De-ale vieții de online

W7 USB

Mai multe detalii…aici.

Ai nevoie să știi ceva foarte repede. Care e frate, serialul de la Nero 8, spre exemplu? Îl cauți și îl găsești: 1K22-0867-0795-66M4-5083-8036-5EEX, undeva, la un necunoscut, adică la unul, care nu te cunoaște și nu îl cunoști, dar care te-a ajutat prin asta.

Mulțumesc frumos și să îți fie bine! Necunoscutul, prietenul meu. Adică cei de aproape departe au stat…și cei de departe te-au ajutat, uneori chiar fără să o știe.

Acesta e serialul, la sigur, că l-am încercat recent, când nu a vrut, cu niciun chip, un altul, ca să funcționeze pentru un amărât de DVD. Programe din ce în ce mai complicate, complicate fără rost.Vor un spațiu tot mai mare pentru ele și să pierzi timp, să pierzi timp ca să le înveți.

Nu e corect însă, atâta timp cât știu că viața e scurtă și că avem multe pe cap. De ce să complici lucrurile degeaba, când ar trebui să le simplifici?

Observ un nou trend în tehnologia actuală: nu mai vor lucruri simple și defalcate. Le vor pe toate la un loc, dar să devii robul, fidelul programului, care îți dă programe. Rămâi numai cu noi, îți spune fiecare creator de tehnologie, de parcă ar fi în campanie electorală și ei.

Și sunt într-o luptă acerbă! Se iau la întrecere companiile între ele și în încercarea asta nebună de a-și bate concurenții…noi ne complicăm viața de nu se poate.

Am folosit de-a lungul timpului mai multe  programe conglomerat…și mi-am dat seama că în 5-6 ani abia am înțeles, din unele, vreo 30 la sută sau mai puțin, sau că le-am folosit doar foarte puțin, doar pentru foarte puține resurse sau aplicații pe care le ofereau.

Îmi spunea cineva despre faptul că a jucat un joc, nu mai știu care, pe o perioadă de trei ani și ceva, ca să poată să îl termine. Și-a muncit capul atâta timp numai pentru un joc, când, în acest timp, poate au apărut o mie, care și ele doreau să fie jucate.

Ai dureri când vine comentatorul care nu trebuie. Dar ai și bucurii, multe nesperate, când vine comentatorul care trebuie.

Te lovește un virus în moalele calculatorului…și totul o ia razna, uneori pierzând resurse nerecuperabile.

Pierzi apoi și pe cele de la nivel online, puse în diverse locații. Ori ți se taie blogul din senin, ori îți dispar filele video sau audio, cum am pățit de câteva ori, în mai multe locații.

Însă dincolo de toate acestea există o nevoie reală de comunicare și o bogată umplere de lucruri, pe care nu le găseai niciodată la un loc, ca aici. Milioane de cărți, de imagini, de date. Miliarde de litere la un loc, de idei, de concluzii, de neconcluzii…

Merită?

Da, merită din plin!

Însă lucrul cu  și în online te și disciplinează. Te învață cu măsură, chiar dacă nu vrei să ai măsură, pentru că vezi cum stau lucrurile, cât de complexă e interacțiunea și că această democratizare a comunicării are și riscuri dar și privilegii și drepturi.

Ai dreptul să cunoști, să afli ceva imediat. Dar ai și dreptul să produci ceva, pentru toți aceia care au produs ceva pentru tine.

Dacă nu îți place spamul, nu spama pe altul! Dacă nu îți plac comentariile proaste, nu fă și tu altele! Dacă nu îți place ceva, creează o contraofertă!

Împarte de la tine o fotografie, un serial de program, o carte, o idee, o aspirație.

Fă ceva pentru ca alții să se bucure.

E foarte simplu.

Viața de online e ca atunci când lași pe stradă o sută de lei, pentru ca să o găsească cineva. E ca gestul Sfântului Nicolae al Mirelor Lichiei, care lasă pungile de bani, pe nesimțite, pentru cele 3 fete de măritat.

Poți să fii vizibil la nivel online, dar și discret.

Poți să faci ceva pentru alții, în mod real, pentru că nu numai cu pâine trăiește omul, dar și cu dragoste și cu adevăr și cu bucurie din partea altuia!

Și dacă faci aici ceva, cu siguranță vei face sau faci și în viața reală, cu oricine e aproapele tău!

Did you like this? Share it:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *