Pentru că ea constată o neregulă și confundă neregula cu ceea ce trebuie făcut. Spre exemplu: nu îmi place școala, cum se face politică în România sau cum se face justiție la noi. Dacă confund ce nu se face bine cu rolul școlii, al politicii și al justiției, nu fac decât să confund boala cu propria mea stare de sănătate.

Gripa e un accident. Ea trebuie să treacă. Aceasta e mentalitatea omului cu capul pe umeri! Dacă în locul gripei punem corupția, injustiția, prostia, răutatea și considerăm, că dacă unul, zece, o mie sunt corupți, sunt nedrepți, sunt răi, atunci toți oamenii sunt așa, confundăm boala cu sănătatea, dioxidul de carbon cu oxigenul.

Însă confuzia sau dezamăgirea ne costă pe noi și nu pe cei care ne-au produs-o. Iar dacă scopul nostru în viață e să creăm ceva frumos și să ne mântuim, a abdica de la aceste două țeluri ale vieții noastre, care sunt toată viața noastră, pentru că un ierarh, un politician, familia ta, orașul tău te-au dezamăgit înseamnă a nu dori aceste lucruri în mod real.

Când ne lăsăm dezamăgiți de oameni și de context, când lăsăm totul baltă, arătăm că nu aveam crezuri profunde, reale, că nu știam nici cine suntem și nici ceea ce vrem. De aceea dezamăgirea, ca sinucidere faptică sau spirituală sau ca nepăsare sau ca nelucrare, nu înseamnă decât să îi faci pe plac Satanei, care a pus pe unul, doi, o mie să te mute de la bine la rău…și tu ești un fraier.

Oricine crede că a fi prost, corupt, nesimțit, spoliator, șpăgar e mai bine decât a-ți sfinți viața și a fi un om onest e un fraier. Adică unul care s-a dezamăgit prea curând de bine și a ajuns o umbră de om, pe lângă lumina de om, care este omul Sfânt, omul împlinit, omul plin de slava lui Dumnezeu.

Did you like this? Share it: