A World Without Eyes

se poate...doar daca vrem

Don’t see me? How so? Why can not see me, if I a man like you? How can not see me, that I am on line in every day?

We can not we see each other, because we do not want to see. We refuse to see what is good in others.

And our refusal means mischief. Who does not want to see another, means he has evil in his eyes. He regards the bad. Regards with hostility, as Cain toward Abel.

And when we look only evil, only by stealth, only with hostility, we show that we are a society of people without team spirit, without communion.

As creator of online I understand human wickedness in continuous mode, malice free. Visitors are often indifferent or malicious, if they do not know, for that or are indifferent or are reluctant to your novelty.

Is false idea that people seeking novelty at online. Many do not seek anything. All those who read books, all those real searches everyday, to use the internet as the field of exploration. For others the internet is a continuous entertainment, a way to waste time for free.

But on Teologie pentru aziTheology for Today we seek to push people to create, make them know, to recognize, to remember that they need their relationship with God and with people, that are normal people.

Normality, for me, as orthodox, is only in relationship with God, our Creator. Therefore, work at online is not a play for us, but a way to gain time, to give value our time, that is so short.

Then why not see me, if I see you? Why I want to see you and you see your benefit, and you do not see me, when I only make you better?

Doesn’t exists real feed-backs to us. Because there is more envy and indifference. But these two causes us to be autistic. The autism in dialogue means the non-dialogue.

And when we are not in dialogue the meaning of life no longer exists, because selfishness is not a solution but a wall, a cage, a prison.

But the internet is a huge opportunity for dialogue and not closing itself! For this reason we must heal by selfishness, envy, of malice, for that we see our inner depths.

And we will see increasingly better. For that dialogue makes us grow in love. And love is understanding, mutual respect, joy of another.

Is it possible?  I think: yes!

We can communicate and knowing each other. Must only we have  availability for this.

Italiană pentru români (2)

Pronunția corectă în limba italină e dată de accentul tonic sau grafic. Și accentul tonic face ca o silabă să fie pronunțată la modul intensiv. Aceasta e silaba tonică: favola = fabulă; sillaba = silabă.

Lavoro = muncă. Primit pe filieră latină, de unde avem laborant, laborios…Tot ce este elaborat este muncit îndelung. Nu e făcut în pripă.

tavola = masă.

Dacă accentul pe penultima, antepenultima și pe ante-antepenultima silabă nu sunt consemnate grafic, accentul de pe ultima silabă are notație grafică. Apare un accent grav pe ultima literă: citta = oraș, gioventu = tineret.

Majoritatea cuvintelor italiene sunt cuvinte piane, adică au accentul pe penultima silabă.

Au numai accent grav și ascuțit.

pieta = milă; giu = jos; cio = acesta, gia = deja, qui = aici, qua = aici, mai = niciodată. Adică când?! Mai…încolo. Adică niciodată. O dată și nici o dată. Nicicând, niciunde, nicidecum, nicicum, nicăieri…

si = da; di = zi; la = acolo; ne = nici; se = dacă; da = la, de la; subito = imediat; ancora = deci. Ancoră…Deci ce pește prindem astăzi? Iar moarte subită = moarte imediată, petrecută rapid, pe nepregătite.

nettare = nectar. Și ei au eliziune, vocala suprimată fiind înlocuită de un apostrof. Ex: un’amica = o prietenă.

quello uomo = acel om; dove e = unde este. Sunt elizionate cele două expresii.

libro da acquistare = carte de cumpărare. Achiziție, a achiziționa, a strânge, a cumpăra, a aduce la un loc…

cosa da imparare = lucru de învățat.

Apocoparea, un fenomen lingvistic caracteristic l. italiene = suprimarea vocalei sau a silabei finale neaccentuate din fața altui cuvânt. Ex: quello ragazzo = quel ragazzo = acel băiat. Apocoparea constă numai în eliminare de semn lingvistic, fără indicarea a ceea ce se elimină.

un poco = puțin; dici! = spune! fai! = fă!

bello specchio = oglindă frumoasă. Oglinda e speechul pe care vor să îl audă oamenii avizi de ei înșiși. Cum arăt astăzi? Nu-i așa că am mai îmbătrânit cu o zi…în fața morții?!

Italienii însă nu numai că suprimă litere dar și pun litere la începutul și sfârșitul unui cuvânt….de ce? …pentru eufonie, pentru melodicitatea cuvintelor. Ex: un cane od un gatto = un câine sau o pisică; vado ad aspettare = merg să aștept. Pe cine aștepți?!!!!…Unii așteaptă doar să câștige la loto…dar nu să se și mântuiască. Însă ce să faci cu bani mulți în…Iad?!

in iscuola = în școală; per ischerzo = din glumă.

Italienii se dau în vânt după abrevieri. Orice cuvânt abreviat (adică: spus pe scurt) e urmat de punct, indiferent dacă următorul cuvânt e cu literă mare.

Ex: Egregio Signore = Egr. sig. = Stimate domn. Egregio, tot din latină, de unde avem și noi pe agreabil, care te binedispune, cu care vrei să faci sau să ai companie, adică să te întreții cu el la vorbă, adică să îi fii prieten.

onorevole = stimate. De unde și onorabilul nostru, omul de onoare, parolistul, care se ține de cuvânt.

gentilissimo = prea ambile. A fost gentil, bun, băiat finuț cu mine! Nu a fost bou ca…celălalt…

illustrissimo = mult prea stimate. Ilustru, om care e remarcabil prin ceea ce a făcut și face, care a lăsat ceva iluminativ, încântător, bucuros pentru posteritate. Adică nu a făcut umbră pământului. Nu a fost buruiană. Nu a fost brusture. Nu a fost mătrăgună, ci un om de creație, de mare caracter, un om Sfânt.

Signoria Vostra = S. V. = Domnia voastră.

congiuntivo = conjunctiv. De unde conjuncție, conjunctivită, conjunctură, că toate se petrec la întretăiere de…

Când Dumnezeu binevoiește ca să se întâlnească marea cu muntele, adică doi oameni, care nu se cunosc…ei au, trăiesc o con + (j)iuncție, conjunctură, o ocazie, unde se află, unde dau cu ochii unul de altul.

Că dacă nu există co + nexus, conexiunea, adică onlineul, nu dau oamenii unii de alții, că n-au cum. Unul e din Congo și altul de la Vaslui. Și se împrietenesc, dacă vrea Dumnezeu.

passato = trecut. Să le dăm pâsat să mănânce la rațe, ca să se facă mari și să lase trecutul în urmă! De ce? Pentru ca să facem rață pe…varză.

corrente anno = c. a. = anul curent, în curs, care curge acum, adică 2009.

venturo = viitor. Nu e aventura ceva, care îți cam strică viitorul? Dacă vrei să ai viitor, fratelo, pune mâna pe carte! Dacă vrei să ai aventură, o să sfârșești rău.

a. Cr. = avanti Cristo = înainte de Hristos și d. Cr. = dopo Cristo = după Hristos. A avansa, avansare = a înainta, înaintare. Dacă scoți dop după dop…și bei sticlă după sticlă…te căutăm după mese sau la baie, vomitând… De aceea nu bea în cantități industriale…ci umane!

cap. = capitolo = capitol; p. es. = per esempio = de / spre exemplu; ecc. = eccetera = etc. , și așa mai departe…

parola = cuvânt. Să fii parolist! = Să te ții de cuvânt! Să fii om de cuvânt! Și cine se ține de cuvânt…se ține și de treabă.