.

Când vrei să îi violezi secretele lui Dumnezeu, când vrei să intri în atom sau în creier sau să mergi în spațiu și mai departe de până acum…fără El, știința nu crește, ci involuează. Pentru că nu poți să înțelegi ceva în indiferență sau în lipsă totală de respect față de Cel care a creat materia aceasta multiformă și deosebit de elastică, pentru a creea și o plasmă dar și o țeavă de tun și o cană dar și învelișul unei rachete.

De aceea, fără relația cu El, cu Părintele tău, ai parte numai de ratare…Și, când tu ești un om care stai lângă cale, care te cam codești să fii un ortodox autentic sau ești un eretic sadea, cuvântul lui Dumnezeu nu pătrunde în tine prea mult, pentru că păsările Iadului vin și te învață logica întoarsă a parazitării vieții, adică păcatul.

Păcatul nu e o iubire la prima-vedere! Păcatul e o vătămare a primei tale iubiri: viața pașnică, nevinovată, în sensul că nu știai gustul patimilor în detalii nocive. Tocmai de aceea oricine vrea să vadă diferența dintre bine și rău o poate face pe sine. Cum? Să se gândească cum era el când era mic și când nu știa să fie pervers, să se masturbeze, să fure, să mintă, când nu era împătimit de bani și de plăceri…și cum a devenit viața lui după aceea, când le-a învățat pe toate.

E simplu! Când vrei să te analizezi fără greș, iei listele de păcate ale Scripturii și ale Tradiției…și o să te îngrozești, în mod indubitabil, de cât de urât ești în fața lui Dumnezeu. Pentru că orice păcat e un minus de frumusețe reală.

Și cuvântul lui Dumnezeu nu stă în afară de cale, de viața duhovnicească! Pentru că nu poți să zici Iisus Hristos, cu adevărata dragoste și adorație decât întru Duhul Sfânt, în harul Treimii și harul Treimii, deși suflă unde dorește Dumnezeu, totuși Dumnezeu nu are o mie de Biserici, pentru că un astfel de Dumnezeu ar fi babilonic, cu lucruri contrare în El Însuși și nu Dumnezeu adevărat.

Ca să vezi Biserica lui Dumnezeu, Biserica Ortodoxă, o poți face oricine ai fi și  orice meserie ai avea. Pentru că Biserica lui Dumnezeu e reperabilă în mod continuu în istorie, fără încetare, ea prezintă și Sfinți uluitor de frumoși dar și oameni de o cruzime și păcătoșenie enorme, adică ratați duhovnicește și e centrul de viață și de adevăr al întregii lumi și al întregii creații.

Cadrul în care creștem în ascultarea și împlinirea voii lui Dumnezeu e Biserica, singura Biserică a lui Dumnezeu, Biserica Ortodoxă și nu orice invenție umană este Biserică și nu orice nebun, de acum 1000, 500 sau 400 de ani, care creează o sectă, o asociație religioasă e Biserica. Pentru că în atare situație, dacă fiecare inventează sau renovează ideea de Biserică, Biserica ar fi ceva uman, subiectiv, teluric.

Însă Biserica e divino-umană, e făcută la inițiativa lui Dumnezeu și reprezintă modul concret și duhovnicesc în care Dumnezeu e viața și împlinirea noastră, pentru că noi suntem în îmbrățișare /perihoreză cu El și El cu noi. Și Biserica păstrează și propovăduiește cuvintele lui Dumnezeu, îi introduce pe oameni prin Tainele și slujbele ei în viața cu Dumnezeu și face din fiecare lucru al nostru, făcut cu noi și pentru toți, un mod de sclivisire, de împrospătare, de pregătire pentru un mod de viață, care începe odată cu moartea în mod deplin și reprezintă o viață cu mult mai bogată și mai paradoxală decât tot ceea ce știm și ne putem imagina.

De aceea cuvântul lui Dumnezeu ne aduce / conduce  spre taina lui Dumnezeu, spre gustarea vieții lui Dumnezeu în Botez, în Euharistie, în Liturghie, în rugăciune, în post, în citirea Scripturii și a Părinților. Și ca să ai puterea de a păstra cuvântul lui Dumnezeu și de a-l înțelege și de-al face să rodească în tine…trebuie să stai în har, în harul Sfintelor Taine și al slujbelor Bisericii. Adică nu poți să fii afară, să fii liber cugetător, un eretic de toată frumusețea…și, în același timp, plin de har și de înțelepciune dumnezeiască.

Tocmai de aceea Domnul, aici, la Lc. 8, 5 ne vorbește despre primul ratat eclesial ca despre unul care stă lângă drum, lângă cale, lângă Biserică. Și asta și la propriu și la figurat. Adică nu are în el dorul după viața Bisericii, e în luptă cu ea, cu viața și evlavia Bisericii și nu are timp pentru Biserică.

E lângă Biserică, adică lângă cale și vin așa, niște păsări mari și negre și smulg din capul lui pornirea spre rodire, adică spre pocăință și viață sfântă. Asta nu înseamnă că romano-catolicul, budistul, evreul sau musulmanul nu sunt oameni religioși, că nu scriu cărți, că nu interpretează și ei cărțile lor, ce mai au și cum le mai văd. Numai că ei nu au eclesialitate. Nu au Biserica…ci biserici. Iar cu biserici poți să faci filosofie, artă, compendii de blasfemii și inabilități duhovnicești…dar nu Sfinți.

În acest sens, ortodocșii-ortodocși trebuie să se cutremure mai rău decât dracii, să se teamă rău de tot să nu fie sminteală pentru ai lor și pentru cei din afară, adică să nu închidă poarta spre Dumnezeu, pe care, nici ei nu vor să intre, dar nici pe alții să nu-i lase.

Și, după cum spuneam, Dumnezeu face multe surprize ortodocșilor cu o bună părere despre ei, pentru că le dă harul pocăinței unor oameni, din anumite etnii și din anumite părți ale lumii, care păreau…fără speranță de mântuire și vin ăia și scriu și trăiesc sfânt, ei, care mai ieri erau musulmani, evrei, budiști, liber cugetători, sataniști, bordeliști, dar, celor cu Biserica lângă ei nu li se dă niciun gram de pocăință și de iubire și de smerenie, pentru că au inima prea plină…de bucuria de sine.

Ortodocșii de acest tip se iubesc prea mult pe ei înșiși și sunt atât de sfinți…de nu știu să zică nicio iotă despre credința lor, darămite să o mai pună în practică, dar, vorba poeziei de clasă primară, se cred urcați până la stele. Dar, cum Luceafărul de dimineață a căzut în întunericul cel mai din afară de slava lui Dumnezeu…la fel și noi ne credem niște lumini imense când suntem…un întuneric orbitor.

Și de aici ratarea…Ratarea noastră eclesială…adevărata noastră ratare. Adică, dacă nu ești Sfânt…ești păcătos și…punct! Nu poți să fii frate și cu Dumnezeu și cu dracu. Pe cineva trebuie să îl iubești mai mult…și se vede asta. Uneori se vede dezgustător de mult și pentru noi și pentru alții.

Al doilea fel de ratați eclesiali sunt cei care aud și mai periferic glasul lui Dumnezeu. Tot ce ține de viața reală e pentru ei mai mult mitologie, fapt divers, ironie groasă. De aceea poți să mergi la ei să le sfințești casa, să vorbești cu ei 10 ore…și, după ce pleci, trag o mamă de tutun pe nări sau un sex în grup…și cam asta e toată auzirea.

Auzirea, cum spune Domnul, răsare ceva, pe moment…dar se usucă repede. Adică nu poți să pui bază pe ei. Nu poți să îi crezi oameni de cuvânt, pentru că ei nu au caracter. Un fel de lasă-mă să te las…pentru că nu își pun problemele la modul serios.

Mai nu știu când vă vorbeam despre mama mea, care nu cam și-a făcut treaba de mamă în ultimul sfert de secol. Într-un mod minunat și neașteptat însă, la sfaturile bunicii mele, dar, în primul rând, la glasul lui Dumnezeu, a venit și mi-a vorbit acum câteva luni, și-a cerut scuze pentru ce nu a vrut să facă (nu că n-a putut să facă) în ultimii ani și acum…încearcă să recupereze. E uimită însă de ce pot fi eu acum…în comparație cu atunci, când copiii se țin în brațe sau în cărucior.

Și, printre altele, am invitat-o să o spovedesc…Și mi-a spus ceva foarte tare, pentru mine: O să mă spovedesc de la 60 de ani încolo, când oi fi bătrână!…Acum, cum are  peste 50 de ani, înseamnă că nu e bătrână…ci e puștoaică. Peste vreo 6-7 ani, când o începe să fie bătrână, poate, că o să vrea și să o spovedesc. Numai că, până atunci, cuvântul lui Dumnezeu sau exemplul bun cade pe piatră, pe o inimă de metal oxidat, ruginit, care nu înțelege că viața e spovedanie și spovedania e comuniune.

Că nu îți spui păcatele așa, în vânt, zălog de legământ…ci lui Dumnzeu, dorind să reintri în comuniune cu El, cu Cel pe care L-ai scuipat și biciuit și urât prin fiecare drăcuitură, vorbă rea, avort, incest, crimă, mită, fărădelege făcută. Pentru asta spovedania descătușează inima, mintea, trupul nostru, ca să se umple de harul, de viața lui Dumnezeu.

Și ce mare scofală facem noi? Îi spunem lui Dumnezeu că suntem murdari și reci și haini la inimă, de parcă nu El ne rabdă în fiecare secundă! Numai că El așteaptă ca să  Îi preluăm inițiativa, să Îi preluăm avântul spre comuniune. Și bucuria lui Dumnezeu pentru noi e un dans dumnezeiesc, în care noi intrăm și ne veselim supraceresc, dumnezeiește…dacă deschidem porțile inimii și ale minții spre El, spre Singurul Soare și Izvor al înțelegerii și al vieții.

Însă putem fi și între spini și spini pe lumea asta, bălării. Tufe de Veneția. Putem fii adevărate pacoste la casa omului…dar și ale Bisericii lui Dumnezeu, pentru că, pe unde trecem noi…trece cutremurul. Nu trece iubirea, ci devastarea! Nu trece candoarea, ci nesimțirea cruntă! Și, pentru nesimțire, pentru indelicatețe, pentru ciorovăiala continuă cu rodirea lui Dumnezeu din oameni…te așezi în necomuniunea Iadului, la loc cu chin.

Pentru că al patrulea exemplu e omul împlinit eclesial, cel în care rodește harul, trebuie să precizăm faptul, că cel care se luptă cu oamenii lui Dumnezeu se luptă cu Cel care îi face să fie mari și frumoși. Marea fărădelege a invidiei nu constă în faptul că tu ai niște sentimente răutăcioase față de cineva. Se prea poate…Marea pacoste a invidiei susținute, bezmetice e aceea, că cel care e furios pe tine datorită sporirii tale uluitoare, e cu atât mai furios, pe fiecare zi mai furios, pe cât te vede pe tine bucurându-te în Dumnezeu.

Însă, dacă îți invidiază sporirea duhovnicească, sfințenia, nu pe tine te invidiază în primul rând, ci pe Dumnezeu, de la Care și cu Care  s-a putut reliefa această înfrumusețare dumnezeiască a persoanei tale. Și, bineînțeles, pe măsură ce te afunzi în rău, pe atât nu mai suporți binele în ceilalți. Pentru că invidiosul nu dorește binele pentru toți sau nu se bucură că el e o arhiprezență…ci el dorește să fie numai în sine și în nimeni altcineva.

Și când vrei un lucru numai pentru tine…atunci acela își pierde semnificația lui comunională și îl folosești în mod viciat. Banii, sănătatea, cunoștințele, poziția ta socială se viciază, când nu le folosești comunional, când nu le pui la bătaie pentru toți.  Ce ții numai pentru tine pierzi, ce împarți cu toți te fac să câștigi toată bucuria și admirația de la Dumnezeu și de la oameni.

Să știți că nu numai noi ne bucurăm de Dumnezeu, ci și El Se bucură (și se bucură nespus) pentru noi și de noi și împreună cu noi. Și izbucnirea de bucurie a lui Dumnezeu față de noi o simțim atunci când împlinim voia Lui și când cugetăm dumnezeiește lucrurile și persoanele și relațiile cu oamenii și cu lucrurile și nu teluric, nu păgân, nu prostește.

De aceea Dumnezeu ne burdușește peste tot și în orice timp cu darurile Sale! Și darurile Sale sunt pe măsura vasului persoanei noastre, pe măsura deschiderii și a încrederii noastre față de El. De aceea, dacă cineva sporește mai mult și altul mai puțin în sfințenie e semnul sigur că unul s-a deschis mai mult și altul mai puțin către El și către toți.

Și, dacă atât am vrut și atât ne-am dorit…de ce să îl invidim pe altul că a dorit și a realizat mai mult sau să ne credem mai drepți decât unul, care nu a dorit nimic și dacă nu a dorit, de aceea nici nu a primit?

Căci Dumnezeu nu ne toarnă cu țârâita harul Său, ci ne dă cu toptanul, cu tona har, numai că noi suntem magazii mici și fricoase. Și dacă nu îndrăznim mult, dacă nu strigăm cu dor după El, dacă nu stăm în citiri și  în rugăciune și  în solicitudine pentru orice lucru bun…ce ne așteptăm să fim?  Avem, pe măsură ce cerem. Și cerem pe măsură ce primim. Și primim pe măsură ce ne deșertăm pe noi, ca să ne umplem de slava Lui. Trocul, schimbul e total dar și bucuria e la fel. Dai totul și primești totul! Nu dai, nu ai!

De aceea vă zic și îmi zic, să fim mult mai încăpători, ca să fim mult mai doritori spre bine! Să facem ce înțelegem că trebuie să facem și cu puterile noastre, dar să făcem! Dacă unul face 5 metanii pentru fiecare om pe care îl cunoaște…se va sfinți numai cu asta și va ajunge la o mare adâncime spirituală. Dacă cineva sădește un pom, dacă dă un sfat bun, dacă crește copii buni, dacă citește sau împarte și un chec dar și o carte…se vede diferența.

Dacă citești luna asta 4 cărți sfinte, luna viitoare 6, luna cealaltă încă 9…la sfârșit de an îți vei găsi sau îți vei recunoaște mult mai repede și mult mai smerit locul în Biserică. Dacă îți dai inelele de la mâini și se fac din ele altceva, mult mai suplu, decât slava deșartă…și astea se văd în sufletul nostru.

Tot ce se face bun ne schimbă în bine. Schimbarea în bine e semnul că o faptă e bună. Dacă ne îndeamnă la lene, la gurilism și la fanfaronadă…o faptă bună poate fi bună pentru alții și rea pentru tine. Tu ai rămas știrb de bine, pe când altul s-a îngrășat cu mărinimia ta.

Așa că, fără îndoială, fiecare înțelege ce trebuie să facă pentru a se mântui, pentru că ne mântuim cu Dumnezeu, împreună cu El și nu paralel cu El. Predicile, trebuie să știți și asta, nu sunt pentru oameni Sfinți și energici în bine, ci pentru leneși, pentru cei care se scârmă în nas, pentru cei cărora toate li se par ba urâte, ba neinteresante. Pentru cei care rodesc ele sunt bucurii…și nu povețe spre îndreptarea vieții!

Însă, datoria noastră e să învățăm ce ne-a învățat Dumnezeu, pe toți, deopotrivă! Dumnezeu să ne întărească întru toate și să ne bucure! Amin!

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort